Managerul ăsta..

Zăăău, nu-mi vine să cred!!!

Sondajul despre Manager a fost un fiasco, din punctul meu de vedere.

- 66,66% consideră că managertul lor este "ca şi inexistent"

- 33,33% susţin că este un incompetent.

Mentor, capabil etc, nimic.

Concluzia mea: probabil că nu aveţi şef, voi cei care aţi răspuns.

Şi, cei care sau spus că este "incompetent", erau supăraţi rău în ziua respectivă. Glumesc :)

Chiar speram la mai mult feed-back, dacă pot spune aşa. Ok, la următorul sondaj, probabil.

1 MAI

A venit şi a trecut.

Ca de obicei.

Îmi place Johnny Răducanu, l-am auzit întâmplător la Antena 1, la emisiunea lui Capatos - nesuferit personaj, îl salvează invitaţii, de multe ori. Păcat că nu l-aţi ascultat, unom care vrea, ştie şi îi place să cânte. Pentru mine, întotdeauna a fost simpluţ. Dar să dea naiba dacă nu este simpatic şi inteligent. Poate vârsta te face mai mishto, nu ştiu, dar chiar cred că este un om cu care ai putea vorbi două zile pe puţin şi nu ai ajunge decât la concluzia că mai sunt multe lucruri nediscutate.

Am fost la ivrit. Îmi pare foarte bine. Am sărbătorit învăţând. Din nefericire, astăzi s-a comemorat şi ziua Holocaustului. Am discutat şi despre asta, ne-am adus aminte de ce am auzit de la familii, cunoştinţe, am comentat, am discutat despre lume, trend-uri, viaţă.

Nu regret că nu am fost la grătar, regret că am avut reţineri în a mă duce la cursurile de astăzi. Pentru că este ceea ce mi-am dorit. Acolo este, pentru mine, într-un fel, ştaim habaita (nu e corect, dar aşa e la începători) cum de am putut să mă gândesc că nu mă duc haiom... Am mai montat şi alte persoane şi tot ne-am întâlnit.

Am fost şi la bar, că trebuia să ne simţim şi noi puţin liberi. Sliha, nu este foarte cuşer să sărbătoreşti, mai ales că 1 mai nu este o zi veselă. Pentru cine nu ştie, ar trebui să pună mâna pe un ziar, măcar, să descopere că pentru această zi liberă au murit oameni, nu neapărat în zilele noastre. Dar, alţii au murit, iar noi nu ştiu dacă ne aducem aminte de ei şi de ce au vrut să schimbe.

Sper că aţi avut familia aproape, măcar la suflet aproape. Sper că v-aţi văzut cu prietenii sau că v-aţi odihnit.

Pentru aceste zile libere vom plăti, nici o grijă. Măcar să simtă toţi că a meritat.

Pentru mine a meritat, pentru că ştiu că nu am greşit în cel puţin una dintre alegerile mele. Drumul este lung şi anevoios, dar compania este interesantă şi veselă, de cele mai multe ori. Nu aţi înţeles nimic, dar nu contează. Focus on your target!

Pentru că mi s-a reproşat astăzi, mă simt obligată să răspund cam în aceeaşi notă :), a se vedea mai jos:
אנ' חושבת ולו רוצ לעשות
A fost o zi bună,

ל'לה זוב!

(D)Eficienţă de stat

Haiom* :) m-am distrat copios, la Agnţia locală de colectare a taxelor şi impozitelor Sector...ăl mai cu motz.

Aveam nevoie de o nenorocită de adeverinţă, cum că nu aş figura cu datorii către Stat.

De fapt, distracţia a început săptămâna trecută, când am sunat la Informaţii - 931, dipă care am obţinut numărul de telefon necesar, după care am sunat la sector şi mi s-a indicat să mă duc undeva, în clădirea în care este şi ANAF-ul, dar şi Direcţia generală de taxe şi impozite, pentru a face rost de adeverinţă.

Bine, am ajuns acolo, unde mai că mi s-a râs în nas. Chipurile eu nu ştiam ce vreau. Ok, oi fi prea blondă, nu contest, dar n-am înţele atitudinea mai mult decât scârboasă a funcţionarelor. Era evident că nu nimerisem bine, dar nici nu ştiam unde ar trebui să ajung. Tănţicile nu au vrut să îmi indice locul corect, aşa că am luat-o prin eliminare.

Am ajuns pe strada Roma, tocmai la pauza de prânz, care durează de la 13 fix, da' fix!, până la 15. De ce nu plecaţi direct home, măi, că de la 3 la 4 juma' numa' muncă nu se poate spune că mai faceţi!!!!!

So, m-am dus astăzi, până în pauza de prânz.

Ca la toate instituţiile de gen, biroul de Informaţii este conjunct cu Registratura, dar, tan-tan, persoana care dă informaţii nu este "relaţiile cu publicul", este registratoarea. 2 în 1.

Iau cererea, o completez, după care sunt trimisă la ghişeul4/5. Sin fericire nu era coadă. Acolo, în mod normal, ar trebui să se şi încehie periplul.

Dar nuuuuuuu, de acolo, înarmată cu 2 exemplare printate de adeverinţă, pe care e scris cu pixul "nu figurează cu debite", trebuie să ajung la camera 6. Sprea care nu există indicator, dar, cu un simţ birocratic şi olfactiv deosebit, o dibuiesc numaidecât. Doamna de jurnă e afară, cu o prietenă, se pupă şi bârfesc. Eu crerdeam că stau la coadă. Când văd că nu mişcă nimic, dau să intru în birou. Atunci vine şi doamna, care îmi face loc, curtenitor, pe uşă.

Ia hârţoagele şi, fără să verifice vreun catastif, vreo bază de date, scrie also"nu figurează cu debite", dă cu bifa etc. Mistic...

Ulterior, trebuie să ajung, cu aceleaşi hârtiuţw, la ghişeul 20. Acolo, un nenea cu mutră de plotoner face... ... un X-uleţ pe exemplarul de înregistrat. Coooooooool man! Şi mă expediază la Registratură.

Again, la the R place, domnişoara PR sau ce-o fi îmi cere 1 leu şi îmi dă una dintre hârtiuţe.

The circle is complete!!! M-am integrat în absolut, chiar şi acum, când scriu toate astea, simt atingerea divină a funcţionariatului public de ghişeu.

Reguli:

1) Răbdare, neapărat, it's a fucking must!! Asemenea "distracţii" nu sunt pentru "nervoşi".
2) Temeritate, dorinţă de a descoperi lucruri noi, nu se ştie prin ce "realm-uri" şi "turf-uri" o să circuli.
3) Rezistenţă deosebită la floră, faună şi factori alergenici.
4) În funcţie de sector, lucrurile stau mai bine sau mai prost dpdv look şi ambianţă. Din nefericire, (d)eficienţa nu suportă schimbări majore.

Tehenu*, people, aşa cum am făcut şi eu astăzi. Sau, mai bine să nu aveţi nevoie!

N.a: Just for fun- haiom equals today, tehenu equals enjoy. I am so evil!

Carieră vs. viaţă personală

Cu ultimul sondaj aplicat am încercat să înţeleg dacă oamenii chiar apreciază mai mult cariera decât viaţa personală, aşa cum reiese din lectura de specialitate sau din comportamentul afişat de tineri, mai ales, care sunt atât de dornici să se realizeze profesional încât uită să mai gândească pluri-dimensional.

Anyway, culmea-culmilor, exact categoria "mai importantă pentru mine este viaţa profesională" nu a fost "bifată" deloc!?

Pentru primul loc "se bat", la egalitate, cu 50% procentaj, "şi cariera, şi viaţa personală sunt importante", precum şi "viaţa personală este cea mai importantă".

Probabil că, de fapt, fiecare ştie că nu poate funcţiona numai pe modul de serviciu, numai că circumstanţele nu permit altceva.

Sunt curioasă dacă cei care susţin ideea că viaţa personală este cea mai importantă chiar reuşesc să demonstreze şi în practică acest lucru. Poate că sunt rea, dar, accentul pus pe ceea ce fac mai degrabă acasă şi în timpul liber le scade randamentul la locul de muncă?

Oricum, vă multumesc, ca de obicei, pentru participare, vă invit la următorul sondaj :)

De Paşte

M-am chinuit să găsesc o felicitare frumoasă sau o poză, pentru a o posta aici.

Se pare că nu sunt destul de îndemânatică pentru aşa ceva, dar cred că nici nu contează prea mult dacă este vreo poză în peisaj sau nu.

Mai bine vă fac nişte urări sincere:

- pentru cei "neliniştiţi", vă doresc să vă găsiţi locul

- pentru cei singuri, vă doresc să găsiţi cel puţin un umăr prietenos

- pentru cei care stau cu familia, să petreceţi momente care să vă apropie şi mai mult

- pentru toţi, să sperăm şi să găsim ceea ce ne dorim.

Un Paşte frumos şi poate şi un mic miracol!

Contractul de asigurări sociale

Pentru cei care doresc să încheie acest tip de contract, trebuie să prezinte următoarele documente:

- copie CI

- cartea de muncă (faceţi-vă o copie xerox pentru acasă)

- declaraţie tip (se distribuie la ghişeu)

- proces verbal de predare a cărţii de muncă (de la ghişeu)

- contract tip, 3 exemplare (de la ghişeu).

Cota de contribuţie este de 29% din venitul asigurat, care este recomandabil să fie măcar minimul pe economie, adică 500 RON. Plata se poate face lunar sau anticipat, pentru câte luni doriţi, maxim 12. Poate merge şi altcineva să plătească în locul vostru, dar nu poate semna pentru voi.

Pentru cei din Bucureşti, toată operaţiunea se desfăşoară la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care este pe un colţ de stradă, vis-a-vis de Poşta Vitan, aproape de Bucureşti Mall.

Recomand ghişeul 41, la etajul 2. Luaţi liftul neapărat sau căutaţi scările de după uşa de sticlă securizată. Nu le folosiţi pe cele interioare, cu inox, pentru că nu vă duc unde trebuie şi vă mai şi enervaţi.
Funcţionarele nu sunt urâcioase, dar s-ar putea să aşteptaţi ceva până termină de ronţăit covrigul sau până îşi beau cafeaua.

Succes!


Succes!

1000 de vizitatori

Cândva, în decursul acestei seri-nopţi, am atins pragul "critic" de 1000 de vizitatori.

Am cam ratat momentul, pentru că am privit la 1001. Înseamnă că nu mă iubeşte :).

Nu-i nimic, eu tot sunt bucuroasă pentru vizite, sprijin, prietenie, vă mulţumesc şi vă aştept în continuare!!

La mulţi ani!