To New Beginnings

I just wanted to say this (at least for now): may we all have the new beginnings we deserve!

Promise to return with more interesting writings.

The British Minute

- is, again, longer than the 'continental' one (by 4 seconds)

- the wash-dryer always, but ALWAYS either stains or burns your clothes

- the... well, so many comments come to my head

Conclusion: may we all get to have our OWN wash-dryer!

Behind a line

Sometimes we use words too much. We have forgotten the power of silence and actions.

It is easier for us to throw a word in the middle and wait for the other one to pick it up, and what? figure out what to do with it? react? do not react?

A word hides experience, sometimes bad, sometimes good. But also it can be ambiguous. How do you sift the true meaning if you are not given any clue?

There are "two-faced" words as well. They may give you hope, while the person who uttered them means totally the opposite of what you hope.

A word shelters emotions which could be better expressed in actions.

Why do we all hide behind a line instead of doing something better?

Maybe

Maybe I've had enough.

Enough of MEN thinking they are the centre of the World.

Enough of me being bullied, intimidated. harassed.

Enough of being told I am your boyfriend and after 2 days someone gets to make an assumption, and make everything like nobody should be ever born.

Enough of MEN TELLING ME WHAT TO DO!

MAYBE, just MAYBE I HAVE A MIND OF MY OWN!

MAYBE I LIKE LIFE, MAYBE I LIKE TO BE THE CENTRE OF THE UNIVERSE!

MAYBE< JUST MAYBE, MAYBE, I AM WHO I AM AND I MAKE NO EXCUSES! NO DAMN EXCUSES.

MAYBE... JUST LIVE WITH THAT, YOU SHMUCKS! (WHOMEVER YOU MAY BE)

In the Pursuit of Happiness

- you stumble on 'benefactors' and 'good-doers'

- you get swore at for being true to your principles

- you see your dreams going ashambles, but you put them back together

- you resist change until you realize that maybe 'some change will do you good', no matter where it comes fromand how

- you shout, you kick, then you relax, and sleep

- you put up with ignorants

- you work

- you get insomnia

- you wake up and put a smile on your face - today maybe better than yesterday, but tomorrow will definitely be even better - or tomorrow will be worse

- you laugh before you forget how to do it

- you live and move on

- you 'don't die' when others wish for it to happen.

You just make yourself strong agains the World and you prove everybody that you are 'there', and you won't put up with half measures.

'hi, luv, what will it be, half a pint?'

'no, luv,A PINT, I never go for half-measures'

Chiuveta cu doua robinete

Da, in unele locuri inca mai exista chiuvete cu doua robinete, adica fiecare robinet are o teava separata atasata. Probabil la noi nici la tara nu mai dai de asa ceva.

De aceea vreau sa spun foarte deschis: I don't wish to go green!!! Daca 'green' inseamna sa pun dopul la chiuveta si sa astept sa se umple cu apa, si sa ma spal in propriile zoaie (contra 580 de lire pe luna), prefer sa fiu un 'mancator de praf' (1986) si sa ma simt confortabil.

La vanatoare de apartamente: se pare ca intr-un oras MARE, sunt numai 15 oferte valabile. Le vad pe Gumtree de 3 zile incoace.

Este criza, dar chiriile nu scad.

Nu conteaza ca patul e rupt, nici nu vor aduce altul. INsa tu, ca si chirias, nu ai voie sa faci reparatii. Nu ai voie sa muti mobila etc etc.

Nu stiam ca in cazul in care proprietarul unui imobil este si proprietarul imobilului in care vrei sa te muti nu accepta sa transfere contractul, desi nu are cerere pentru imobilul nou.

Dap, sometimes it is better home, what can I say.

Poate totusi reusesc si eu sa ma mut... poate

pe cine nu lasi sa moara

- te va urmari peste tot

- tu vei fi prima idioata care pica 'de proasta' peste tot

- vei fi acuzata de tot felul de chestii pe care nu le-ai facut din politete, si pentru ca te durea sufletul sa faci scandal

ETC ETC

Bottom line

Cred ca am fost prea DRAGUTZA cu toti. Si cred ca trebuie remediata problema.

Nu, nu sunt DRAGUTZA, si daca ma mai calca cineva pe nervi o sa vada ce se va intampla. Pentru ca, oricum, am inceput sa actionez in acest sens.

Probabil ca oamenilor le place cand zbier (sa isi puna antifoane, atunci)

Lots of love and see you in...

Tutoring Tips

- set the rules straightforward
- active listening
- give them bonbons or sweets to calm them down
- no talking on the mobiles
- 'you don;t read, you don't succeed'
QUESTIONS: a question is never too stupid not to be answered
ANSWERS: an answer is never too stupid not to be valued

- just ask, nobody was born knowing everything

Enjoy, no matter what, and use 'the Voice'. It always works.

TEHENU, with love

Mancunian Snow - view from a window

Men eat bread and drink beer

Not much of a conclusion.

It is not an assumption.

It is a fact, a documented one, even.

Sometimes some butter.

Sometimes toasted bread.

Mostly simple food. As if they wanted to make you feel such a snob when you come aloing with your salad.

Salad is 'blue-blood', even if they taste it a bit.

Such fun.

Happy New Year, people.

Avionul şi oltenii

Sau oltenii şi avionul, cum doriţi.

Întotdeauna am urât perioada sărbătorilor de iarnă, pentru că pe toţi îi apucă frenezii sezoniere şi tardive. De a se plimba, de a cumpăra, de parcă nu poţi să faci asta tot anul.

Am venit foarte grăbită acasă, pentru că da, biletele de avion suferă schimbări de preţuri bruşte şi monumentale la o yi diferenţă în această perioadă a anului. Incredibil, 200 de euro diferenţă de pe o zi pe alta. Aşa că, cei care doresc să "zboare" pe undeva acum, mai bine aşteaptă până după 24 decembrie.

Revenind la poveste, este minunat să fii aproape 24 de ore pe drum, de parcă ai pleca în Japonia, în condiţiile în care, de fapt, pleci de la 2 ore distanţă de Londra şi te aştepţi să nu întâmpini piedici într+o ţară mult mai dezvoltată decât a ta. AŞ!

Trenurile din Anglia, deşi arată mult mai bine decât cele din România, suferă întârzieri neanunţate.

Dacă dă puţină zăpadă, chiar şi trenurile subterane se blochează.

Aşa era să pierd avionul.

Bine, trec peste sprint+ul de 19 porţi, cu raniţa în spate, pentru a ajunge la poarta de îmbarcare, deşi zborul nu fusese anunţat oficial şi se ştia că deja există o întârziere.

Ajung la momentul în care sunt în sfârşit în avion, rebuie să ridic pe cineva care stă pe locul meu şi să mă strecor în locul lui.

Începe minunăţia: în dreapta mea, un cuplu nu destul de tinerel, dar plin de dragoste. La al doilea lor zbor cu avionul, primul fusese spre Londra, cu o săptămână înainte. Poze, tatăăăăă, poze, în aceeaşi poziţie, de parcă era sfârşitul lumii.

Anunţ de la căpitan, 50 de minute de întârziere. Moment culminant pentru "tânărul" cuplu, care decide să scoată o drăcie de DVD player portabil, pentru a viziona...

Ei, ce doreau să vadă...

MANELE MANELE

Trust me, iPod+ul meu a cedat nervos după două ore, după care a trebuit să accept orgia "muzicală". Şi să îndur băutul a patru beri de căciulă din partea petrecăreţilor, precum şi a ţuicii din dotare, pe care nu înţeleg cum cei de la controlul de securitate au trecut-o cu vederea.

Nu, nu sunt veselă şi nu este umoristic ce spun. Dar mai lipsea prazul, pentru că cei doi au recunoscut din ce zonă a României provin.

Apreciez simţul de călător şi explorator al oamenilor din Oltenia, dar poate ar trebui să se mai informeze ş asupra obiceiurilor din alte zone, dar ş asupra bunelor maniere de pretutindeni.

Nu continui cu nici un comentariu, este de ajuns că o să-mi aduc aminte destul timp de acest episod.

Ce mai fac

Am fost certata pentru faptul ca nu am mai scris de ceva vreme. (Vai, ce nasol, nu mai am diacritice!!! Da, am schimbat limba in romana etc, nu merge.)

N-am avut timp. Nici acum nu am, de fapt, dar de, as face orice numai sa mai am o pauza de la invatat :)

Asa, invat.

Scriu.

Ploua cu spuuuuumeeeeeeeee!!Nu isi poate imagina nimeni ce e aia "spume" si canale explodate. Adica spleen zilnic. Daca cineva are un proiect de pluta, sa mi-l trimita si mie. Ador bricolajul, mai ales cand are o finalitate utila.

Abia astept sa vin acasa, de sarbatori, sa fac cozonac si sa ma bucur de mirosul Craciunului.

Vreau pauzaaaaaa! Concediuuuuuuu! Nu cred c o sa am parte, dar eu tot incerc...

Ma gandesc ca o sa mai imbatranesc cu o "primavara" (and I still haven't found what I'm looking for"), dar incerc sa raman vesela.

Cam asta fac eu. Traiesc. Cine spune ca viata este zilnic spectaculoasa cred ca viseaza.

Astept mesaje, imi terorizez prietenii zilnic. E greu sa fii singur printre straini, dar te obsinuiesti.

Mi-e dor de voi, ne vedem curand!

Eșec

... sau nu.

Nu cred că există eșec.

Există 'nu s-a putut', și știi că nu a fost din cauza ta,

'nu acum, și poate ține de tine intr-un anumit fel,

'niciodată', când e chiar la latitudinea tuturor,

'poate', adică nu,

dar mai există și 'vreau".

Dacă vreau pot, este acum și nu există cale de întoarcere.

Eșecul vine din 'nu pot".

Zelda, Myself and I

Well

There are times in your life...

when everything seems to crumble.

It really crumbles. And there is no way you can re-build anything,

the worst case scenario.

What would Zelda do?

She would take the crumbles and make a pie. A post-Shabbat pie. With all the rancour and the meaningful knowledge from the ancestors. And with the ”we fight, we argue, we shout at each others, we cry and then we eat”

That's the way the cookie crumbles.

Whatever you do, have Pride!

Asta este reclama la o bere englezească. Nu, nu îmi place brand-ul respectiv, e slăbuț, deși mi-a fost recomandat cu căldură de colindătorii de pub-uri locale.

Mie îmi place mesajul. E simplu și ajunge exact unde trebuie. Se compleetază foarte bine cu versurile cântecului ”The White Cliffs of Dover”, pe care acum vreo 9 ani îl cântam cu mare plăcere pe plajele din România, până la punctul de a primi nisip în ochi de la cei care nu apreciau talentul meu artistic, la a primi invitații să înregistrez un disc.

Bottom line, Have Pride and „merely survived because of my pride” dau bine.

Numai să îmi intre și mie mesajul ăsta în sânge, odată, și încă o dată, și încă o dată.

Whatever you do, have Pride. A ta mai bine decât London Pride.

Dușul emoțional și cascada cervicală

De câteva săptămâni tot aud la radio, nu spui la care, o reclama.

Reclama probabil este pentru un centru de... sănătate (?).

Oricum, nu înțeleg: ce e un ”duș emoțional”, ce e o ”cascadă cervicală”.

Poate mă lămurește și pe mine cineva.

A, ce calificare trebuie să aibă, să-i spun așa, conducătorul de cascadă cervicală? Dar aplicatorul de duș emoțional?

Am și eu niște dileme, probabil prea mult spațiu mental, ce să zic...

Servicii de criză egal kko

Da, ce bine e să fii acasă, te trezeşti la realitate brusc şi nemilos.

Toată lumea vorbeşte despre criză, criză... până te crizezi şi tu.

Eu am intrat în ... crize ieri, la repreyentanţa Emag din Crângaşi.

Anul trecut am cumpărat un laptop de la ei. Toate bune şi frumoase, numai că, după un an de folosire intensă a acestuia, a suferi şi el nişte leziuni. Drept care mi-am adus aminte că am garanţie pentru 36 de luni şi ce ar fi să o şi folosesc.

Ei bine, nu se poate!!

La ghişeul de la service, după o uitătură aruncată de la un kilometru, angajata îmi spune că reparaţiile necesare nu sunt acoperite de garanţie. Ce s-a întâmplat: am rămas fărăo mufă USB şi aş fi vrut să cureţe cineva tastatura, pentru că eu îmi prind urechile încercând să descifrey puzzle-ul.

OK, pcurăţarea tataturii să spunem că nu intră în garanţie, însă, daca eu întreb cât mă costă operaţiunea, de ce mi se spune că service-ul Emag nu se ocupă de aşa ceva? Este sub nivelul lor cumva?

Iar mufa USB chipurile antrenează şi placa de bază şi, trebuie să merg la un service partener ca să se ocupe cineva de ea. 400 de lei reparaţia, dar, deoarece nu va fi făcută de ceide la Emag, voi pierde garanţia lor, pentru că reparaţia presupune desfacerea sigillilor.

De ce draq mai am garanţie, ca să mi se spună că reparaţia se poate efectua numai prin pierderea garanţiei? Mai bine aştept să moară laptop-ul de moarte bună şi îmi bag picioarele în serviciile din România.

Explicaţiile primite mi se par absurde şi denotă dorinţa angajaţilor de a nu munci. Şi lipsa de comunicare, lipsă de PR (că tot le place românilor să folosească expresii din alte limbi), atitudine 'lasă-mă să te las' şi lipsă de spirit comercial.

Oricum, poate cineva să îmi spună cum se curăţă tastatura de la un Dell XPS M1530? Am o dorinţă nebună de a reuşi să fac această operaţiune fără a mai da bani la toţi cerşetorii cu contract de muncă.

Diverse - pentru SCDXP

Prietenul SCDXP este tot timpul nemulțumit.

Îl și înțeleg, parțial.

Ce nu înțeleg sunt următoarele:

- de ce nu schimbi tu, atât cât poți, ce fac ceilalți și cum gândesc. Dacă te lamentezi etern, doar ție îți faci rău.

- de ce nu dai mai mult decât un exemplu? Demască-i pe cei care nu-și fac treaba și fii tu mult mai bun decât ei.

- de ce nu te up-gradezi tu?????

- de ce te roade pe tine ce fac alții? Ești atât de bun încât să nu ai pată? Știu de unde vin nemulțumirile, dar cred că există și altă cale decât să dai vina pe cei din jur.

- de ce nu vorbești cu șefii tăi, pentru a îmbunătăți situația? Măcar tu vorbești despre scară mică.


OK, cred că vreau să aud și chestii pozitive de la tine. Sau ceva mai substanțial decât plângeri proprii.

Soluție pentru Poliție

Am stat eu așa... și m-am gândit... și am mai auzit și de la un amic ce se mai întâmplă cu camerele de luat vederi de pe șoselele din România...

Chipurile nu le mai pot accesa, că s-au pierdut parolele. Welcome CCTV Romania!

Păăăi, că tot se făceau recrutări și park s-au anulat...

Mai bine, pentru că tot există o lege în sensul ăsta, cum că 3% din contingentul de angajați trebuie să fie persoane cu dizabilități... Oare de ce nu vede nimeni soluția mai mult decât evidentă și logică?

Avem oameni țintuiți în scaune cu rotile. Oameni care, în afara faptului că nu se mai pot deplasa așa cum o făceau altă-dată, au mintea întreagă -da, poate sună ofensator, dar și pe mine mă ofensează faptul că românii au impresia că dacă o persoană nu se bucură de integritate fizică, este automat inutilă și trebuie să moară - și pot fi foarte utili societății.

Chipurile nu avem cum crea locuri de muncă. Să vă spun eu cum?

Luați un om care stă în căruț, testați-l legislativ, cum vreți voi, dar angajați-l, pentru că, din nefericire, omul respectiv chiar nu poate fugi la cafea când îl pocnește că vrea. Poate omul ăla vrea să muncească și nimeni nu-l primește. Aer mai multă atenție și dorință să fie util.

E așa de greu? Sincer, nu cred că este. Nu există voință. Poate că cineva vede și preia ideea. Un om de genul ăsta se poate uita mai atent prin camera de luat vederi și poate sesiza mai multe nereguli. Și poate că, repet, își dorește să interacționeze cu semenii lui și e mai dedicat unei profesii.

Aaa, am uitat, în România nu prea există rampe și nici bun-simț, și nici simț civic. În Romînia funcționează selecția naturală...

Destin de funcționar public

Asta ar trebui să devină o rubrică permanentă, dar cred că m-aș plictisi repetând aceleași lucruri, la nesfârșit.

Ce este un funcționar public? De ce este el așa cum este?

Funcționarul public ar trebui să fie ”om de carieră” - uităm toți, de fapt, ce înseamnă cariera. Este acel parcurs profesional al fiecărui individ care catadicsește să vrea să muncească, indiferent de domeniu. Cariera nu este un loc de muncă, nici o profesie, nu este legată de cele două, este, repet, un traseu de job-uri și se sfârșește când ieșim la pensie, dacă ieșim vreodată.

Dar, revin, om de carieră. Care să se nască pentru a lucra în sistemul public și să moară în el. La naiba, nici chiar așa! Dar, ar trebui să fie dedicat profesiei și implicit Statului, că pentru el lucrează și pentru sprijinul cetățenilor.

Da' de unde, taică, funcționarul public lucrează la Stat din orice alt motiv decât dorința de a fi în slujba cetățeanului. Din nefericire, se spune că ajung în sistemul public cei care nu reușesc în ”privat”. Nici asta nu este adevărat, deși sâmburele de adevăr rodește pe-acolo.

Funcționarul public nu reușește, în ochii cetățeanului, să depășească profilul de lucrător la ghișeu. Acel lucrător care te tratează cu fundul și are un singur gând, când vine ziua de plată.

Funcționarul este o hahaleră care nu respectă pe nimeni și nici nu câștigă respect. În ultima vreme și mai puțin, pentru că se căciulește la ”legea salarizării unice”. Uite, dom`le, numai cu gândul la salariu. Unii nici nu au apucat bine să intre în sistem, că tot bani visează. Dacă nu știați, vă spun eu, în sistemul public nu te îmbogățești!!! Doar dacă faci matrapazlâcuri și trăiești în România, unde nimeni nu te controlează și totul este posibil. Nu câștigă respect pentru că, frecvent, are un șef nesimțit, care nu îl bagă în seamă pe subaltern.

Funcționarul public vrea să fie permanent ȘEF, pentru că NUMAI ȘEFUL POATE. ( a se citi iarăși ce am scris mai sus și abia după continuarea). Da` tu ce lips ai de nu poți, dragă? Aaaaaaa, lipsa de respect totală, pe toate fronturile. Ca să fii respectat și auzit, trebuie să te respecți tu pe tine, mai întâi.

Dacă gândești ”mic”, așa cum fac maoritatea funcționarilor publici, mic rămâi. Ce înseamnă să gândești ”mare”? În nici un caz să aspiri numai la funcție de conducere. Asta e, peste tot există și executanți. Uneori muncești o viață întreagă și tot nu ajungi să șefești. Dar, poți ajunge să fii respectat, admirat, reputat, citat și alte alea. Poți câștiga decent și poți fi mulțumit de ceea ce faci. Totul este să nu visezi cai verzi.

Destinul unei persoane depinde și de ea. Dacă stă și chițăie numai după bani, pierde din vedere alte aspecte mult mai importante. A, să mai spun ceva fără rimă, nu contează sporurile, contează să ai un salariu de bază bun, că băncile nu se uită la sporuri. Contează și ce fel de muncă prestezi. Că dacă stai toată ziua și te scurmi în, pardon, scuzați, cur, de ce vrei salariu mare? Sau dacă ai copii, de ce să iei un salariu mai bun decât unul care n-are, dar trage mai mult decât tine la locul de muncă? Copiii nu sunt o scuză.

Dacă nu vrei să fii funcționar public, nu te obligă nimeni. Dacă ești, atunci încearcă să descoperi mândria de a fi. Nu trebuie să fii rușinea națiunii, nu trebuie să te căciulești. Trebuie să îți știi și limitele.

Da, România încă nu are standarde de performanță clare pentru sistemul public, dar sunt convinsă că, din chinuri, vor ieși și acelea. O să vină și momentul în care copiii vor spune când sunt mici ”vreau să fiu funcționar public”, nu dansatoare, cântăreață, pițipoancă sau băiețaș.

Știți, în engleză există termenul de ”public servant”. Verbul ”to serve” vă spune ceva, că este direct legat de expresia de dinainte? Adică, dacă ești în sistemul public ”servești”. Dacă nu ”servești”, nu primești.

Ia mai serviți, și după cârcotiți!

N.A. Acesta este un post de ”scârbă și obidă”. În perioada următoare, precis va veni și unul ”de bine”. Încă nu este cazul.