HR-Up-close & Personal

To New Beginnings

2011-02-10T00:50:00.001+02:00

I just wanted to say this (at least for now): may we all have the new beginnings we deserve!

Promise to return with more interesting writings.

The British Minute

2010-10-03T16:38:00.003+03:00

- is, again, longer than the 'continental' one (by 4 seconds)

- the wash-dryer always, but ALWAYS either stains or burns your clothes

- the... well, so many comments come to my head

Conclusion: may we all get to have our OWN wash-dryer!

Behind a line

2010-06-19T16:13:00.003+03:00

Sometimes we use words too much. We have forgotten the power of silence and actions.

It is easier for us to throw a word in the middle and wait for the other one to pick it up, and what? figure out what to do with it? react? do not react?

A word hides experience, sometimes bad, sometimes good. But also it can be ambiguous. How do you sift the true meaning if you are not given any clue?

There are "two-faced" words as well. They may give you hope, while the person who uttered them means totally the opposite of what you hope.

A word shelters emotions which could be better expressed in actions.

Why do we all hide behind a line instead of doing something better?

The "Blonde" One Out

2010-06-12T16:27:00.002+03:00

I am a woman on a mission, my mission is to graduate from my PhD within the designated time limit. Then find a good job in the very complex world of academia (I discovered I really like teaching, maybe more than researching, I still need to figure this out).

Until I achieve my goals I still need to live, to find normality where apparently there's no such thing.

The craziest thing I have ever done was not bungee-jumping (I was the third woman in my country to jump when the bungee crane was brought in), was not riding some scary roller-coasters. It was moving to Manchester, on my own, without knowing virtually anybody in the city. Whenever I have "stage fright" I remind myself that I am the one who chose this, who imposed this wish on her family, and I should do anything in my power to fulfil my dream.

Although I have found new friends, let us be honest, they are still acquaintances at this point. Friends stand the test of time - so, there is still plenty of time to test these new faces.

I do not have time to get bored, but I have time to get very lonely. I still make plenty of mistakes and go against my better judgement - it means I am still young. Sometimes when I feel like going out oooops!, there's nobody to go out with.

I learned to queue, to swear in a very diplomatic way, to drink larger amounts of beer than the doctor recommended, to stand for myself (some people would say that I knew this before; now I really have to, because I am on my own), to meet new people (while in other times I was so scared to walk out of the house on the streets). I have been told that I am probably one of the most un-shy persons in the world (you don't say! noooooo, you really don't say! I am really shy, but people like me wear a shield. mine is being pushy and presenting myself with a lot of... nerve, and smiling too much). If I was to graduate from a "let's see how many men are running after you" PhD I would have been top of my class (if I only knew this when I was 17 and crying my heart out that all my friends had boyfriends and I didn't, I would have saved a lot of tears).

But... there is always a "but"... I am still "the blonde one out" - I still need to be accepted with my weird and blunt style, I need for people to see that I am not such a tough cookie and I do need support, I need to fit in a society which usually rejects people coming from my country (I do advertise for Romania!!! if you would only know me, I bet you would all want to visit my country), I have to ultimately survive.

The second "but" is: but, I am blonde, which means I am almost... perfect :) (which suddenly makes it a little bit better)

Maybe

2010-06-01T00:51:00.002+03:00

Maybe I've had enough.

Enough of MEN thinking they are the centre of the World.

Enough of me being bullied, intimidated. harassed.

Enough of being told I am your boyfriend and after 2 days someone gets to make an assumption, and make everything like nobody should be ever born.

Enough of MEN TELLING ME WHAT TO DO!

MAYBE, just MAYBE I HAVE A MIND OF MY OWN!

MAYBE I LIKE LIFE, MAYBE I LIKE TO BE THE CENTRE OF THE UNIVERSE!

MAYBE< JUST MAYBE, MAYBE, I AM WHO I AM AND I MAKE NO EXCUSES! NO DAMN EXCUSES.

MAYBE... JUST LIVE WITH THAT, YOU SHMUCKS! (WHOMEVER YOU MAY BE)

Sticky contracts

2010-03-19T21:26:00.003+02:00

I came to Manchester with the clear idea that my life would change forever.

But I hoped that the change would not inflict pain and mental torture upon me. I now that changing always involves a t least a small revolution, but it should not imply 'tidal waves' sweeping you all day long, day after day.

I have lived in the UK for two years, in a way this country is my 'stepmum'. Well, at this point she really looks like the vicious and ugly stepmother to me.

The difference between following a 'sponsored' dream and a'self-funded' one is that you really have to be on your own. And to challenge whomever stands in your way with little or no help from the others.

London was a pre-negociated experience. Sheltered from ambiguous and heavy letting contracts. Manchester proves to be one of the most absurd little places in this world.

Yes, I am angry with the system, and I will try to fight it until I am feeling satisfied with my life here.

Never in my life had I thought that the only thing standing between me and my peace of mind, and my achievements would be the 'sticky contract' I am stuck into right now, and the staff from my hall of residence.

I know how it is to leave like 'a student', I have done that before (true, at an older age than expected, but I have fully experienced the living with others, in a shared student accommodation, bla bla, study rooms, not bed-rooms - as if when you study you have to be continuously tormented).

But Manchester is a totally different cup of tea, and not mine, obviously.

Never in my life had I thought that you are obligated to fulfil the terms and conditions of a contract which has never-ever-actually been signed.

I had no idea that I have to submit my wellbeing to the whims of a 'Flat Tutor' and his 'Warden' - which would imply that I was living in the Jail, Prison, you name it. So, in my accommodation I have a TUTOR and a WARDEN. It doesn't matter that I am nearly 30 years old. I HAVE A BLOODY WARDEN!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

I am paying 600 GBP per month so I can get the chance to be scolded by the WARDEN, picked at by the TUTOR, and bullied by the employees at the Reception Area.

My correspondence is being held 'hostage' without explanation. I am constantly verballly abused by these people, but when I request to officially complain agains these problems, I am being told that I cannot do that. And that I have to learn TWO PRINCIPLES from the whole affair: that the Warden and his staff are ALWAYS RIGHT; and, if I have a problem with that, it means I am a mental case.

When I emphasised the fact that they wages are paid from my rent as well, I have been informed that I am a mere STUDENT, which makes me SUB-HUMAN, and this makes me AGGRESSIVE.

No, the Students' Union does not support people in my situation. My student colleagues have had the opportunity not to move into a Hall of residence, so they just support me mentally, but wouldn't have any idea about the struggle I am going through, my fellows academics shrug their shoulders, and have no advice, as I am being told I am one of the few to be going through such a horrible situation.

Outcasted for smoking, bullied and harrassed for asking official explanations for my missing correspondence, I seek justice where there obviously is none, but the embedded culture of stripping young professionals from their families' money. No returns, no understanding, no alternative, just narrow-mindedness and disdain.

I hope that one of these days a miracle will happen, but what I am going through right now has cleared up my initial thought that my homecountry is not that bad. There are worst places in this World. Only I will not give up and I will make my way through this maze of absurd and crappy regulations, until I find a way out.

York from Yorkshire

2010-03-09T19:02:00.003+02:00

So I decided to visit something last week-end. I went to York.

I admit, I was pretty excited by the idea, until reality stepped in: out of all the days of the week, Saturday had to be the coldest and sunless one. At least it didn't rain.

Yorkminster- huge, expensive. I admit, I will not pay 8 pounds to visit a church, the house of God. I can't believe the prices. Fortunately from the entrance you get a glimpse of what you could visit, and maybe it was the truth, maybe I was prompting myself to think about the pocket, but I decided it wasn't worth the financial effort. Beautiful windows, but not that beautiful to extract a ticket from me.

Then, off to the next objective (which suffered alterations on the way) - The Dungeaons. Well, if you have seen the queues in London, myabe you understand, that was not worth it either.

Well, the result was I went to visit Jorvik, the remains and replica of the Viking settlement in the area. They even replicated the smells, which left me nauseated for half an hour (I guess soap wasn't very popular in those days), but thinking better about York. Unfortunately my camera decided to 'die' on my way there, so no proof of ever having visited the place :)

The Shambles - now that I think better, I guess I have seen just the ebginning of the street. Didn't get to taste the charm of it.

You may say it sounds like a 'never go there' place. I guess one sunny summer day I will get there again, but with more research done. And I will skip the shops, because you can find shops everywhere. I am still looking for that je ne sais quoi of England. Hope I will find it eventually.

In the Pursuit of Happiness

2010-02-27T01:22:00.002+02:00

- you stumble on 'benefactors' and 'good-doers'

- you get swore at for being true to your principles

- you see your dreams going ashambles, but you put them back together

- you resist change until you realize that maybe 'some change will do you good', no matter where it comes fromand how

- you shout, you kick, then you relax, and sleep

- you put up with ignorants

- you work

- you get insomnia

- you wake up and put a smile on your face - today maybe better than yesterday, but tomorrow will definitely be even better - or tomorrow will be worse

- you laugh before you forget how to do it

- you live and move on

- you 'don't die' when others wish for it to happen.

You just make yourself strong agains the World and you prove everybody that you are 'there', and you won't put up with half measures.

'hi, luv, what will it be, half a pint?'

'no, luv,A PINT, I never go for half-measures'

Chiuveta cu doua robinete

2010-02-17T20:30:00.003+02:00

Da, in unele locuri inca mai exista chiuvete cu doua robinete, adica fiecare robinet are o teava separata atasata. Probabil la noi nici la tara nu mai dai de asa ceva.

De aceea vreau sa spun foarte deschis: I don't wish to go green!!! Daca 'green' inseamna sa pun dopul la chiuveta si sa astept sa se umple cu apa, si sa ma spal in propriile zoaie (contra 580 de lire pe luna), prefer sa fiu un 'mancator de praf' (1986) si sa ma simt confortabil.

La vanatoare de apartamente: se pare ca intr-un oras MARE, sunt numai 15 oferte valabile. Le vad pe Gumtree de 3 zile incoace.

Este criza, dar chiriile nu scad.

Nu conteaza ca patul e rupt, nici nu vor aduce altul. INsa tu, ca si chirias, nu ai voie sa faci reparatii. Nu ai voie sa muti mobila etc etc.

Nu stiam ca in cazul in care proprietarul unui imobil este si proprietarul imobilului in care vrei sa te muti nu accepta sa transfere contractul, desi nu are cerere pentru imobilul nou.

Dap, sometimes it is better home, what can I say.

Poate totusi reusesc si eu sa ma mut... poate

pe cine nu lasi sa moara

2010-02-11T02:44:00.002+02:00

- te va urmari peste tot

- tu vei fi prima idioata care pica 'de proasta' peste tot

- vei fi acuzata de tot felul de chestii pe care nu le-ai facut din politete, si pentru ca te durea sufletul sa faci scandal

ETC ETC

Bottom line

Cred ca am fost prea DRAGUTZA cu toti. Si cred ca trebuie remediata problema.

Nu, nu sunt DRAGUTZA, si daca ma mai calca cineva pe nervi o sa vada ce se va intampla. Pentru ca, oricum, am inceput sa actionez in acest sens.

Probabil ca oamenilor le place cand zbier (sa isi puna antifoane, atunci)

Lots of love and see you in...

Tutoring Tips

2010-02-10T00:41:00.002+02:00

- set the rules straightforward
- active listening
- give them bonbons or sweets to calm them down
- no talking on the mobiles
- 'you don;t read, you don't succeed'
QUESTIONS: a question is never too stupid not to be answered
ANSWERS: an answer is never too stupid not to be valued

- just ask, nobody was born knowing everything

Enjoy, no matter what, and use 'the Voice'. It always works.

TEHENU, with love

Mancunian Snow - view from a window

2010-02-03T18:31:00.002+02:00

Men eat bread and drink beer

2010-01-25T01:12:00.002+02:00

Not much of a conclusion.

It is not an assumption.

It is a fact, a documented one, even.

Sometimes some butter.

Sometimes toasted bread.

Mostly simple food. As if they wanted to make you feel such a snob when you come aloing with your salad.

Salad is 'blue-blood', even if they taste it a bit.

Such fun.

Happy New Year, people.

Avionul şi oltenii

2009-12-17T18:53:00.002+02:00

Sau oltenii şi avionul, cum doriţi.

Întotdeauna am urât perioada sărbătorilor de iarnă, pentru că pe toţi îi apucă frenezii sezoniere şi tardive. De a se plimba, de a cumpăra, de parcă nu poţi să faci asta tot anul.

Am venit foarte grăbită acasă, pentru că da, biletele de avion suferă schimbări de preţuri bruşte şi monumentale la o yi diferenţă în această perioadă a anului. Incredibil, 200 de euro diferenţă de pe o zi pe alta. Aşa că, cei care doresc să "zboare" pe undeva acum, mai bine aşteaptă până după 24 decembrie.

Revenind la poveste, este minunat să fii aproape 24 de ore pe drum, de parcă ai pleca în Japonia, în condiţiile în care, de fapt, pleci de la 2 ore distanţă de Londra şi te aştepţi să nu întâmpini piedici într+o ţară mult mai dezvoltată decât a ta. AŞ!

Trenurile din Anglia, deşi arată mult mai bine decât cele din România, suferă întârzieri neanunţate.

Dacă dă puţină zăpadă, chiar şi trenurile subterane se blochează.

Aşa era să pierd avionul.

Bine, trec peste sprint+ul de 19 porţi, cu raniţa în spate, pentru a ajunge la poarta de îmbarcare, deşi zborul nu fusese anunţat oficial şi se ştia că deja există o întârziere.

Ajung la momentul în care sunt în sfârşit în avion, rebuie să ridic pe cineva care stă pe locul meu şi să mă strecor în locul lui.

Începe minunăţia: în dreapta mea, un cuplu nu destul de tinerel, dar plin de dragoste. La al doilea lor zbor cu avionul, primul fusese spre Londra, cu o săptămână înainte. Poze, tatăăăăă, poze, în aceeaşi poziţie, de parcă era sfârşitul lumii.

Anunţ de la căpitan, 50 de minute de întârziere. Moment culminant pentru "tânărul" cuplu, care decide să scoată o drăcie de DVD player portabil, pentru a viziona...

Ei, ce doreau să vadă...

MANELE MANELE

Trust me, iPod+ul meu a cedat nervos după două ore, după care a trebuit să accept orgia "muzicală". Şi să îndur băutul a patru beri de căciulă din partea petrecăreţilor, precum şi a ţuicii din dotare, pe care nu înţeleg cum cei de la controlul de securitate au trecut-o cu vederea.

Nu, nu sunt veselă şi nu este umoristic ce spun. Dar mai lipsea prazul, pentru că cei doi au recunoscut din ce zonă a României provin.

Apreciez simţul de călător şi explorator al oamenilor din Oltenia, dar poate ar trebui să se mai informeze ş asupra obiceiurilor din alte zone, dar ş asupra bunelor maniere de pretutindeni.

Nu continui cu nici un comentariu, este de ajuns că o să-mi aduc aminte destul timp de acest episod.

Ce mai fac

2009-11-25T17:20:00.003+02:00

Am fost certata pentru faptul ca nu am mai scris de ceva vreme. (Vai, ce nasol, nu mai am diacritice!!! Da, am schimbat limba in romana etc, nu merge.)

N-am avut timp. Nici acum nu am, de fapt, dar de, as face orice numai sa mai am o pauza de la invatat :)

Asa, invat.

Scriu.

Ploua cu spuuuuumeeeeeeeee!!Nu isi poate imagina nimeni ce e aia "spume" si canale explodate. Adica spleen zilnic. Daca cineva are un proiect de pluta, sa mi-l trimita si mie. Ador bricolajul, mai ales cand are o finalitate utila.

Abia astept sa vin acasa, de sarbatori, sa fac cozonac si sa ma bucur de mirosul Craciunului.

Vreau pauzaaaaaa! Concediuuuuuuu! Nu cred c o sa am parte, dar eu tot incerc...

Ma gandesc ca o sa mai imbatranesc cu o "primavara" (and I still haven't found what I'm looking for"), dar incerc sa raman vesela.

Cam asta fac eu. Traiesc. Cine spune ca viata este zilnic spectaculoasa cred ca viseaza.

Astept mesaje, imi terorizez prietenii zilnic. E greu sa fii singur printre straini, dar te obsinuiesti.

Mi-e dor de voi, ne vedem curand!

Eșec

2009-10-29T01:17:00.002+02:00

... sau nu.

Nu cred că există eșec.

Există 'nu s-a putut', și știi că nu a fost din cauza ta,

'nu acum, și poate ține de tine intr-un anumit fel,

'niciodată', când e chiar la latitudinea tuturor,

'poate', adică nu,

dar mai există și 'vreau".

Dacă vreau pot, este acum și nu există cale de întoarcere.

Eșecul vine din 'nu pot".

Zelda, Myself and I

2009-10-26T00:11:00.003+02:00

Well

There are times in your life...

when everything seems to crumble.

It really crumbles. And there is no way you can re-build anything,

the worst case scenario.

What would Zelda do?

She would take the crumbles and make a pie. A post-Shabbat pie. With all the rancour and the meaningful knowledge from the ancestors. And with the ”we fight, we argue, we shout at each others, we cry and then we eat”

That's the way the cookie crumbles.

Whatever you do, have Pride!

2009-10-25T16:37:00.002+02:00

Asta este reclama la o bere englezească. Nu, nu îmi place brand-ul respectiv, e slăbuț, deși mi-a fost recomandat cu căldură de colindătorii de pub-uri locale.

Mie îmi place mesajul. E simplu și ajunge exact unde trebuie. Se compleetază foarte bine cu versurile cântecului ”The White Cliffs of Dover”, pe care acum vreo 9 ani îl cântam cu mare plăcere pe plajele din România, până la punctul de a primi nisip în ochi de la cei care nu apreciau talentul meu artistic, la a primi invitații să înregistrez un disc.

Bottom line, Have Pride and „merely survived because of my pride” dau bine.

Numai să îmi intre și mie mesajul ăsta în sânge, odată, și încă o dată, și încă o dată.

Whatever you do, have Pride. A ta mai bine decât London Pride.

Dușul emoțional și cascada cervicală

2009-10-21T18:41:00.003+03:00

De câteva săptămâni tot aud la radio, nu spui la care, o reclama.

Reclama probabil este pentru un centru de... sănătate (?).

Oricum, nu înțeleg: ce e un ”duș emoțional”, ce e o ”cascadă cervicală”.

Poate mă lămurește și pe mine cineva.

A, ce calificare trebuie să aibă, să-i spun așa, conducătorul de cascadă cervicală? Dar aplicatorul de duș emoțional?

Am și eu niște dileme, probabil prea mult spațiu mental, ce să zic...

Being an Eastern European

2009-10-16T17:16:00.002+03:00

... Not by choice, but by being subject to the EU regulatory mechanisms of allocating each country to a region within Europe. The "late bloomers" such as Romania were pushed in the "Eastern" pile, even though geographically speaking Romania belongs to Central Europe. Well, apparently the historical argument has the magical power to modify geological structures, I would like to learn that magic too.

Anyway, it is "exotic" to be an Eastern European (EE) person living in - let's say - Manchester.

You have to continuously explain that Romania is a member of the European Union. That as an European citizen no, you don't need to carry your passport with you at all times, yes, Easterners such myself are... white??? (doh!), and yeah, we do live in nice cities, we do have apparently more advanced home appliances than the UK citizens... and yes, lucky us, we speak more foreign languages than Brits do.

I certainly did not emerge from a hut/cave/grotto and yes, Eastern European women are more elegant than the ones living in these parts of the world.

And, if an EE person such as I enrols in a Doctoral programme, no, she doesn't do it in order to later work as a cleaning lady for a blob monster of an incapable Brit woman and her spawns of Hell.

I may sound aggressive, but I have honestly and sincerely resented a certain article in the Marie Claire UK magazine, which stated that PhD EE women are good for cleaning ladies. I am certainly not working my butt out and investing money in such a Programme just for later to be allowed to clean the bathroom of such ignorant individuals such as those who may read and approve of such an inept article.

... does not mean that you are a "second-hand" citizen. Maybe other Europeans should study more about the ... civilizations surrounding them, otherwise they will find themselves stormed out of their natural environment without a two-week's notice.

I rest my case, I am proud of being an EE individual, more exactly a CE one. Because, as opposed to other individuals, we do look different one from the others, and we do work more to prove our abilities and skills, but once we do it we prove to be more capable than the carbon-copies who believe that Romania, for example, is situated in the Middle-East.

Destination Buxton

2009-10-11T18:52:00.007+03:00

Welcome to Buxton!

Don't ask me the location, I am still struggling to make the difference between the surroundings of Manchester and Derbyshire (hope I am not mistaken). Anyway, lovely, as Brits say.

Fresh air,a traditional town, not much to be seen, but the surroundings and the forest make it quite pleasant.

I had the chance to to visit a cave for the first time in my life, pretty interesting, although I would have expected it to be larger.

Above you will see some photos from this location and the town. Please notice the bookshop, a piece of fairy-tale scenery, and what I like to call "walking bird flu" (everybody's got some fixed ideas).

Ok,back in Manchester I went to a pretty French restaurant.Of course, there were some French people in it.OK, just one girl, on her first date with a bloke who spoke French pretty well, but with a strange accent. It's not very important for this stiry.

The important aspects were the following:

- she was fat, highly unlikely compared to the impression that Brits have with regards to French (that women are quite classy and thin)

- he was fishing for a ... shag

- she was flirty, he was... just a blabber-mouth

- he received the bill from the waiter, and without her seeing threw it on the floor; then, with not that subtle movements of his feet he began pushing the bill towards her, while talking loudly so she wouldn't notice his intentions

- eventually she realized the bill was on the floor, picked it up and drew out her card, to pay it

- he didn't make any move to stop her from paying, even though it was obvious for everybody around it was their first date.

Well, folks, what can I say? I am an old-fashioned Eastern European woman. The man has to pay on a first date (on a second one etc :)). The only thing I could put up with would be to split the bill, but only under special circumstances. But, maybe I am just being out-dated and do not understand how the modern world works.

Bottom line, the day was a success, I highly recommend a day out in Buxton and the food at Cafe Rouge in Manchester (so what if it is a franchise? the food is better than in some London restaurants who claim to be creme de la creme)

Mancunian Soup

2009-10-07T18:38:00.002+03:00

This is an enticing recipe for a dazzling broth:

- take one late-twenties gall

- add four spices from India, Nigeria, Liverpool and China

- pour a hint of misery (from being away from home)

- stir well (daily debates over whom should have a certain shelf in the fridge)

- boil to an acceptable standard (eating in your room, washing the crockery in your room... due to heavy slime in the kitchen, yummy)

- season well with sour cream, butter and some houmus (Eastern europeans can deal with everything, and overcome foreign adversity. The shelf is MINE).

Deee-licious!!

For a portion, please subscribe via comments :)

Servicii de criză egal kko

2009-09-25T12:51:00.003+03:00

Da, ce bine e să fii acasă, te trezeşti la realitate brusc şi nemilos.

Toată lumea vorbeşte despre criză, criză... până te crizezi şi tu.

Eu am intrat în ... crize ieri, la repreyentanţa Emag din Crângaşi.

Anul trecut am cumpărat un laptop de la ei. Toate bune şi frumoase, numai că, după un an de folosire intensă a acestuia, a suferi şi el nişte leziuni. Drept care mi-am adus aminte că am garanţie pentru 36 de luni şi ce ar fi să o şi folosesc.

Ei bine, nu se poate!!

La ghişeul de la service, după o uitătură aruncată de la un kilometru, angajata îmi spune că reparaţiile necesare nu sunt acoperite de garanţie. Ce s-a întâmplat: am rămas fărăo mufă USB şi aş fi vrut să cureţe cineva tastatura, pentru că eu îmi prind urechile încercând să descifrey puzzle-ul.

OK, pcurăţarea tataturii să spunem că nu intră în garanţie, însă, daca eu întreb cât mă costă operaţiunea, de ce mi se spune că service-ul Emag nu se ocupă de aşa ceva? Este sub nivelul lor cumva?

Iar mufa USB chipurile antrenează şi placa de bază şi, trebuie să merg la un service partener ca să se ocupe cineva de ea. 400 de lei reparaţia, dar, deoarece nu va fi făcută de ceide la Emag, voi pierde garanţia lor, pentru că reparaţia presupune desfacerea sigillilor.

De ce draq mai am garanţie, ca să mi se spună că reparaţia se poate efectua numai prin pierderea garanţiei? Mai bine aştept să moară laptop-ul de moarte bună şi îmi bag picioarele în serviciile din România.

Explicaţiile primite mi se par absurde şi denotă dorinţa angajaţilor de a nu munci. Şi lipsa de comunicare, lipsă de PR (că tot le place românilor să folosească expresii din alte limbi), atitudine 'lasă-mă să te las' şi lipsă de spirit comercial.

Oricum, poate cineva să îmi spună cum se curăţă tastatura de la un Dell XPS M1530? Am o dorinţă nebună de a reuşi să fac această operaţiune fără a mai da bani la toţi cerşetorii cu contract de muncă.

Notting Hill Carnival

2009-09-01T00:42:00.005+03:00

Londra turistică

2009-05-30T12:37:00.006+03:00

Pentru câteva zile am fost gazdă.

A fost foarte bine, dar și foarte obositor :). În sensul că am luat imensitatea asta de oraș ”la picior”.

Îți dai seama că un turist nu va vedea niciodată de ajuns. O săptămână este doar ca să îți deschidă pofta de vizitat.

Everything sparkles. Chiar ai la ce să caști gura când vii pe-aici. Turnul Londrei merită tot efortul.Să faci turul cu un Yeoman, care spune povești despre fiecare clădire în parte. Plus că mai are și puțin umor și mai piperează discursul.

Merită să te plimbi prin parcuri. Noi am efectuat un tur al parcurilor în ultima zi. Te frapează dimensiunile spațiului verde, grija acordată și faptul că ai voie să stai be iarbă. Aici nu există ștranduri, dar în parc poți sta la plaă lejer, poți face, uneori, grătar, poți urca diverse sporturi sau poți lua masa. Oricum lumea NU LASĂ MIZERIE ÎN URMĂ.

Vaporașul, daaaaa, ăsta e piesă de rezistență.

Cultul trandafirilor...

Dați și voi o fugă cât mai sunt oferte la WizzAir. Sau treceți obiectivul Londra pe wishing list și concentrați-vă.

Diverse - pentru SCDXP

2009-05-17T19:13:00.002+03:00

Prietenul SCDXP este tot timpul nemulțumit.

Îl și înțeleg, parțial.

Ce nu înțeleg sunt următoarele:

- de ce nu schimbi tu, atât cât poți, ce fac ceilalți și cum gândesc. Dacă te lamentezi etern, doar ție îți faci rău.

- de ce nu dai mai mult decât un exemplu? Demască-i pe cei care nu-și fac treaba și fii tu mult mai bun decât ei.

- de ce nu te up-gradezi tu?????

- de ce te roade pe tine ce fac alții? Ești atât de bun încât să nu ai pată? Știu de unde vin nemulțumirile, dar cred că există și altă cale decât să dai vina pe cei din jur.

- de ce nu vorbești cu șefii tăi, pentru a îmbunătăți situația? Măcar tu vorbești despre scară mică.

OK, cred că vreau să aud și chestii pozitive de la tine. Sau ceva mai substanțial decât plângeri proprii.

Concert Dunajska Kapelye și Palinka

2009-05-09T02:19:00.002+03:00

Fost astă-seară, văzut, plăcut.

Concertul s-a ținut la Centrul pentru Reconciliere St Ethelburga din Londra.

Ambient neconform, lume care a și dansat, deși era un concert de muzică aproape simfonică.

Muzică ungurească, românească, țigănească și evreiască.

Mai mult ungurii au cântat, dar trcem peste asta - no offence, dar și eu am fost ofensată de faptul că fetele de la Palinka au tot spus ”Transilvania”, dar niciodată nu au menționat ”România”, pentru că nu există țara Transilvania. S-a răsculat mândria din mine.
Dar, trecem, era Centrul pentru Reconciliere. Probabil că ar trebui să existe și români care să cânte acolo, să-și cânte folclorul. Zău, ne ”cântă” alții!!!

În rest, chiar a meritat. Atmosferă foarte relaxată. 12 lire de persoană, pentru care am primit 2 ore și ceva de muzică bună și foarte bună.

Soluție pentru Poliție

2009-05-08T01:43:00.002+03:00

Am stat eu așa... și m-am gândit... și am mai auzit și de la un amic ce se mai întâmplă cu camerele de luat vederi de pe șoselele din România...

Chipurile nu le mai pot accesa, că s-au pierdut parolele. Welcome CCTV Romania!

Păăăi, că tot se făceau recrutări și park s-au anulat...

Mai bine, pentru că tot există o lege în sensul ăsta, cum că 3% din contingentul de angajați trebuie să fie persoane cu dizabilități... Oare de ce nu vede nimeni soluția mai mult decât evidentă și logică?

Avem oameni țintuiți în scaune cu rotile. Oameni care, în afara faptului că nu se mai pot deplasa așa cum o făceau altă-dată, au mintea întreagă -da, poate sună ofensator, dar și pe mine mă ofensează faptul că românii au impresia că dacă o persoană nu se bucură de integritate fizică, este automat inutilă și trebuie să moară - și pot fi foarte utili societății.

Chipurile nu avem cum crea locuri de muncă. Să vă spun eu cum?

Luați un om care stă în căruț, testați-l legislativ, cum vreți voi, dar angajați-l, pentru că, din nefericire, omul respectiv chiar nu poate fugi la cafea când îl pocnește că vrea. Poate omul ăla vrea să muncească și nimeni nu-l primește. Aer mai multă atenție și dorință să fie util.

E așa de greu? Sincer, nu cred că este. Nu există voință. Poate că cineva vede și preia ideea. Un om de genul ăsta se poate uita mai atent prin camera de luat vederi și poate sesiza mai multe nereguli. Și poate că, repet, își dorește să interacționeze cu semenii lui și e mai dedicat unei profesii.

Aaa, am uitat, în România nu prea există rampe și nici bun-simț, și nici simț civic. În Romînia funcționează selecția naturală...

Dedicație specială pentru Dan

2009-05-07T01:16:00.002+03:00

Sper că nu te ofensezi că scriu special pentru tine :)

Eu trăiesc, de-aia mă și enervez, chiar dacă nu sunt în țară. Am potențialul ăsta nemaipomenit, numit multi-tasking. Pot să fac mai multe chestii deodată și să mă și gândesc la și mai multe în același timp. Măcar atât mi-a rămas. Nu trebuie să te enervezi și tu.

Eu nu am plecat pentru că aveam choice să nu. Asta aveam de făcut. Ca să nu existe confuzii. Mă bucur că sunt aici, dar o să mă și întorc acasă.

Nu îmi amărăsc viața și nu vreau să fac asta nici pentru alții. Vreau doar să mai dau un semnal de alarmă.

Anyway, că sunt nesimțită. probabil, și mai văd și alții, dar care dintre ”dan” pe care aș putea să îi cunosc ești (?), că deja mor de curiozitate și nu am nici un clue :)

1 mai în Londra

2009-05-02T19:01:00.002+03:00

Același 1 mai putea fi oriunde în altă parte, pentru că sunt răcită. Atât de răcită încât nu am fost în stare să ies aproape deloc din casă. Nasol, chiar nasol!

Am stat și m-am gândit: primul an în care ziua de 1 mai m-a prins nepregătită. Nu că ar fi cine-știe-ce eveniment. Dar, când știi că alții sunt pe-afară și tu zaci, îți vine să mori de nervi.

Da, am treabă, oricum, așa că am mai profitat de moment. Însă, a rămas nostalgia și oftica.

Sunt ofticată că abia seara am reușit să mă pun pe picioare și să ies puțin din casă. Sunt foarte, foarte, foarte... mai am ceva de zăcut, ca să îmi revin total. Și este așa de frumos afară...

Ei, a mai trecut un an în care ar fi trebuit să fac altceva. Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce tu plănuiești.

Destin de funcționar public

2009-04-27T22:51:00.005+03:00

Asta ar trebui să devină o rubrică permanentă, dar cred că m-aș plictisi repetând aceleași lucruri, la nesfârșit.

Ce este un funcționar public? De ce este el așa cum este?

Funcționarul public ar trebui să fie ”om de carieră” - uităm toți, de fapt, ce înseamnă cariera. Este acel parcurs profesional al fiecărui individ care catadicsește să vrea să muncească, indiferent de domeniu. Cariera nu este un loc de muncă, nici o profesie, nu este legată de cele două, este, repet, un traseu de job-uri și se sfârșește când ieșim la pensie, dacă ieșim vreodată.

Dar, revin, om de carieră. Care să se nască pentru a lucra în sistemul public și să moară în el. La naiba, nici chiar așa! Dar, ar trebui să fie dedicat profesiei și implicit Statului, că pentru el lucrează și pentru sprijinul cetățenilor.

Da' de unde, taică, funcționarul public lucrează la Stat din orice alt motiv decât dorința de a fi în slujba cetățeanului. Din nefericire, se spune că ajung în sistemul public cei care nu reușesc în ”privat”. Nici asta nu este adevărat, deși sâmburele de adevăr rodește pe-acolo.

Funcționarul public nu reușește, în ochii cetățeanului, să depășească profilul de lucrător la ghișeu. Acel lucrător care te tratează cu fundul și are un singur gând, când vine ziua de plată.

Funcționarul este o hahaleră care nu respectă pe nimeni și nici nu câștigă respect. În ultima vreme și mai puțin, pentru că se căciulește la ”legea salarizării unice”. Uite, dom`le, numai cu gândul la salariu. Unii nici nu au apucat bine să intre în sistem, că tot bani visează. Dacă nu știați, vă spun eu, în sistemul public nu te îmbogățești!!! Doar dacă faci matrapazlâcuri și trăiești în România, unde nimeni nu te controlează și totul este posibil. Nu câștigă respect pentru că, frecvent, are un șef nesimțit, care nu îl bagă în seamă pe subaltern.

Funcționarul public vrea să fie permanent ȘEF, pentru că NUMAI ȘEFUL POATE. ( a se citi iarăși ce am scris mai sus și abia după continuarea). Da` tu ce lips ai de nu poți, dragă? Aaaaaaa, lipsa de respect totală, pe toate fronturile. Ca să fii respectat și auzit, trebuie să te respecți tu pe tine, mai întâi.

Dacă gândești ”mic”, așa cum fac maoritatea funcționarilor publici, mic rămâi. Ce înseamnă să gândești ”mare”? În nici un caz să aspiri numai la funcție de conducere. Asta e, peste tot există și executanți. Uneori muncești o viață întreagă și tot nu ajungi să șefești. Dar, poți ajunge să fii respectat, admirat, reputat, citat și alte alea. Poți câștiga decent și poți fi mulțumit de ceea ce faci. Totul este să nu visezi cai verzi.

Destinul unei persoane depinde și de ea. Dacă stă și chițăie numai după bani, pierde din vedere alte aspecte mult mai importante. A, să mai spun ceva fără rimă, nu contează sporurile, contează să ai un salariu de bază bun, că băncile nu se uită la sporuri. Contează și ce fel de muncă prestezi. Că dacă stai toată ziua și te scurmi în, pardon, scuzați, cur, de ce vrei salariu mare? Sau dacă ai copii, de ce să iei un salariu mai bun decât unul care n-are, dar trage mai mult decât tine la locul de muncă? Copiii nu sunt o scuză.

Dacă nu vrei să fii funcționar public, nu te obligă nimeni. Dacă ești, atunci încearcă să descoperi mândria de a fi. Nu trebuie să fii rușinea națiunii, nu trebuie să te căciulești. Trebuie să îți știi și limitele.

Da, România încă nu are standarde de performanță clare pentru sistemul public, dar sunt convinsă că, din chinuri, vor ieși și acelea. O să vină și momentul în care copiii vor spune când sunt mici ”vreau să fiu funcționar public”, nu dansatoare, cântăreață, pițipoancă sau băiețaș.

Știți, în engleză există termenul de ”public servant”. Verbul ”to serve” vă spune ceva, că este direct legat de expresia de dinainte? Adică, dacă ești în sistemul public ”servești”. Dacă nu ”servești”, nu primești.

Ia mai serviți, și după cârcotiți!

N.A. Acesta este un post de ”scârbă și obidă”. În perioada următoare, precis va veni și unul ”de bine”. Încă nu este cazul.

Paște

2009-04-17T22:31:00.002+03:00

De Paște nu este ca de Crăciun, probabil că nu îți poți dori nimic.

Eu, însă, cred că și acesta este un moment în care pot să îmi doresc câte ceva, cum ar fi:

- mai multă înțelegere între oameni

- mai multă solidaritate

- mai multe rampe pentru oamenii cu handicap locomotor

- mai puțină mizerie sufletească și în mediul din jurul nostru

- mai multă speranță

- mai puțin mâncat ”că așa sunt sărbătorile la români”

- mai puțin triferment vândut, pentru că după post toți mor de poftă și li se blochează intestinele

- mai multă dragoste, doar e primăvară

- mai mult pozitivism, în general, criza nu trebuie să fie în toată ființa noastră și este criză doar dacă o lăsăm să fie așa.

Mai sunt multe de spus, dar nu vreau să obosesc pe nimeni.

Un Paște frumos, liniștit, o reinventare și o renaștere!

Alexandrina Hristov Avanpremieră

2009-04-10T21:38:00.002+03:00

A fost ieri seară.

Le mulțumesc prietenilor mei care m-au ”smuls” din băbenie și m-au ”târât” într-un demers cultural.

Bineînțeles că am calculat cât a costat în lire :). Numai 6. Dar, de cât dai, de atât primești.

Mie îmi place Alexandrina de acum 2 ani când pe DC++ au început să circule melodiile ei.

De ce i-a luat atât timp să lanseze albumul???

NU mi-a plăcut deloc că a întârziat 1 oră juma.

NUm i-a plăcut că se fuma în club. M-am dezobișnuit de asta. Eram pregătită să ies afară, cu ștampiluța pe mânuță ca să trag o pipă.

O coadă ordinară. Asta e.

Mai mult a vorbit decât a cântat.

Alexandrina, punctualitatea nu te dă afară din casă. În rest, la mai mult. La mai puține re-mix-uri.

Păcat de voce și de versuri.
Atâtea fitze de București... deși publicul ei ar trebui să nu aibă așa ceva și nici ea, pentru că încă nu este căutată în toată Europa.

Baisse les lunettes, că nu ești Nana Mouskuri.

Când o să aibă parte și Bucureștiul de un concert adevărat, de-ăla de să nu mai vrei să se termine, cu artiști autohtoni (whatever, dar nu de gală), un concert ”de casă”, friendly...??? ÎÎÎÎÎ, când?

DAAAAR, apreciez, repet, vocea, versurile, seara trecută, nu sunt o babă care stă în casă și tentativele culturale. Să dea divinitatea să fie altă dată mai bine!

Revelație - înainte de Paște

2009-04-06T02:01:00.003+03:00

Probabil că nu ați citit ”Mielul:Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Isus”. Este editată de Polirom.Scrisă de Christopher Moore.

Am râs cât nu am râs de nu-știu-câți ani și am plâns enorm. Este o operă completă.

Da, este despre Isus. Dar despre o ”variantă” friendly.

Nu vine din ceruri să te căsăpească. Probabil a fost un copil nesuferit. Sau nu. Rămâne să decizi tu.

Nu are relevanță, dar am citit-o într-o zi. O singură zi! Nu am respirat pe lângă. Nu este pentru cei fără umor.

Pentru cei cu umor, dacă au unde să găsească, există și ”Cartea Raiului”, scrisă acum foarte mulți ani de Ițic Manger, în română. Se completează mai mult decât fericit. Vechiul și Noul Testament. Dacă nu am fi atât de încrâncenați, probabil că ne-ar fi totul mai ușor.

Poate că blasfemiez, dar cartea despre care vorbesc are atâta umanitate în ea încât nu poți decât să râzi. Pentru că realul îți arată că nu ai pe nimeni lângă tine. Dacă Isus a avut măcar 12 oameni care să vină după el, a fost bogat. Aș vrea să numere cineva câți prieteni are. Nu vorbesc despre discipoli. Câți prieteni avem, câți ne caută dacă avem probleme? Câți știu ce înseamnă milă, compasiune, înțelegere? 3 giuvaieruri - citiți cartea.

Nu sunt originală, dar închei cu un citat din Voltaire, dat și de scriitorul ”Mielului”:

”Dumnezeu e un actor de comedie care dă reprezentații în fața unui public ce se teme să râdă”.

Eu aș fi spus mai nasol. Dar nu contează. Tehenu...

I miss u vs. Mi-e dor de tine

2009-04-02T23:16:00.002+03:00

I miss you - îți simt lipsa

Mi-e dor de tine...

I long for you - mă gândesc la tine mai mult decât ar trebui, am nevoie de tine

Mi-e dor de tine...

I ache for you - în traducere liberă, mă doare de tine, mă doare ceva pentru tine

Mi-e dor de tine...

Îmi place engleza, dar probabil această limbă sintetică nu va sintetiza niciodată ceea ce vrea să însemne „mi-e dor de tine”.

Adică, mă dor toate după tine, sufletul, mintea, inima, rațiunea. Simt că lipsești din ființa mea. Probabil ”dor” a venit de la țară, așa cum am venit majoritatea nosatră - de la mă doare ceva, undeva, care acum sună așa de trivial, vulgar, deh, limba noastră are multe valențe. De la niște oameni simpli, care au găsit un cuvânt irepetabil.

Mi-e dor de tine!

Ascultați și voi melodia de la Hi-Q, ”mi-e dor de tine, dor de noi”, deși nu are relevanță pentru post. Dar, când ți-e dor, precis ți-e dor de cineva. Oricine e persoana aia.

zgâma

2009-03-30T03:37:00.004+03:00

nu merita scris despre ea cu litere mari nici cu punctuație

ocupă spațiu fără să vrei

deși este foarte mică

este invidioasă și moare dacă nu știe ultima știre

dă vina pe alții pentru frustrările proprii - restul sunt frustrați, nu ea (da, am folosit punctuație, nașpa)

o să o roadă toată viața că este o persoană second hand și o să încerce să demonstreze altfel cu ostentații (aroganțe???)

repetă fraze cheie aflate de la alții bine că știe să le pună cap la cap

dacă are interes, iubește pe toată lumea

nu știe să facă nimic k lumea dar așteaptă să vadă când apar alții de care să se lipească

apare de unde nu te aștepți

îți pică de peste ușă dacă o deschizi brusc

stă cu pâlniograful lipit de ... ușă

interpretează totul așa cum vrea ea

că doar le știe pe toate mai bine decât toți și toate

get a life zgâma

odată instalată se șterge greu

e persistentă

se înlătură fie în timp fie brusc depinde de agentul curățător

sau se ia cu lopata și se aruncă la gheenă

sau i se spune ceva de dulce

se numește de fapt MÂZGA

SĂ SCĂPĂM DE MÂZGĂ PRIN PURIFICARE

cu clor cu mister muscolo cu detoxifiere cu renunțare la diverse cunoștințe cu șoricioacă cu perseverență cu MAI DU-TE... DE UNDE AI VENIT... ȘI MAI VEZI-ȚI DE TINE CĂ ... MAI ȘI INSIȘTI

Cambridge vs. Oxford

2009-03-28T19:10:00.006+02:00

În ambele locaţii a fost vremea urâtă atunci când le-am vizitat,aşa că ambele orăşele primesc un vot de blam. Glumesc, of course.

Nu vreau să povestesc despre prima descălecare a vreunui individ în vreuna dintre cele două aşezări, pentru asta puteţi gugăli :)

Oxford este mult mai vechi decât Cambridge, mai înţepat, mai cosmopolit. Cambridge este seren, micuţ. Amândouă sunt... veri veri ixpensive. Se vede că e pentru studenţi de rasă.

Probabil chefurile sunt monstruoase, chiar dacă arhitectura căminelor îndeamnă la post şi rugăciune. Însă, dacă citeşti pe panourile de la muzeul oraşului Oxford, afli că studenţii aveau valet personal, la micul dejun mâncau friptură de mistreţ, la ei în cameră, resturile îi reveneau valetului şi familiei acestuia. La prânz, tot în cameră, gâscă, raţă (probabil le tăiau pe cele de pe malul râului care trecea pe lângă universitate), iar seara, la comun cu colegii şi profesorii, mâncau din nou. Bine că dădeau la rame, altfel nu vreau să mă gândesc câtă obezitate pe capul lor.

Plimbarea ar fi fost extrem de relaxantă dacă nu s-ar fi desfăşurat pe ploaie şi vânt.

Recomand ambele aşezări, numai ţineţi cont că între 5 şi 6 p.m. încep să se închidă toate atracţiile turistice şi magazinele. Cel mai bun bargain este să cumperi cărţi, chiar sunt mai ieftine decât în alte locuri. Măcar atât pentru studenţi.

Enjoy the pictures, lebădă de Oxford contra lebădă de Cambridge (las la alegerea publicului să ghicească identitatea fiecăreia). Şi alte câteva pozişoare. Week-end frumos!

Thorpe Park ruleeez!

2009-03-21T23:37:00.004+02:00

Astăzi am fost la parcul de distracții Thorpe.

Este în afara Londrei, mergi până acolo de îți vine rău.

S-ar putea să îți vină rău și acolo, chiar, pentru că este de-a dreptul hard core. Daaaaaar, merităăăăă!

A se vedea în poză pe ce m-am cocoțat eu. Restul pozelor nu le dețin. Dar, așa, de idee generală.

Nenorocirea din poză se numește rollercoaster-ul SAW - da, de la filml de groază. Este... de groază. Am suferit un atac de panică în el, dar am supraviețuit și sunt foarte mândră de faptul că atunci când am coborât din el, deși eram albă la față, râdeam cu gura până la urechi. Da, de acolo de sus te aruncă. Nici nu am putut să mai zbier, deși am bătut orice recorduri de urlete ever :) :)

Such FUUUN! Dacă aveți ocazia, mergeți. Enclosed www.thorpepark.com

Ficțiunea legislativă

2009-03-16T15:05:00.002+02:00

Dețin licență artistică pe expresie :)

Păcat că nu și pe ”figment of imagination”, suna mai bine.

Oricum, trăim această ficține zilnic. Nu cred că este nevoie să dau exemple, pentru că ne întâlnim cu ele la tot pasul.

Cel mai mult îmi place când apare (de fapt, emerges from the depths) sub aspect instituțional. Este cea mai simpatică și mai nocivă formă a acestei ficțiuni, părerea mea.

Nu-i așa, ficțiunea se poate baza și pe fapte reale?!

Don'ts for Wives (titlul nu este al meu :))

2009-03-13T19:43:00.002+02:00

Ideea mi-a venbit acum 2 zile, când un prieten mi-a spus că deocamdată nu este angajat și este ”caznic”, drept care se duce să facă piața și nu are timp de stat la taclale pe mess.

I shall grant him the benefit of the doubt, eu știam că e ”căsnicie” și de-aici ”casnic”, dar mai știi, poate de la ”cazne”??? Whatever.

Am cupărat o cărticică super-mică, scrisă pe la 1913 de o doamnă numită Blanche Ebbutt. Se intitulează la fel ca post-ul meu. Ulterior, am aflat că a scris și un ”Don'ts for Husbands”, dar încă nu am găsit respectiva apariție.

Ca să vedeți și voi că lumea nu se schimbă, de fapt. A, ce legătură are cu HR? Păăăăăi, o relație e ca un job. Sună prozaic, dar odată angajat, nu te gândești să-ți dai demisia, speri să meargă ok și să nu ieși la pensie niciodată, dacă se poate. Să crească limta de vârstă cât mai mult și să te bucuri de beneficii și sporuri cât trăiești. Sau nu?! - da, mai există și job-hunters, am uitat, my bad.

Spicuiri:

- arta este o amantă capricioasă și nu există una mai capricioasă decât aceea de a fi soție
- dacă te cuplezi pentru bani, poziție socială și faimă să nu fii surprinsă dacă numai asta primești; dragostea nu se cumpără
- să nu crezi că partenerul tău este un sfânt. Dacă ar fi fost, te-ai fi plictisit repede de el.
- nu aștepta ca El să vadă totul din perspectiva ta. Din când în când, pune-te și tu în locul lui.
- nu vegeta. Unele femei sunt niște vaci, dar tu nu trebuie să fii ca ele. Ține-ți corpul și mintea alerte.
- nu adormiți certați
- nu încerca permanent să schimbi bărbatul de lângă tine decât dacă, într-adevăr, are un comportament vizibil neplăcut
- nu deschide tu ușa la vizitatori dacă El este în preajmă
- distrează-te împreună cu El, orice ați face
- dacă El își ia moto, cere-i să-ți ia mașină
- nu fi neglijentă și nu îl lăsa nici pe el să fie neglijent.

Cam atât, ca să nu dau în chestii mai serioase. Indulge ve tehenu :)

Ce pot alții, ce putem noi

2009-03-12T22:58:00.003+02:00

... (mă-sa, pardon)

De fapt, cam la asta se reduce tot, dacă e sa-l ascult pe Badea zilnic (asta e, din nefericire cel mai bine prind radio Zu, aș schimba postul, dar nu prea vrea tzava).

Ei, uite că nu e chiar așa.

Ce pot alții:

- să trăiască cu mai puțin stress (pentru că, de exemplu, au învățat să stea frumos la coadă. Dacă te bagi ca boul în fața altuia, nu înseamnă că ești mai capabil, înseamnă că ești un bou nesimțit sau o vacă idioată și ar trebui să zaci în grajd până îți revii sau să mori acolo)

- pot să aibă o viață politică relaxată (în sensul că guvernul se poate schimba de nush câte ori, dar pentru că strămoșii lor au avut grijă să creeze un sistem legal și legislativ solid, care suportă în același timp modificări, dar modificările nu afectează cursul apei, gen o fac să curgă din aval înspre sursă)

- pot să aibă o criză simpatică ( because it is a credit crunch, we lower every price. Adik, poți mânca ieftin, te poți îmbrăca ieftin, poți circula ieftin, orice, numai să meargă economia mai departe și să nu își piardă comercianții vânzările)

- pot să stea supravegheați de camere de luat vederi (pentru că știu că aparent este o violare a intimității, dar când îl bate gândul pe Vasilică să te violeze, nu-l mai bate și a doua oară, pentru că data aia e momentul în care îi dă nenea polițistul cu bastonul peste ceafă)

- pot să trimită petiții, plângeri, reclamații, ori de câte ori drepturile cetățenești au fost încălcate etc etc (pentru că nici la alții funcționarul bășinos de la ghișeu nu își făcea treaba, dar după ce a fost sufocat de hârțoage, a învățat că mai bine își face treaba prevăzută de fișa postului și pleacă în timp util acasă decât să scurme după țigări printre teancurile de maculatură. Pe de altă parte, nici baba Saveta din alte regiuni ale Europei nu plânge la TV degeaba. Aia ia jordia în mână și își cere drepturile. Dar și le cere alături de vecinii ei, care nu au ca preocupare principală cântăritul ochiometric al averilor de peste gard)

- pot să aibă un sistem educațional coerent (vaaai, în alte țări se învață ca să ai și ce să lucrezi mai departe, nu așa, doar ca să ai o hârtie în plus. Culmea! Culmea! Și dacă nu poți, te duci și muncești după ce ai terminat liceul sau chiar mai devreme, decât să visezi că o să apară un nou Ceaușescu care îți asigură un loc la facultatea de zootehnnie).

Ce putem noi:

- să ne plângem de milă

- să ne aducem aminte de destinul nostru și de istoria lacrimogenă a României, pe care NU VREM; DAR DELOC, să o contrazicem

- să ne crizăm înainte de a fi criză

- să ne înjurăm

- să dăm copy-paste la ideile altora și să credem că am descoperit panaceul

- să plătim expați, în loc să angajăm români de-ai noștri, care chiar pot să facă ceva (e mai bine să îi lăsăm să plece, daaaaaaaaaa, ca să muncească pentru alții și noi să primim experți care habar nu au dacă existăm pe hartă sau nu).

Lista poate continua, dar mă plictisește.

Ce am învățat noi de aici?

Cred că nimic. E târziu. Mai cugetați. Eu tot cuget și cred că avem nevoie de o dictatură luminată. Aș închide granițele vreo 3 ani, aș lăsa să ne omorâm între noi (se numește selecție naturală), după care aș vedea ce fac mai departe - cu speranța că nu supraviețuiesc numai sub-umanii.

Sau mai bine aș învăța că o mână întinsă vecinului înseamnă că poate alt vecin vine și mă ajută și pe mine la un moment dat. Și se creează așa un lanț de solidaritate și înțelegere.

Visez.

Irlanda

2009-02-20T16:44:00.004+02:00

Tot am vrut să ajung în Irlanda și, până la urmă, asta am făcut.

În primul rând le mulțumesc colegilor care m-au găzduit, deși aveau destule probleme de rezolvat. În al doilea rând, îi mulțumesc găștii de ”exploratori urbani” în compania căreia am dricuit prin Dublin, împrejurimile lui și Belfast.

Scump halatul, totuși! Degeaba salvezi bănuți cu low-cost flights, că orașul te cocoșează ca prețuri. Este mai scump decât Londra, by far.

O capitală care va deveni competitivă, mai ales pentru că ”absoarbe” fonduri structurale de nu se poate - românii interesați să dea cu nasul pe site-urile guvernamentale irlandeze, poate înțeleg și ei de ce ei pot, iar noi nu. De exemplu, garniturile lor de tren noi au costat numai 16 milioane de euroi, în timp ce nenorocitul de pod de la Băneasa, ăla pentru tren, a costat 80 de milioane. Geeeeeez!! Culmea că avem specialiști pentru proiecte, avem imbecili care își bagă banii în buzunare și avem tâmpiți care aranjează achizițiile publice. Gata cu divagația, scuzați limbajul, dar chiar este ultragios și outrageous!

Pub-uri peste pub-uri, concert de muzică irlandeză de Sf. Valentin, balonașe.

Belfast este a once in a lifetime experience and never go back on it, ever again, cel puțin din punctul meu de vedere. Deprimant, semi-industrial și încă nerevenit după ororile pe care le-a trăit. Atmosferă macho, ultra, șovină, xenofobă și rasistă. Dacă vreți să vedeți unde zace cuibul de teroriști europeni, go there. Mie mi s-a zbârlit pielea pe mine. Dacă am ajuns să văd că ETA este bună, că Hamas trebuie să triumfe și alte chestii de genul ăsta, I rest my case...

Back to nicer things, castelul Malahide, la 3 stații de tren de Dublin merită văzut. Merită să ai timp și să te duci într-un tur de țară, ca să îți amortizezi investiția. Probabil mai vara, așa, ca să nu ai surprize mari cu vremea.

Bere scuuuumpăăăăăăăă, Irish coffee și mai scump. Guinness, că doar e locală, sub 5 euro și 10 nu găsești. Berile blonde sar de 6 euro un pint. Whiskey-ul Jamesons, the local pride, 45 de euro sticla la distilerie.

Anyway, merită văzut. A, nu merită să vorbești prea mul în română, sunt foarte mulți de-ai noștri pe acolo și nu toți arată friendly, dacă înțelegi ce vreau să spun...

Feast your eyes cu câteva poze, unele dintre ele courtesy of a colleague, că mie mi-a fost lene.

Călătoriți cât puteți, nu în condiții de 4 stele, că la înghesuială simți cu adevărat viața - zic și eu, deși mi-ar plăcea să am bani și să stau numai în puf :). Cine moare după sarmale, să stea acasă și să se îmbuibe!

P.S. Îi mulțumesc Gospodinei geometrice pentru comentariu, o mai aștept în vizită.

Prea multă pauză strică

2009-02-17T21:28:00.005+02:00

Da, a fost pauză, acum nu mai este :)

Vedeți niște verde irlandez, să vă aducă energie și să vă bine dispună.

Vedeți-vă de viața voastră, așa cum este, fără să vă pese despre ce spun alții.

Viața este ceea ce se întâmplă în timp ce noi programăm, bârfim și tăiem în nush câte fire.

Get a life, people! Get a real life!

Anunț de recrutare pentru viitori manageri publici

2009-01-13T16:43:00.001+02:00

Proiect finanţat de

UNIUNEA EUROPEANĂ

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI

ŞI INTERNELOR

PROIECTUL TINERILOR PROFESIONIŞTI

(Young Professionals Scheme - YPS)

PHARE RO – 2006/018-147.01.03.01

Începe cel de-al patrulea ciclu al proiectului!

Intră în sistemul de promovare rapidă ca manager public şi contribuie la reforma administraţiei publice!

Program de formare specializată pentru angajaţii din sectorul public şi tineri absolvenţi – noua generaţie de lideri în administraţia publică.

YPS pe scurt

Proiectul Tinerilor Profesionişti (Young Professionals Scheme - YPS) reprezintă o iniţiativă semnificativă, finanţată de Uniunea Europeană prin programul Phare, în vederea accelerării ritmului de modernizare a administraţiei publice din România. YPS pregăteşte un nucleu de manageri ai unei noi generaţii în funcţia publică, neutri din punct de vedere politic şi formaţi profesional în spiritul valorilor şi principiilor moderne ale Uniunii Europene în domeniul managementului sectorului public.

Partenerii

Proiectul Tinerilor Profesionişti este implementat de un consorţiu format din trei instituţii europene cu expertiză în domeniul formării profesionale, în strânsă colaborare cu Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice (UCRAP) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu Institutul Naţional de Administraţie (INA) şi cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP). Cele trei instituţii europene care fac parte din consorţiu sunt: European Consultant Organisation (Belgia), East West Consulting (Belgia) şi B&S Europe (Belgia).

Obiectivul

Obiectivul central al proiectului este să creeze sisteme de recrutare şi selecţie, de instruire, evaluare şi plasare pe posturi, care să fie adecvate unui model rapid de dezvoltare accelerată a nivelelor superioare din cadrul funcţiei publice.

Oferta de formare YPS - Programul stagiarilor şi Programul bursierilor

Proiectul Tinerilor Profesionişti urmăreşte atingerea obiectivelor sale prin crearea unui corp de profesionişti în cadrul funcţiei publice. Aceşti tineri profesionişti sunt formaţi prin intermediul a două programe distincte, fiecare incluzând perioade de instruire în România şi în unul din cele 15 vechi state membre ale Uniunii Europene.

Bursierii sunt tineri absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă cu cea de studii superioare de lungă durată, cu sau fără experienţă de muncă, şi care au maximum 35 de ani la data de 24 mai 2009. Aceştia vor urma acelaşi program ca şi stagiarii în primul an de studiu, din luna mai 2009 şi până în luna noiembrie 2009. La sfârşitul programului de formare în România, îşi vor continua apoi pregătirea pentru o perioadă de până la 10 luni în centre de excelenţă în una din cele 15 state vechi membre ale Uniunii Europene înainte de a-şi relua activitatea în cadrul administraţiei publice din România.

Cel de-al doilea grup, de stagiari, este format din tineri funcţionari publici sau personal contractual din sectorul public, cu diplomă de studii universitare de licenţă, respectiv absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă cu studii superioare de lungă durată, având cel puţin un an de experienţă în sectorul public şi maximum 35 de ani la data de 24 mai 2009. Aceştia vor dobândi experienţă de lucru în una sau mai multe instituţii publice, concomitent cu o instruire formală, din mai 2009 şi până în noiembrie 2009, după care vor beneficia de stagii în administraţiile publice cu o durată de până la 4 luni în una din cele 15 state vechi membre ale Uniunii Europene, înainte de a-şi relua activitatea în cadrul administraţiei publice din România.

Cei care vor urma programul YPS vor beneficia de:

· Instruire în domeniul dezvoltării managementului profesionist, bazată pe metode moderne de instruire întâlnite curent în administraţiile celor 15 vechi state membre ale Uniunii Europene;

· Experienţă de activitate sistematică în administraţia publică din România, creată pe baza rotaţiei în majoritatea instituţiilor publice şi legată de programul de instruire;

· Experienţă personală directă în cele 15 vechi state membre ale Uniunii Europene, fie prin perioade de stagiu în administraţia publică, fie în calitate de studenţi ai programelor de formare post-universitare în centre de excelenţă.

Oferta profesională pentru absolvenţii YPS

Absolvenţii programului YPS vor fi repartizaţi în poziţii de management în cadrul administraţiei publice, unde vor trebui să lucreze ca funcţionari publici pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Nu se preconizează specializarea absolvenţilor YPS într-un anume sector, ci se urmăreşte dezvoltarea capacităţii lor manageriale care să le permită să urmeze o cale rapidă de promovare spre nivelurile superioare ale funcţiei publice.

Înscrieţi-vă acum!

Formularele de înscriere sunt disponibile pe site-ul de web www.yps.ro

Termenul limită pentru înscrierea la ambele programe este vineri, 27 februarie 2009.

Informaţii suplimentare la (021) 314 60 66.

Criza personalului calificat (ca de obicei)

2009-01-11T22:43:00.002+02:00

De data asta scriu despre ce ar trebui să scriu în mod obișnuit pe acest blog.

Ce naiba e cu criza personalului calificat?

Dragi HR-iști, mai schimbați placa. Poate este vorba despre INCAPACITATEA VOASTRĂ; CA RECRUITERI (printre altele) DE A DESCOPERI DINMAREA DE CANDIDAȚI OMUL POTRIVIT PENTRU POSTUL POTRIVIT!!!!

Poate că managerii de HR ar trebui să își amintească de interviurile pe care le-au dat, chiar și anii trecuți, și să vadă unde este buba. NU ESTE POSIBIL CA, LA FIECARE ÎNCEPUT DE AN; SĂ AUZIM ACEEAȘI PLACĂ, STUPIDĂ DEALTFEL: NU AVEM SPECIALIȘTI! Oare chiar nu avem? Dacă nu avem, de ce nu avem?

Poate ar trebui să vă dați demisiile, că oricum luați bani degeaba! Dacă ești manager HR, ar trebui să știi tu răspunsul la dilema asta. Dacă nu îl știi, du-te,tată, la reciclare, la munca de jos, ia lanțul trofic de la capăt, poate descoperi misterul.

Dacă managerul spune așa ceva, înseamnă, în primul rând, că are recrutori imbecili. Din aprox 7 milioane populație activă pe piața muncii, nu se poate să nu găsești specialiști. Că, la munca de jos, nu-ti trebuie (unii cer specialiști și la lipit plicuri). Poate nu sunt pentru că îi respingeți din start, cum că ar avea pretenții prea mari și retenție mică. ĂSTA E CICLUL CARIEREI! CĂ DOAR NU SE CĂSTOREȘTE CU FIRMA!!!

Ca să nu mai spun, dacă sezonul de recrutare durează și în 2009 doar 4 luni, atunci să dea draq dacă mai vrea cineva să vină la voi! Ce țară e aia în care recrutările se țin din martie până în iunie!!!???

Mica confrerie a HR-iștilor dilematici! Ia mai duceți-vă puțin să vă aerisiți de fumurile din cap și o să descoperiți de ce nu aveți specialiști. Un alt motiv ar fi căăăă PE SPECIALIȘTI NU ÎI RECRUTEZI ÎN MASĂ DECÂT DACĂ AI PLAJĂ DE RECRUTARE! ROMÂNIA NU ARE; PENTRU CĂ ACEASTĂ SPECIE MIGREAZĂ SPRE ȚĂRILE MAI CALDE! ȘI PENTRU CĂ NU ȘTIȚI SĂ ÎI DEOSEBIȚI DE PLEAVĂ; NICI SĂ VĂ PURTAȚI CU EI!

Ok, o să revin, m-am mai răcorit puțin.

- nu orice job requires un specialist

- specialistul poate fi treinat din interior

- ca să îl descxoperi, trebuie să deschizi ochii și să lași fumurile

- the open season should be longer, people

- dacă primiți numai piloși, știți că nu primiți neapărat the real stuff

- dacă nu reușiți să realizați target-ul de angajări pe specializări, get a life și duceți-vă să lucrați altceva, sunteți inutili!

Back home, in London

2009-01-05T17:49:00.007+02:00

Hello people!

Cum a fost concediul? Al meu a fost primul, de un an de zile încoace. Și dacă nu a fost perfect, a fost superb. Acum am nevoie de recovery după concediu :)

Nu, nu am fost home, să spunem că am vizitat puțin prin Europa.

Am fost cu Eurostar-ul, pe sub ”canal”, ca să nu spun că nu am ajuns să fac și asta. Singurul tren mai cu clasă. Dacă vreți să vizitați Belgia și Olanda, pregătiți-vă să vă simțiți ca... acasă: înghesuială, ambuteiaje, lume cam nesimțită, scandal, transport cu întârzieri. A, nu, în tren nu ai scaun, trebuie să îţi găseşti, bagajul rămâne undeva, departe de tine, trebuie să stai cu ochii pe el să nu dispară. Ce să mai, europeni!

Bruxelles rămâne iubirea mea, nu mă întrebaţi de ce, dar are un farmec aparte în aşa-zisa banalitate a lui. Amsterdam e de vizitat vara şi cu rezervare de bilete în avans pentru muzee, că altfel rişti să îţi petreci zilele stând la coadă la cumpărat bilete.

Delft este mic şi drăgălaş, merită ascensiunea în turn, mai ales dacă ai fost şi la Brugges şi poţi face comparaţie cu Bellfroy. Recomand cafeneaua din dreapta turnului, una cu galben, porţii humongous şi bune, şi pentru vegetarieni.

Rotterdam este de-a dreptul industrial, dar are şi el farmecul lui. Păcat că de Rev a fost ca în zona de război. Poliţia era pe străzi aproape doar ca să se asigure că cei care dau cu petarde sunt protejaţi de cei care nu suportă fenomenul. În Olanda am prins două incendii, chestie pe care în Londra nu am văzut-o încă.

People, dacă vreţi coffee-shop-uri, găsiţi. Dar get to your senses, there is more to life than smoking a joint, and another, and another. Faceţi mişcare, plimbaţi-vă, vizitaţi.

Fiţi atenţi, magazinele se deschid cam pe la 10 dimineaţa şi se închid începând cu ora 16. So, better go sightseeing.

Mai sus, câteva poye, random, Rotterdam, Delft, Bruxelles.

See ya soon, mulţumesc colegilor pentru găzduire şi căldura cu care am fost primită, m-am simţit ca în familie! Acum, back to work, deadlines coming to term.

Waxy O'Connor's

2008-12-18T13:26:00.005+02:00

Bufniciorul de mai sus este me own new small change keeper :), numai bun de purtat prin pub-uri. Este ”dublat” pentru a induce mood-ul necesar citirii acestui post. Before and after Murphy's Irish Stout. El avea voie să apară cu țigara în gură, indoors. Eu trebuia să urc un etaj și să ies în stradă, în țarcul special amenajat pentru fumători.

Aseara am fost la... concert, in Waxy, unul dintre cele mai chic Irish pub-uri din Londra (singurul pe care l-am văzut, de altfel :D). Este situat în Chinatown. Hiper-full de la ora 5 încolo, noroc că am fost inspirați și am ajuns cu 10 minute înainte de ora fatidică, numai bine să găsim una dintre ultimele mese disponibile. Tricked'em!

Pre'urile, deși se introduc în casa de marcat, par făcute după aparența individului - something between 3,40 and 3,60 - bloody hell! And there aren't leprechauns there either!

Agitație și bărbați gen Matrix reloaded, îmbrăcați la ”unifroma” business, gavaj cu stout, cât se poate până-n midnight, când Cinderelele sunt rugate să părăsească incinta. Asta dacă mai au cu ce să ajungă acasă. Dacă nu, pleacă pe la 9, ca să prindă trenul.

Cred că pentru unii ar fi mai fezabil să-și relocheze biroul în Waxy. Așa, nu ar mai fi nevoiți să bea berea repede și nici să se înghesuie la bar (degeaba sunt 3 în pub, că tot este prea aglomerat).

Muzică mishto! Atmosferă semi-hot. Eu nu am pozat Crăciunița cam dezbrăcățică, care se plimba printre matricși (cine mă cunoaște știe că nu mă uit după femei și nici nu le cometez apariția) și nici nu am considerat că din cauza ei este semi-hot. Era cam neventilat aerul.

It was worth it. Maybe you can try it. Deși, cam scump halatul... Din când în când merită. Mai mergem :). Poate veniți și voi.

Portobello

2008-12-14T23:28:00.003+02:00

Am ajuns și acolo!!!

Suuuuuper!

Păcat că ploua cu spuuuuuuumeeeeeeeeee....

Data viitoare, numai pe soare. Și cu bani în buzunar, of course.

Altfel, meșteșug de prostire a străinezilor slabi de înger. Dacă nu știi că alpacaua nu e argint, mai bine lasă-te de meserie. Dacă nu te pricepi la pietre semi-prețioase, same goes to you.

Merită să-ți clătești ochii ăn fiecare sîmbătă, când este târg de stradă.

Să nu te aștepți să ai cu cine face afaceri, dacă vrei să cumperi ceva de la albi. Scârboși și fără simțul afacerilor :)

Însă, e un loc simpatic, colorat și foarte., foarte aglomerat.

Și mașinuță eco :)

Autoportret

2008-12-11T02:43:00.002+02:00

No comment

Realități căministice

2008-12-10T18:05:00.004+02:00

Când stau pe scaun, în camera mea minusculă, văd ce este ilustrat pe-aici.

Ce văd pe fereastră, în alt episod.

Citatul este ”furat” de la o prietenă, sper să nu se supere că îl supra-folosesc, dar cred că mi se potrivește și mie foarte bine.

Restul, sunt chestiile de care mi-e dor.

Mi-e dor de familie.

Nu, nu mi-e dor de România, mai ales după ultimele vești casnice pe care le-am primit astăzi. Degeaba militez eu pentru deschiderea minților românilor, care ar trebui să vadă că pot mai mult. Lene, tată, lene.

În rest, numai de bine. Aici nu e ninsoare. E soare cu dinți.

Sunteți câțiva care, cu obstinație nu dați niciun semn. La urma-urmei, eu sunt cea plecată de acasă, nu voi. Dacă nu mă căutați, să vă fie de bine. Nici eu nu mai încerc nimic.

Mămăligă cu avocado

2008-12-04T18:05:00.003+02:00

Revin cu food-news.

Am mâncat mămăligă irlandeză cu garnitură de avocado. Self-made.

Foarte bun, neașteptat de bun. Și cu kaymak turcesc, cu brânză de burduf... turcească.

Am aflat că există mălai românesc. O să caut, pentru că ăsta irlandez se găsește numai la juma de kil și costă de două ori mai mult decât un kil de mălai românesc. Și iese așa, o chestie..., oll ai avea să faci mămăligă.

Mi-e dor de smântâna de acasă! Atât în materie de dor de mâncare. A, poate și de niște brânzeturi, dar nu neapărat autohtone.

Fie mămăliga cât de rea, tot mai buna-n țara ta.

E ok? Mai vreți?

Orwell was English, right?

2008-11-30T21:12:00.003+02:00

And the Odyssey continues. Neverending story, whatever you may like to call it.

The Flood is upon us because of the piping in the flat.

And we're doomed becauseon Sundays the emergency numbers become less urgent and because the bodyguard, the only person available has to wai for his boss, in order to be authorized to make some calls.

The bottom line, in UK, unless you are authorized, you can die waiting for someone to take care of your problems.

If the procedures do not allow a call, as urgent as it may be, it doen't matter.

It doesn't matter if someone is in breach of contract, as long as you are an outsider, you cannot win. Maybe if you start freathening with suing - less assertivity, more profit.

Dietă (vegetariană) de Londra

2008-11-23T22:04:00.007+02:00

Ce se vede mai sus este cam ce manânc eu de când am venit aici.

Am descoperit magazinele turcești din Enfield, care sunt mult mai bine dotate decât Tesco.

Bame, mălai, sarmale. Ayran, brânză de toate felurile etc.

Prețurile sunt lăsate comparativ.

Cum vi se par?

Încă nu am apucat să îmi fac mămăligă, pentru că mai mult trăiesc cu conserve și aer. Dar îs curioasă ce gust are mălaiul englezesc. Oare e mai ieftin decât în țară?

Poate acum perspectivele sună ok. O să revin cu detalii despre serviciile de transport execrabile și foarte scumpe.

Enjoy your meals, 'cause I am certainly adapting myself to the true vegetarian life!

Marketizare și rușine

2008-11-19T20:58:00.005+02:00

m

Ce e mai sus nu este neapărat frumos, dar arată că alte popoare își păstrează tradițiile și mai știu să și marketizeze cu tupeu, deși probabil că nu este nimic spectaculos de văzut - de exemplu, schimbarea gărzii de la Buckingham.

Altceva e rușinos, probabil că o să vă dați seama despre ce vorbesc.

După ce vedeți poza, puteți să vedeți și în ce limbi sunt scrise anunțurile.

No comment.

Ce să ...

2008-11-17T22:06:00.003+02:00

... UIȚI când pleci în străinătate pentru mai mult timp:

- că acasă ești ”cineva” (poți să-ți a anumite situații, expres prevăzute de codul manierelor și de codul snobilor)

- că ai experiență de lucru (oricum, dacă nu ești din țara respectivă, s-ar putea să nu te poți încadra ca skill-uri nici la serviciul de salubritate)

- că te aștepta mașina la scara blocului (sau a vilei)

- că timpul este relativ (este relativ numai pentru băștinași, pentru tine este ceva de genul ”secunda dinaintea momentului în care trebuia să fii undeva”)

... NU UIȚI, în aceleași circumstanțe date:

- că banii sunt limitați, dar nu atât de limitați încât să nu-ți ăndeplinești obligațiile și să nu-ți faci o plăcere

- că dacă mai ești printre peers, mai bine încerci să ”stick with them”, așa cum sunt, în loc să-i șuntezi

- că ai 7 ani de acasă sau dacă nu ai (moi, la 6 ani am început școala :)), poți să suplinești prin good nature

- că, dacă ai calități, precis vor fi observate de cei din jur, fără să te agiți prea tare să te afirmi

- că nu banii îl fac pe om, ci omul banii

- că familia de acasă te iubește și nu te va lăsa la greu

- să zâmbești cât mai mult, pentru că altfel pierzi ocazii pe care nu le mai recuperezi și, totodată, un zâmbet îți face și ție ziua frumoasă, dar și celor din jur.

Probabil că sunt mai multe de enumerat, dar mă mulțumesc cu atât.
To embellish the site, please find ”attached” the picture at the top of the page.

Tescotize yourselves

2008-11-15T23:50:00.005+02:00

Exista TESCO!

Ce este un ”tesco”?

Este un hipermarket, dar pentru londoneza de mine a devenit ”locul de pierzanie”. La fel și pentru colegii mei.

Este aproape de cămin și tentația este mare. Cred că toți vecinii ne știu drept indivizii cu sacoșele, care gâfâie aproape zilnic pe aleea dintre cămine, încărcați cu sacoșe Tesco. Mi-am propus să nu mai calc acolo decât săptămânal, pentru că zilele de euforie s-au cam dus. Însă, cred că voi ridica un monument pentru Tesco, este primul după care am umblat în Londra, ba chiar am trimis cerere de card ( ce să-i faci, reducerile astea). Sper ca următorul să fie un barbat :D :D :D, deși nu cred că un bărbat are atâtea de oferit (mean and vile, I know).

Astăzi am reușit să ies prin City. Rupere de picioare, superb, aglomerație cum îmi place mie și deschiderea sezonului de reduceri. Nu, nu am shopat, pentru că mi-a fost silă să stau la cozi care se întindeau pe 500 de metri. Unii chiar cumpărau, dar pentru 3 lulele numerita.

Aparatul foto și-a dat obștescul sfârșit exact când totul era mai interesant, dar pot să pun câteva poze.

Gara de Eurostar este foarte frumoasă și are o metaforă permanentă, ilustrată într-una dintre poze. Și eu o să circul cu Eurostarul, păcat că nu mă voi plia pe metaforă :).

Voi reveni cu poze și idei relevante. Acum sunt obosită.

Oița londoneză

2008-11-13T13:00:00.002+02:00

Hello from London!

Am ajuns și aici.

Prima dată. Abia încep să mă dezmeticesc. Frantic, anyway.

Locuiesc într-un ”borough”, pentru că aici nu poți fi ”la botul calului” ca la B.U.C.

Plouă des și mult, dar am avut noroc de două zile superbe, cu soare și puțin frig.

Aici trebuie să înveți să îți reglezi viața după programul trenurilor. Mă întreb dacă londonezii mai și trăiesc în afara mijloacelor de transport. Probabil că da.

Zilele trec foarte repede, întunericul vine pe la ora 4. Dar este bine.

O să observați poza, pentru că eu nu am apucat incă să vizitez obiectivele turistice. Am destul timp și pentru asta. Deocamdată am preferat să explorez ză neibărhud, care este unul turcesc. În orășelul de mai încolo se întind chinezii. Mai în centru sunt arabii.

E colorat și aglomerat, e altceva. Însă, oița londoneză care ieri a avut un crush on me nu putea să lipsească din articol.

See u later, cu chestii mai consistente :)

VÂND MATIZ

2008-10-20T16:53:00.002+03:00

- primul proprietar
- alb
- aer condiționat
- radio-casetofon și antenă instalabilă
- geamuri mecanice
- 18.000 km reali
- an de fabricație: 2003
- anvelope de vară și anvelope de iarnă
- trusă medicală
-compresor
- cric
- capace de roți.

Preț de vânzare: 3500 euro.

Puteți să mă contactați la adresa de mail irina.zelda@gmail.com, Irina.

Limbaj de șef - decriptare

2008-09-21T21:54:00.004+03:00

Tu nu ai nimic de făcut? - și dacă ai, stai liniștit/ă, înseamnă că vrea să îți dea sarcini în plus și nu, nu poți să te sustragi.

Să vii la mine în birou mâine, la prima oră - să dea naiba să nu te duci la prima oră! Chiar dacă șeful nu e de găsit când ai nevoie, dacă are el nevoie de tine, acolo să fii. Nu, nu îi pasă de sfertul academic.

Bravo, să o ții așa mai departe - nu te ambala, zâmbește cu colțul gurii și pregătește-te de război, precis are idei cu ce sa-ți mai dea să faci în plus.

Gata, te dau afară - smiorcăie-te și spune că nu mai faci niciodată. Sau dă-ți demisia în secunda următoare, cu formula-cheie: Ba nu mă dai afară, că plec eu! M-am săturat de tine și ifosele tale!

Nu vrei să ieșim la o cafea? - nu vrei să ieșiți, doar dacă ești sigur/ă că după cafea vă căsătoriți rapid, te întreține sau ai unde sa te muți cu job-ul și o să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți.

Ai liber mâine - super, dar fii pregătit/ă să răspunzi la telefoane neașteptate și să plătești din greu pentru ”greșeala” de a fi acceptat mărinimia șefului.

Va urma

Parfum de Oradea

2008-09-20T21:56:00.004+03:00

E de ... mosc (bleak);

- e nedefinit, ca la orice oras, daca nu stii cum miroase natural
- e eclectitc si provincial
-e de fan, in suburbii
- e de nesimtire si ciufutzenie in centru
- e un miros de care o sa-mi fie dor toata viata, pentru ca aici am experimentat libertatea.

Si tot aici stiu ca mi-am sedimentat ideea de - vreau sa am afacerea mea -.

Cand o as am afacerea mea, s-ar putea sa vreau sa import niste oradeni. Dar mai este putin timp.

Meanwhile, am refuzat concert Goran Bregovici pentru ceva obscur de Flamenco. Si nu regret. E cozy.

Sunt o femeie singura in Oradea si am reusit sa imi fac amici. E ploaie afara si am unde sa stau si sa scriu ce scriu.

Sunt intr-un oras necunoscut si, zic eu, muncesc bine, am avut productivitate chiar si azi, de Shabbat :). Ce pot sa mai vreau, poate sa fie Oradea la maximum 100 km distanta de Bucuresti. Poate fac o politica publica de relocare a asezarilor umane.

O sa revin cu alte inscrisuri. Acum e tare amuzant, desi la inceputul saptamanii nu fusese.

אנ' אצמ'ה וגם אנ' אהבת הוה

Yes, I am the Great Pretender

2008-09-17T21:14:00.004+03:00

... or the Greatest Spender :), I really cannot decide yet.

Anyways...

Take 1:

- your roomies are slums/sluts (what can I say, English is such a versatile language)
- you are God's sent and care about every living creature on Earth
- they only care about their own ~cleaniliness~
- you care about everybody, anybody and the entire world

Take 2:

- your roomies are slums/sluts (what can I say, English is such a versatile language)
- you dont't care about anyone but yourself
- they go to fitness
- your life is ~fitness~ itself

Take 3:

- your roomies are slums/sluts (what can I say, English is such a versatile language)

...

and, as a matter of fact, most people around you are slums/sluts/hypocrisiacs/cheaters/bla-bla.

Do you:

- choose to live among penguins?
- leave them alone?
- hit them and run?
- try to change them?
- go and live by yourself, somewhere you can star fresh?

Just asking, hopefully someone will answr the right question.

I ain't keen on living either

2008-09-09T23:51:00.001+03:00

I need to feel real love and the love everafter.

I just wanna feel real love

I've go so much love going through my veins

...

bla- bla

Love is a real place.

Chelnerul

2008-09-09T21:49:00.002+03:00

- trebuie să...
- și să...
- și să...

... ... ...

Nu este indispensabil și nu este cel mai cel. Dar se crede.

Are puteri ... magice???

O fi având, dar niciodată nu este destul de rapid :).

Poate are numărul tău de telefon?

Să vedem ce faci cu el.

Jobul de acasă 3 (sau cum mi-am petrecut concediul acasă)

2008-09-08T16:14:00.003+03:00

Oi, oi, et haialda hactana shelanu habayita!! :) :)

În traducere liberă, fetița noastră mică s-a întors acasă!

Daaaa, asta e, n-am avut concediu anul acesta, în schimb m-am întors puțin acasă.

Unde...
unde...

...am avut de rezolvat toate chestiile pe care îmi rugasem familia să mi le rezolve. Că deh, dacă nu sunt în oraș, se presupune că nu am cum să le aranjez.

Ce bine că ai venit acasă zilele astea, ca să te ocupi tu!

Eu aș fi vrut să dorm, mult și bine.

Dormi, mame, dormi cât poți tu de mult, să te refaci. Auzi, da vezi și tu că nu mai este suc, nu mai avem apă, nici legume, dacă stau să mă gândesc, nu mai avem prea multe. Nu te duci tu să cumperi? (Ba da, la 10 seara, abia ajunsă în B.U.C., exact asta fac. Cu ocazia respectivă, am ”vizitat” un hipermarket nou).

Da hai să mergem cu Zaki (el este mashinutzul meu), să căutăm rochie pentru nunta la care mergi. Hai să, ce biiine, n-am mai condus de 3 săptămâni :D

Măi, mame, nu te-am rugat să chemi pe cineva să se uite la mașină cât lipsesc?! A murit bateria. Și mai e și așezată mașina în așa fel încât să nu pot lua curent de la altă mașină!!!!!

Da sigur e moartă?? Mai încearcă?? Da eu nu ma pricep. (Nu ți-am cerut să te pricepi, te-am rugat să chemi pe cineva să se uite. Gata, o vindem, când mă întorc!!!!!!)

A doua zi, cineva încarcă bateria. Plecăm, avem de făcut vreo 4 drumuri lungi. Ok, primul stop - se ”stop” și bateria, din nou... bleaaaaaaak, în mijlocul drumului. De ce mi se întâmplă mieeeeeeee???

Mulțumesc celor 3 agenți care au fost chiar de treabă și mi-au pornit mașina (bineînțeles, după ce eu am făcut pe blonda prostuță și ei s-au simțit cocoșii de pe cel mai înalt gard.) Mame, stai în mașină, cu cheia în contact, cu motorul pornit, dacă spune cineva ceva... Păăăăi, eu ce fac dacă spune cineva ceva? Măi, femeie, ești bucureșteancă, puțin tupeu - ce să zici, dacă este cazul, zici ceva ”de dulce”.

Sunt într-o continuă stare de amețeală, chiar era mai răcoare la Oradea.

Săptămâna trece prea repede, cu câte un mic acident zilnic, muncă la domiciliu, uimitor, fără nervi - se pare că mă molipsesc cu puțină nepăsare - mame a decis că sunt prea obosită să mai plec cu trenul, așa că bâshti cu avionul :) :)...

Nuntă de duminică, fun destul, dans mult - păcat că bărbații nu se mai fac ca altădată, adik trebuie să-i scoți tu la dans, după care, când pleci, că se sparge petrecerea, tot ”el” spune - deja pleci??? Nu zău, da nu vezi că se pleacă? (și, ai avut 5 ore în care puteai să te manifești, ce să-ți fac eu dacă ești... blond - îmi plac blonzii, dar în anumite limite. Înalt ești, bine arăți, păcat că te porți ca o fetiță. Aaaa, nu ai ritm, dar îmi spui mie că am ceva.)

A fost un concediu drăguț, la anul chiar voi face ceva frumos, pentru mine și fără muncă în timpul ”liber”. Dar, e bine și habayita, chiar dacă ai o familie zăpăcită. Familia zăpăcită te iubește foarte mult - modelul meu preferat este familia Addams. A fost o perioadă în care doar ne-am ”îmbuibat” și am râs. Se poate și așa.

Be ștaim șavuot și prețuiți fiecare clipă la adevărata valoare!

Mi-e dor...

2008-09-04T21:12:00.006+03:00

- de liniște, de-aia de simți că te ia durerea de cap

- de muncă bine făcută

- de o cafea lentă, dar cu gust

- de un cățel care să mănânce crumbles de pizza

- de un enbuteillage de 5 mașini

- de incapacitatea mea de a mă adapta la un mediu mai mult de două săptămâni (glumesc)

- de lipsa măscărilor

- de ce aș putea face dacă aș dormi mai mult, mai bine și... mai mult

- de ceva ce nu conștientizez, că dacă aș ști, nu mi-ar mai fi dor.

În spatele oricărei femei puternice se află un...

2008-09-01T20:49:00.003+03:00

Z.M.E.U. :)

Dacă nu este altceva, este libertatea de a ridica un zmeu în aer și de a te simți liberă, măcar pentru câteva minute.

Când o să cresc mare, o să am și un barbat :P :P :D

Cum e la Oradea?

2008-08-23T21:24:00.007+03:00

Cum să fie, e făinuț :)

Orașul are o pietonală simpatică, bună pentru cei intoxicați cu ”shoppită cronică” *expresia îmi aparține, dar puteți să o folosiți cu licență (costă o bere la terasă).

A fost Parada Florilor, ungurească. Asta nu înseamnă că nu a fost frumos. O să vedeți mai sus o poză de acolo.

Este un oraș interesant și mai mic decât pare. Oamenii sunt ca peste tot. Însă, parcă știu să prețuiască mai mult valoarea propriului oraș.

Astăzi am fost la pădure. Îi mulțumesc colegei mele de la Prefectură, cea care m-a invitat în excursie. Nu m-am așteptat. A fost foarte frumos din partea ei, mă cunoaște de 5 zile. Și s-a gândit că probabil o să stau singură în week-end. A făcut un gest pe care mulți alții nu l-ar fi făcut.

Anyway, o să vă mai țin la curent.

Pentru cei care sunt în situația mea, sper să vă acomodați repede și să aveți un stagiu util. Și dacă nimeriți așa de departe de casă, ca mine, undeva unde nu cunoașteți pe nimeni din orașul respectiv, vă doresc să găsiți și voi ce am găsit eu :)

Some change would do you good

2008-08-19T09:45:00.002+03:00

Oradea, municipiul Oradea...

Incă nu am descărcat poze, dar o să. Promit.

Mă felicit pentru alegerea făcută. Nu sunt modestă, știu.

Change is fine, mai ales dacă este conștientă și conștientizată. Nu schimbare ca în ”cărticica stresului”, unde se afirmă că dacă vrei să fii stresat continuu îți schimbi cât mai des job-ul, partenerul, prietenii bla-bla.

Schimbarea mediului de lucru este ca și cum ai da Refresh. Mi-am dorit și eu să reîncarc pagina și să văd ce se întâmplă. Cred că era cazul să mă provoc pe mine însămi. Deși nimic nu ”trebuie”, uneori este bine să faci.

Uneori, Pământul este plat. S-ar putea să crezi că la marginea lui sunt gorgone și balauri. Eu am descoperit că la margine există tot oameni, chiar dacă ritmul lor circadian este altul decât al meu. Am descoperit că poți fi ”arasist și xenofob” și între ai tăi, că poți fi discriminat doar pentru că provii din alt mediu decât cel în care te-ai auto-imersat, dar că toate diferențele pot fi aplanate cu un zâmbet.

Este doar începutul, sper să fie de bun augur. Aaaaaaa, dacă vrei să muncești, poți să faci acest lucru peste tot. Chiar este nevoie de muncă. Dacă vrei să te simți bine, o poți face și într-o cutie de carton, și într-un palat, și pe stradă, și la job. Doar swă ai încedere.

Femeile din viața mea

2008-08-11T23:58:00.003+03:00

Și eu sunt femeie.

Acesta este un TRIBUTE femeilor din viața mea.

Mame și Bunik.

Ce m-aș face eu fără voi?

Bine, și voi fără mine :).

Dar, chiar nu știu cum ar fi viața mea fără voi și nici nu aș vrea să aflu.

Vă mulțumesc pentru tot, pentru sprijinul moral și material. Amândouă necondiționate.

All in all, femei mai cu sânge rece decât triada noastră mai rar.

Nu o să murim așa de repede, asta e clar. Sper doar să ne fie bine împreună sau separat. Dar să nu pierdem niciodată legătura care există dincolo de granițele materialului. Sper ca într-o zi să pot avea grijă de voi așa cum îmi doresc de mult timp și nu reușesc să realizez. Sper să nu vă dezamăgesc.

Vă iubesc pe amândouă, vă mulțumesc că existați și sunteți familia mea.

LONDON

2008-08-04T23:44:00.002+03:00

Asta e, buricul Europei, deși nu pare.

We are al freaks of nature.

Vreau sa vad Portobello, vreau vintage clothes, vreau gălăgie și nesimțire, criminalitate, cosmopolism. Sliha :)

Mulțumesc ”londonezilor”.

Dacă cineva a lucrat acolo șoi vrea să share, e more than wellcome.

A munci sau a nu munci

2008-07-26T19:56:00.002+03:00

Răspunsurile voastre la sondajul despre muncă sunt sau nu similare dilemei lui Hamlet.

Voiam mai multă acțiune, pentru că știu și eu că a munci sau a nu munci este o dilemă.

:)

Și eu, și eu!

2008-07-21T17:11:00.002+03:00

Persoana ”și eu, și eu” este copiativă. Ca să nu spun cameleonică. Uneori este și auto-copiativă, nu știu cum reușește :)

Probabil știți cum se manifestă. Dacă nu, vând niște ponturi:

- ești la interviu și ești întrebat/ă ce cursuri de perfecționare/formare ai urmat; victimă sigură, enumeri și punctezi câteva momente în care ai și folosit ce ai învățat.

”Și eu am făcut așa ceva, dar am fost în cutare loc, daaaaaa, și am avut niște rezultate extraordinare. Dar stai sa-ți spun că ce ai făcut tu nu este la fel de bun cu ce am făcut eu.” Ăsta a fost un exemplu.

- ești cu colegii și spui și tu pe unde ai fost în concediu; ”da și eu am fost acolo și a fost așa de frumos, dar eu m-am plimbat și nush unde și tu n-ai fost acolo. De ce n-ai fost acolo, eu știu mai bine ce e de vazut. Eu m-am distrat mai bine. Stați să vă povestesc ce am făcut acum 7000 de ani”.

Exemplele pot continua. Principiul de bază al unei asemenea persoane este ”taci tu să zic eu” sau ”taci, că mor”.

Dacă ai în preajmă asemenea exemplar, ai câteva soluții:

- ignorare
- lipsă de idei
- sau dă-i idei cretine, pe care să le copieze :)

Resursele sunt nenumărate, doar mă amuzam amintindu-mi de niște situații hilare.

Puțin suflet

2008-07-16T22:41:00.002+03:00

Se tot întâmplă, zi de zi, dar timpanul nostru s-ar putea să nu perceapă...

Haideți să simțim pentru prieteni, pentru că pe ei ni-i alegem.

Haideți să fim alături de ei, de amici, bine, și de familie ( :) )

Haideți să avem o zi în care să ne gândim la toți cei pe care abia i-am cunoscut sau pe care îi cunoaștem de mai multă vreme, dar despre care nu am întrebat prea multe (fie pentru că ne-a fost jenă, fie pentru că nu ne-a interesat). Fiecare are problemele lui, dar asta nu înseamnă că trebuie să închidem ochii și să ne prefacem că nu există sau că dacă nu ne băgăpm, problema va trece mai repede.

Ziua începe de azi și se termină mâine, la aceeași oră, 22.45.

Faceți o faptă bună, fiți uniți, gândi-vă la cel de aproape.
Faceți și simțiți ceva, chiar dacă vă este lene. Poate gestul vostru o să fie o rampă de lansare pentru altcineva.

Vreau să:

2008-07-14T20:49:00.003+03:00

Personal, vreau să am și eu concediu :)

Îl las celor mai fericiți sau mai obosiți decât mine :)

Așaaa:

- deoarece Blogger-ul întâmpină dificultăți de manifestare, este prima dată când pot spune că nu știu care este rezultatul votului.

Probabil este inadmisibil. Asta este, shun me.

Pe de altă parte, bănuiesc ceva de genul - 90% vor în lumea largă, iar restul vor să fie șeful șefului propriu.

Nu este profesionsit, dar este mai real.

Sper să reușeșsc să redresez problema.

Nu am mai fost așa de activă pentru că m-a lovit și pe mine căldura și da, lehammitea.

V-am pupat, găsiți locuri cu umbră!

Ghid de carieră

2008-07-06T20:02:00.002+03:00

Urât din partea mea, dar nu dezvolt ceea ce ar trebui:

- se pare câ se simte nevoia de consiliere de carieră.

De ce?

Cariera este ceea ce ar trebbui să înceapă cu specializarea din facultate și să se termine cu pensia sau reconversia profesională.

Din nefericire, facultățile din România nu oferă platforma pentru dezvoltare profesională. Sunt un fel de ”generale” scumpe, care sună bine și care te lasă cu multe dezamăgiri.

Dacă cineva bagă la cap, ar trebui să existe MANAGEMENTUL CARIEREI. Oameni care să consilieze, seniori sau juniori cu aplecare spre lucrul cu oamenii, care să vrea să îi ajute și pe ceilalți să deschidă ochii asupra a ceea ce vor să facă cu viața profesională.

Sondajul a arătat, 100%, că este nevoie de consiliere și management de carieră.

Unde sunt cei dornici să ofere așa ceva? Se simte cineva pregătit pentru asta, ca și consilier?

Eu mă simt :), dar, din nefericire, nu este momentul și nici locul.

Sunt un:

2008-06-29T14:13:00.002+03:00

Nimeni nu este vânător. Come on, just not fair, sunt foarte mulți vânători pe lumea asta, este în natura umană. Și profesional, dar și personal, aproape toți ne-am trasnformat în vânători.

Nimeni nu este cerb. Hmmm, adică nici unul dintre noi nu țopăie mândru prin ”pădure”, în căutare de admiratori??

Bine, ok, nimeni nu este șobolan. Foarte rău, șobolanul, de fapt, știe să lucreze în echipă, este rezistent la adversități, highly adaptable și foarte fidel. Chiar dacă este mai...urâțel, așa.

Cangur, păi, de ce să fii cangur... Unul dintre motive ar fi acela că poți să păstrezi idei pentru mai mult timp și să aștepți să...creaaaască :) Get it? Nici asta nu ați vrut.

Porc nenorocit: apreciez sinceritatea și umorul. Înseammnă că 12,5% dintre cei care au răspuns sunt sinceri, dar și rezistenți la schimbare.

Struț, 25%. Alergați repede și vă ascundeți bine. La ce vă mai folosește că aveți picioare lungi și ați putea scruta orizonturile până departe?

Exemplar pe cale de dispariție: I always say, modesty is for stupid people, dar nici chiar așa! Eu am pus întrebarea chiar la mishto.

Nu vreau să comentez mai departe, pentru că este de prisos. Diferența de percepție ne omoară.

Closure

2008-06-23T23:00:00.002+03:00

It is hard to get closure, but, in the end, if you get it, you feel like a new person.

Closure is such a good thing, it doesn not mean you get to forgive and forget, it means you are over everything you have hated. Because you loved too much.

אהש'ב אנ' 'כולת לשפר אנ' עצמא'אה

Balerină sau tractorist

2008-06-19T21:21:00.002+03:00

Țările cu o dezvoltare... lentă se ... judecă prin prisma meseriilor și profesiilor alese. Dacă sunt mulți dansatori și cântăreți, e clar. Lumea a treia.

Ok, sondajul meu era mai mult în glumă, dar nu pot să mă abțin, dacă juma-juma din 100% a ieșit ca în titlu, e clar.

Să jucați bine și să arați cu spor, eu vroiam să fiu doctor. De aceea, dacă aveți nevoie de injecții, sunt pe fază (chiar am ”mâna ușoară”).

Aş vrea să lucrez

2008-06-10T18:48:00.002+03:00

- 80%, numai pentru mine
- 20%, în administraţia publică
- în privat, 0%.

Ideal ar fi să lucrăm pentru noi, darn nu se poate :). Încă nu am descoperit ţara în care cetăţenii să fie mici sau mari întreprinzători şi să lucreze numai pentru binele propriu.

N-am înţeles, pentru mine adică numai şi numai sau mai dau şi la altul?

Week-end

2008-06-08T18:33:00.004+03:00

Dacă nu ai concediu, ai week-end şi team-building ad hoc, dar foarte de apreciat. Da, are legătură cu HR şi time-management :)

Lacul Sfînta Ana, aşa cum am reuşit şi eu să pozez, fără prea multă personalitate, dar cu foarte multă apreciere.

Viaţa mea este:

2008-05-31T18:58:00.002+03:00

Aţi răspuns cam aşa:

- nasoală, 0%
- ok, 25%
- medie, 16%
- super-ok, 33%
- nu ştiu, 16%
- lipsită de îmbunătăţirile pe care le aşteptam, 8%.

Înseamnă că trăiesc printre optimişti sau printre pameni cărora le este ruşine să recunoască dacă nu le este bine. Oricum, nu avem nevoie de depresivi :)

Am avut o curiozitate, mi-a fost satisfăcută. Lumea se simte bine, ceea ce induce o stare de bine, chiar dacă nu o ai neapărat.

Să ne simţim bine în continuare!

Sunt asertiv şi mă tratez

2008-05-25T21:39:00.002+03:00

Da, am studiat principiile asertivităţii, basics. Şi nu, nu-mi place cuvântul, dar îmi place ce exprimă.

Ce înseamnă să fii asertiv?

Înseamnă să ai o anumită atitudine faţă de cei din jurul tău, dar şi faţă de tine. Înseamnă să ştii să socializezi într-un mod plăcut, să nu te crezi cocoşelul de pe gard, singurul muzicant din ogradă, să acorzi respect şi atenţie, să comunici pozitiv.

Înseamnă să nu îţi fie ruşine să recunoşti că ai greşit, ai uitat sau nu ştii ceva.

A fi asertiv nu înseamnă că eşti pasiv, nici agresiv (am mai auzit confuzii de genul acesta).

Asertivitatea, însă, ca pasivitatea sau agresivitatea, ar trebui să fie şi ea naturală. Din păcate NU este. Şi dacă din când în când se mai naşte câte un asertiv, na, că are grijă lumea să-l facă praf sau se tratează singur cu o doză de agresivitate.

Era doar o mică introducere în tematică, keep it in your mind şi act upon it :)

O echipă trebuie să fie... (compusă din oameni, părerea mea)

2008-05-21T19:38:00.003+03:00

- 16,66 % mică
- 0% mare :)
- 0% mixtă
- 0% certăreaţă
- 0% liniştită
- 50% focusată pe rezultat
- 0% împrăştiată
-16,66% creativă
- 16,66% logică.

Astea îs opţiunile voastre. Rezultatul este incomplet.

Îs urâcioasă şi "disruptivă", dar... voi ştiţi cum este să lucraţi cu oameni sau aţi lucrat cu androizi până acum???

As usual, sondajele au răspuns multiplu, get inro- action şi into action, people, pentru că resursa umană suntem noi, voi, ceva de genul ăsta.

Ok cu creativă, ok cu logică, ooooook cu focusată pe rezultat, hmmm - mică???, not really and not often and not a necessity, dar ook.

Dar, personal, consider că din diversitate se nasc ideile bune şi de acolo iese creativitatea. Nu se poate doar o bifă.

E primăvara sufletelor, am înţeles, îs indulgentă. Vă mulţumesc pentru participare, aştept sprijin la umrătorul sondaj. Îs plictisitoare, I know :)

Noaptea albă a muzeelor

2008-05-18T12:52:00.004+03:00

A fost astă-noapte.

Ideea interesantă şi bine intenţionată, ca şi în anii trecuţi. Bineînţeles, nu apuci să vizitezi niciun muzeu aşa cum ar trebui.

Te sufoci înăuntru, dacă apuci să te imersezi.

Românil nu prea se duce în week-end la muzeu, preferă grătărelul, clubul. Dar, dacă e de gratis, de ce nu? Face o coadă de-aia "latină", pe 7 cărări şi se culturalizează la grămadă.

Mie mi-a plăcut mai mult plimbarea, nu scopul culturalizării, pentru că mai bine dau un ban şi nu mă înghesui.

Viaţa...ca un joc sau ca ce vrem noi

2008-05-12T23:20:00.003+03:00

Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timp ce îţi faci planuri.

Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în tot timpul în care proiectezi, te agiţi, te revolţi, respiri, gândeşti.

Sunt parafrazări ne-amuzante, asta este.

E tare greu să te trezeşti din visul că cineva e mereu lângă tine, că "ai spatele asigurat", e tare greu să fii adult.

Unii suntem adulţi de la naştere, alţii prin formaţie, alţii datorită contextului etc. Hai să ne mai şi jucăm.

Eu descopăr jocul, deşi nu am avut plăcerea lui. Am fost încrâncenată. Mai sunt încă. Ştiu că fără, nu se poate trăi nici "vital", nici profesional.

Şi oboseala este un joc. Poţi să o susţii sau te laşi copleşit?

Vreau să introduc noţiunea de "oboseală constructivă". Ridic provocarea sintetizării conceptului, aştept feed-back :)

Managerul ăsta..

2008-05-10T14:45:00.003+03:00

Zăăău, nu-mi vine să cred!!!

Sondajul despre Manager a fost un fiasco, din punctul meu de vedere.

- 66,66% consideră că managertul lor este "ca şi inexistent"

- 33,33% susţin că este un incompetent.

Mentor, capabil etc, nimic.

Concluzia mea: probabil că nu aveţi şef, voi cei care aţi răspuns.

Şi, cei care sau spus că este "incompetent", erau supăraţi rău în ziua respectivă. Glumesc :)

Chiar speram la mai mult feed-back, dacă pot spune aşa. Ok, la următorul sondaj, probabil.

1 MAI

2008-05-02T00:24:00.003+03:00

A venit şi a trecut.

Ca de obicei.

Îmi place Johnny Răducanu, l-am auzit întâmplător la Antena 1, la emisiunea lui Capatos - nesuferit personaj, îl salvează invitaţii, de multe ori. Păcat că nu l-aţi ascultat, unom care vrea, ştie şi îi place să cânte. Pentru mine, întotdeauna a fost simpluţ. Dar să dea naiba dacă nu este simpatic şi inteligent. Poate vârsta te face mai mishto, nu ştiu, dar chiar cred că este un om cu care ai putea vorbi două zile pe puţin şi nu ai ajunge decât la concluzia că mai sunt multe lucruri nediscutate.

Am fost la ivrit. Îmi pare foarte bine. Am sărbătorit învăţând. Din nefericire, astăzi s-a comemorat şi ziua Holocaustului. Am discutat şi despre asta, ne-am adus aminte de ce am auzit de la familii, cunoştinţe, am comentat, am discutat despre lume, trend-uri, viaţă.

Nu regret că nu am fost la grătar, regret că am avut reţineri în a mă duce la cursurile de astăzi. Pentru că este ceea ce mi-am dorit. Acolo este, pentru mine, într-un fel, ştaim habaita (nu e corect, dar aşa e la începători) cum de am putut să mă gândesc că nu mă duc haiom... Am mai montat şi alte persoane şi tot ne-am întâlnit.

Am fost şi la bar, că trebuia să ne simţim şi noi puţin liberi. Sliha, nu este foarte cuşer să sărbătoreşti, mai ales că 1 mai nu este o zi veselă. Pentru cine nu ştie, ar trebui să pună mâna pe un ziar, măcar, să descopere că pentru această zi liberă au murit oameni, nu neapărat în zilele noastre. Dar, alţii au murit, iar noi nu ştiu dacă ne aducem aminte de ei şi de ce au vrut să schimbe.

Sper că aţi avut familia aproape, măcar la suflet aproape. Sper că v-aţi văzut cu prietenii sau că v-aţi odihnit.

Pentru aceste zile libere vom plăti, nici o grijă. Măcar să simtă toţi că a meritat.

Pentru mine a meritat, pentru că ştiu că nu am greşit în cel puţin una dintre alegerile mele. Drumul este lung şi anevoios, dar compania este interesantă şi veselă, de cele mai multe ori. Nu aţi înţeles nimic, dar nu contează. Focus on your target!

Pentru că mi s-a reproşat astăzi, mă simt obligată să răspund cam în aceeaşi notă :), a se vedea mai jos:
אנ' חושבת ולו רוצ לעשות
A fost o zi bună,

ל'לה זוב!

(D)Eficienţă de stat

2008-04-30T19:04:00.003+03:00

Haiom* :) m-am distrat copios, la Agnţia locală de colectare a taxelor şi impozitelor Sector...ăl mai cu motz.

Aveam nevoie de o nenorocită de adeverinţă, cum că nu aş figura cu datorii către Stat.

De fapt, distracţia a început săptămâna trecută, când am sunat la Informaţii - 931, dipă care am obţinut numărul de telefon necesar, după care am sunat la sector şi mi s-a indicat să mă duc undeva, în clădirea în care este şi ANAF-ul, dar şi Direcţia generală de taxe şi impozite, pentru a face rost de adeverinţă.

Bine, am ajuns acolo, unde mai că mi s-a râs în nas. Chipurile eu nu ştiam ce vreau. Ok, oi fi prea blondă, nu contest, dar n-am înţele atitudinea mai mult decât scârboasă a funcţionarelor. Era evident că nu nimerisem bine, dar nici nu ştiam unde ar trebui să ajung. Tănţicile nu au vrut să îmi indice locul corect, aşa că am luat-o prin eliminare.

Am ajuns pe strada Roma, tocmai la pauza de prânz, care durează de la 13 fix, da' fix!, până la 15. De ce nu plecaţi direct home, măi, că de la 3 la 4 juma' numa' muncă nu se poate spune că mai faceţi!!!!!

So, m-am dus astăzi, până în pauza de prânz.

Ca la toate instituţiile de gen, biroul de Informaţii este conjunct cu Registratura, dar, tan-tan, persoana care dă informaţii nu este "relaţiile cu publicul", este registratoarea. 2 în 1.

Iau cererea, o completez, după care sunt trimisă la ghişeul4/5. Sin fericire nu era coadă. Acolo, în mod normal, ar trebui să se şi încehie periplul.

Dar nuuuuuuu, de acolo, înarmată cu 2 exemplare printate de adeverinţă, pe care e scris cu pixul "nu figurează cu debite", trebuie să ajung la camera 6. Sprea care nu există indicator, dar, cu un simţ birocratic şi olfactiv deosebit, o dibuiesc numaidecât. Doamna de jurnă e afară, cu o prietenă, se pupă şi bârfesc. Eu crerdeam că stau la coadă. Când văd că nu mişcă nimic, dau să intru în birou. Atunci vine şi doamna, care îmi face loc, curtenitor, pe uşă.

Ia hârţoagele şi, fără să verifice vreun catastif, vreo bază de date, scrie also"nu figurează cu debite", dă cu bifa etc. Mistic...

Ulterior, trebuie să ajung, cu aceleaşi hârtiuţw, la ghişeul 20. Acolo, un nenea cu mutră de plotoner face... ... un X-uleţ pe exemplarul de înregistrat. Coooooooool man! Şi mă expediază la Registratură.

Again, la the R place, domnişoara PR sau ce-o fi îmi cere 1 leu şi îmi dă una dintre hârtiuţe.

The circle is complete!!! M-am integrat în absolut, chiar şi acum, când scriu toate astea, simt atingerea divină a funcţionariatului public de ghişeu.

Reguli:

1) Răbdare, neapărat, it's a fucking must!! Asemenea "distracţii" nu sunt pentru "nervoşi".
2) Temeritate, dorinţă de a descoperi lucruri noi, nu se ştie prin ce "realm-uri" şi "turf-uri" o să circuli.
3) Rezistenţă deosebită la floră, faună şi factori alergenici.
4) În funcţie de sector, lucrurile stau mai bine sau mai prost dpdv look şi ambianţă. Din nefericire, (d)eficienţa nu suportă schimbări majore.

Tehenu*, people, aşa cum am făcut şi eu astăzi. Sau, mai bine să nu aveţi nevoie!

N.a: Just for fun- haiom equals today, tehenu equals enjoy. I am so evil!

Carieră vs. viaţă personală

2008-04-28T20:09:00.002+03:00

Cu ultimul sondaj aplicat am încercat să înţeleg dacă oamenii chiar apreciază mai mult cariera decât viaţa personală, aşa cum reiese din lectura de specialitate sau din comportamentul afişat de tineri, mai ales, care sunt atât de dornici să se realizeze profesional încât uită să mai gândească pluri-dimensional.

Anyway, culmea-culmilor, exact categoria "mai importantă pentru mine este viaţa profesională" nu a fost "bifată" deloc!?

Pentru primul loc "se bat", la egalitate, cu 50% procentaj, "şi cariera, şi viaţa personală sunt importante", precum şi "viaţa personală este cea mai importantă".

Probabil că, de fapt, fiecare ştie că nu poate funcţiona numai pe modul de serviciu, numai că circumstanţele nu permit altceva.

Sunt curioasă dacă cei care susţin ideea că viaţa personală este cea mai importantă chiar reuşesc să demonstreze şi în practică acest lucru. Poate că sunt rea, dar, accentul pus pe ceea ce fac mai degrabă acasă şi în timpul liber le scade randamentul la locul de muncă?

Oricum, vă multumesc, ca de obicei, pentru participare, vă invit la următorul sondaj :)

De Paşte

2008-04-26T14:36:00.004+03:00

M-am chinuit să găsesc o felicitare frumoasă sau o poză, pentru a o posta aici.

Se pare că nu sunt destul de îndemânatică pentru aşa ceva, dar cred că nici nu contează prea mult dacă este vreo poză în peisaj sau nu.

Mai bine vă fac nişte urări sincere:

- pentru cei "neliniştiţi", vă doresc să vă găsiţi locul

- pentru cei singuri, vă doresc să găsiţi cel puţin un umăr prietenos

- pentru cei care stau cu familia, să petreceţi momente care să vă apropie şi mai mult

- pentru toţi, să sperăm şi să găsim ceea ce ne dorim.

Un Paşte frumos şi poate şi un mic miracol!

Contractul de asigurări sociale

2008-04-23T15:04:00.002+03:00

Pentru cei care doresc să încheie acest tip de contract, trebuie să prezinte următoarele documente:

- copie CI

- cartea de muncă (faceţi-vă o copie xerox pentru acasă)

- declaraţie tip (se distribuie la ghişeu)

- proces verbal de predare a cărţii de muncă (de la ghişeu)

- contract tip, 3 exemplare (de la ghişeu).

Cota de contribuţie este de 29% din venitul asigurat, care este recomandabil să fie măcar minimul pe economie, adică 500 RON. Plata se poate face lunar sau anticipat, pentru câte luni doriţi, maxim 12. Poate merge şi altcineva să plătească în locul vostru, dar nu poate semna pentru voi.

Pentru cei din Bucureşti, toată operaţiunea se desfăşoară la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care este pe un colţ de stradă, vis-a-vis de Poşta Vitan, aproape de Bucureşti Mall.

Recomand ghişeul 41, la etajul 2. Luaţi liftul neapărat sau căutaţi scările de după uşa de sticlă securizată. Nu le folosiţi pe cele interioare, cu inox, pentru că nu vă duc unde trebuie şi vă mai şi enervaţi.
Funcţionarele nu sunt urâcioase, dar s-ar putea să aşteptaţi ceva până termină de ronţăit covrigul sau până îşi beau cafeaua.

Succes!

Succes!

1000 de vizitatori

2008-04-20T00:31:00.002+03:00

Cândva, în decursul acestei seri-nopţi, am atins pragul "critic" de 1000 de vizitatori.

Am cam ratat momentul, pentru că am privit la 1001. Înseamnă că nu mă iubeşte :).

Nu-i nimic, eu tot sunt bucuroasă pentru vizite, sprijin, prietenie, vă mulţumesc şi vă aştept în continuare!!

La mulţi ani!

Când lucrezi cu pasiune şi faci ceea ce-ţi place...

2008-04-19T20:00:00.002+03:00

... se numeşte că ţi-ai găsit menirea şi că trebuie să fii felicitat, admirat şi invidiat numai aşa, în limitele bunului-simţ!

Astăzi, prietena mea, SilVia, şi-a lansat site-ul, în sfârşit.

Pe acest site veţi găsi munca şi creaţia unei persoane iubitoare de genţi, în special, şi de modă, în general. Veţi găsi ceea ce "concotează" de ceva timp şi ceea ce realizează cu cea mai mare plăcere.

Pentru mai multe detalii, fie vă "prindeţi" şi aţi dat deja click pe link-ul de mai sus, fie intrati pe www.gentilesilviei.com.

Să ştiţi că tipa :) este foarte talentată, creativă şi minuţioasă. Fie aveţi încredere în gusturile ei, fie discutaţi asupra produslui. Oricare variantă precis duce la un rezultat fantastic! Mai bine intraţi pe site şi vă lămuriţi pe cont propriu.

Mâine o veţi găsi la clubul La Scena ( lângă biserica Sf. Mina, mai sus de Unirea, la o staţie de tramvai de Sf. Vineri)), între orele 12.00 şi 18.00, la târgul de produse hand-made My Grandma*s Backyard. Intrarea costă 10 lei, din care 6 lei reprezintă consumaţia. Merită, pentru că vă clătiţi ochii, dar poate şi "şopaţi" ceva unicat.

Pentru Mame

2008-04-16T00:08:00.002+03:00

Există persoane care te marchează, dar mai mult decât MAMA nu te marchează nimeni.

Există iubire, dragoste, dar mai mare decât cea pentru mamă s-ar putea să nu existe.

Iubiţi-vă mamele, aşa cum sunt, nu le lăsaţi să vă domine viaţa, dar iubiţi-le! Şi nu rataţi momentul în care puteţi să le fiţi aproape, fără compromisuri şi certuri, fără fitze, cereri, lămuriri, spuneţi-le că le iubiţi!

Puteţi ulterior să vă vedeţi de viaţa voastră, fără interferenţe, dar nu uitaţi că mama este una singură şi, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este acolo unde trebuie, cum trebuie.

Mame, te iubesc şi mi-e dor de tine :)

Colegii mei sunt:

2008-04-12T14:37:00.003+03:00

Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat:

- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".

Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.

Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.

Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.

Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.

28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.

Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!

Now that the love is gone - un alt fel de Motivaţie

2008-04-06T21:03:00.002+03:00

Motivaţia poate fi intrinsecă sau extrinsecă.

Tot ce nu ţine de tine este extrinsec. La un moemnt dat şi dragostea este extrinsecă. Şi, dacă nu mai este... ajungi la motivaţia intrinsecă.

Dacă iubeşti fără să fii iubit, înseamnă că te auto-motivezi.

Dacă iubirea este bi-laterală, există şi motivaţie extrinsecă.

Totuşi, dacă este numai intrinsecă, te apucă şi pe tine "căutatul", că doar îţi trebuie formula perfectă.

On your quest, faci şi greşeli. Gen, crezi că poţi să abdici de la principiile şi dorinţele tale, că merge şi aşa. Uite că nu este aşa. Că te pocneşte realitatea rău de tot şi doare.

Doare când îţi dai seama că persoane pe care le ştii, de fapt, nu le cunoşti. Doare că încercările de uniformizare a dorinţelor se duc naibii. Doare că totul este unilateral şi nici nu dă semne că urmează să se transforme, deşi vorbele sună bine. Doare totul.

Dacă doare nu este bine, nu trebuie să doară.

Şi la muncă, şi într-o relaţie, totul este convenţie. Şi motivaţia vine tot din convenţie, dacă stai bine să te gândeşti.

Dacă nu mai ai motivaţie, schimbi convenţia sau părţile ei.

Old habits die hard. Dacă nu "die", atunci e timpul să pleci.

Şi, ar trebui să ştii bine că meriţi să fii motivat/ă. Asta merităm toţi.

Merităm dragoste şi înţelegere. Merităm respect, apreciere, să fim ascultaţi, să fim apreciaţi, să dăm ce este mai bun din noi pentru că avem un motiv.

Dacă nu mă apreciezi, nu mă respecţi, nu mă asculţi, nu mă iubeşti, înseamnă că nu mă motivezi.

Dacă nu mă motivezi, atunci ce naiba caut eu aici, când este evident că trebuie să caut în altă parte?!

Şi în dragoste, ca şi la job: cine spune că un contract, o promisiune garantează existenţa elementelor lor! Cine spune că nu pot fi rupte, reziliate, rezoluţionate, dizolvate, dacă se dovedeşte neexecutarea lor. Da' cine spune că îţi trebuie contract?! Şi cine spune că trebuie să rabzi şi să visezi şi să speri şi să... şi să nu primeşti nimic, decât vid (de ani de zile zidul doar se îngroaşă).

Dragă, motivaţie intrinsecă există, la greu, dar dacă nu mi-o oferi pe cea extrinsecă, eu mă duc să îmi caut "formula de aur" pe alte plaiuri. Ar trebui să ştii foarte bine asta.
Trebuie să găsesc Motivaţia.

N.a: este ficţiune şi adevăr, este ceva pentru toţi, la urma-urmei fiecare înţelege ce vrea. Destinatarule, privirea este fie veselă, fie tăioasă, dar dacă este goală, este exact aşa cum credeam şi nu mai vreau să văd niciodată.

Specialiştii, bată-i vina!

2008-04-05T20:30:00.002+03:00

De ani de zile firmele de recrutare, multi-naşionalele etc se plâng de "lipsa de specialişti" în diverse domenii.

Ok, soluţii de retenţie, formare şi menţinere a specialiştilor nu oferă nimeni.

Târgurile de job-uri demonstrează că, de fapt, cererea pentru această categorie este redusă (sau, dacă nu-i "produce" nimeni nu mai este nevoie?), preponderente fiind ofertele pentru studii medii sau pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi.

A, soluţia din 2008 este, conform uni ziar, "repatrierea" rromilor din Spania şi Italia, precum şi ofertarea agresivă pentru muncitorii din domeniul construcţiilor.

Are u 4 real, people? Pui muncitorul să-ţi facă, de exemplu, o re-brănduire??????

Da, aş vrea să ştiu dacă cineva va emite o soluţie reală pentru criză. Personal, nu cred că este numai lipsă de specialişti, este lipsă de personal calificat şi motivat, în acelaşi timp. Este lipsă de dorinţă de muncă, dar sunt pretenţii perpetue pentru salariu mărit, concediu prelungit şi bonusuri.

Salariul

2008-04-02T16:32:00.004+03:00

Iată rezultatele ultimului sondaj:

- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.

Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.

Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.

Bunul simţ la cursuri

2008-03-27T23:32:00.002+02:00

Merg şi eu la nişte cursuri, nu sunt singura. Majotâritatea oamenilor urmează diverse forme de învăţământ.

Aşa, păi, dacă tot urmăm, să învăţăm că nu suntem singurii din încăperea în care au loc.

La curs:

- trebuie să nu întrerupi profesorul
- să te gândeşti că şi restul colegilor sunt acolo să înveţe ceva
- dacă nu sunt acolo să înveţe ceva, oricum, poţi să îi deranjezi în pauză
- când se spune "acum puteţi adresa întrebări", adresează-le, nene, nu după ce a expirat momentul
- "vraja" este tot pentru pauză, dacă există, dacă nu există, este pentru "after-hours"
- trăncăneala este obositoare, dovadă de nesimţire crasă, este tot pentru pauză
- profesorul există ca să dea explicaţii, nu te mai arunca peste umărul colegului sau colegei şi nu-i mai deranja din concentrare
- mai sunt foarte multe chestii de discutat, dar măcar pentru început poţi să încerci să aplici.

Ştiu că viaţa nu este dreaptă şi că nu există un număr par de fete şi băieţi în clasă, dar de-aia s-au inventat barurile de lângă locul unde se ţin cursurile. Ca să te duci acolo şi să elimini surplusul de estrogen sau testosteron :)

AM LUAT BURSAAAA!

2008-03-25T16:54:00.002+02:00

Pentru prieteni şi cunoscuţi, îmi face deosebită plăcere să vă (re)anunţ că yours truly a câştigat bursa pentru care a aplicat încă din luna februarie!!!!!

După lupte "seculare", zile pline de nervozitate şi nopţi bocite, am reuşit! Este prima dată când câştig o bursă şi sunt foarte fericită. Nu m-a ajutat nimeni, nu am avut "pile", aşa cum cred unii.

Pentru curioşi, este o bursă profesională pentru formare de manageri în administraţia publică.

La un moment dat, în rândul funcţionarilor publici îşi va re-face simţită prezenţa piticania blondă :). Promit să fiu friendly!

Ok, vă pup şi vă doresc succes în tot ceea ce întreprindeţi. Şi aveţi încredere în voi. Este, uneori, cel mai important aspect în drumul spre reuşită.