LONDON

Asta e, buricul Europei, deși nu pare.

We are al freaks of nature.

Vreau sa vad Portobello, vreau vintage clothes, vreau gălăgie și nesimțire, criminalitate, cosmopolism. Sliha :)

Mulțumesc ”londonezilor”.

Dacă cineva a lucrat acolo șoi vrea să share, e more than wellcome.

A munci sau a nu munci

Răspunsurile voastre la sondajul despre muncă sunt sau nu similare dilemei lui Hamlet.

Voiam mai multă acțiune, pentru că știu și eu că a munci sau a nu munci este o dilemă.

:)

Vreau să:

Personal, vreau să am și eu concediu :)

Îl las celor mai fericiți sau mai obosiți decât mine :)

Așaaa:

- deoarece Blogger-ul întâmpină dificultăți de manifestare, este prima dată când pot spune că nu știu care este rezultatul votului.

Probabil este inadmisibil. Asta este, shun me.

Pe de altă parte, bănuiesc ceva de genul - 90% vor în lumea largă, iar restul vor să fie șeful șefului propriu.

Nu este profesionsit, dar este mai real.

Sper să reușeșsc să redresez problema.

Nu am mai fost așa de activă pentru că m-a lovit și pe mine căldura și da, lehammitea.

V-am pupat, găsiți locuri cu umbră!

Ghid de carieră

Urât din partea mea, dar nu dezvolt ceea ce ar trebui:

- se pare câ se simte nevoia de consiliere de carieră.

De ce?

Cariera este ceea ce ar trebbui să înceapă cu specializarea din facultate și să se termine cu pensia sau reconversia profesională.

Din nefericire, facultățile din România nu oferă platforma pentru dezvoltare profesională. Sunt un fel de ”generale” scumpe, care sună bine și care te lasă cu multe dezamăgiri.

Dacă cineva bagă la cap, ar trebui să existe MANAGEMENTUL CARIEREI. Oameni care să consilieze, seniori sau juniori cu aplecare spre lucrul cu oamenii, care să vrea să îi ajute și pe ceilalți să deschidă ochii asupra a ceea ce vor să facă cu viața profesională.

Sondajul a arătat, 100%, că este nevoie de consiliere și management de carieră.

Unde sunt cei dornici să ofere așa ceva? Se simte cineva pregătit pentru asta, ca și consilier?

Eu mă simt :), dar, din nefericire, nu este momentul și nici locul.

Sunt un:

Nimeni nu este vânător. Come on, just not fair, sunt foarte mulți vânători pe lumea asta, este în natura umană. Și profesional, dar și personal, aproape toți ne-am trasnformat în vânători.

Nimeni nu este cerb. Hmmm, adică nici unul dintre noi nu țopăie mândru prin ”pădure”, în căutare de admiratori??

Bine, ok, nimeni nu este șobolan. Foarte rău, șobolanul, de fapt, știe să lucreze în echipă, este rezistent la adversități, highly adaptable și foarte fidel. Chiar dacă este mai...urâțel, așa.

Cangur, păi, de ce să fii cangur... Unul dintre motive ar fi acela că poți să păstrezi idei pentru mai mult timp și să aștepți să...creaaaască :) Get it? Nici asta nu ați vrut.

Porc nenorocit: apreciez sinceritatea și umorul. Înseammnă că 12,5% dintre cei care au răspuns sunt sinceri, dar și rezistenți la schimbare.

Struț, 25%. Alergați repede și vă ascundeți bine. La ce vă mai folosește că aveți picioare lungi și ați putea scruta orizonturile până departe?

Exemplar pe cale de dispariție: I always say, modesty is for stupid people, dar nici chiar așa! Eu am pus întrebarea chiar la mishto.

Nu vreau să comentez mai departe, pentru că este de prisos. Diferența de percepție ne omoară.

Balerină sau tractorist

Țările cu o dezvoltare... lentă se ... judecă prin prisma meseriilor și profesiilor alese. Dacă sunt mulți dansatori și cântăreți, e clar. Lumea a treia.

Ok, sondajul meu era mai mult în glumă, dar nu pot să mă abțin, dacă juma-juma din 100% a ieșit ca în titlu, e clar.

Să jucați bine și să arați cu spor, eu vroiam să fiu doctor. De aceea, dacă aveți nevoie de injecții, sunt pe fază (chiar am ”mâna ușoară”).

Aş vrea să lucrez

- 80%, numai pentru mine
- 20%, în administraţia publică
- în privat, 0%.

Ideal ar fi să lucrăm pentru noi, darn nu se poate :). Încă nu am descoperit ţara în care cetăţenii să fie mici sau mari întreprinzători şi să lucreze numai pentru binele propriu.

N-am înţeles, pentru mine adică numai şi numai sau mai dau şi la altul?

Viaţa mea este:

Aţi răspuns cam aşa:

- nasoală, 0%
- ok, 25%
- medie, 16%
- super-ok, 33%
- nu ştiu, 16%
- lipsită de îmbunătăţirile pe care le aşteptam, 8%.

Înseamnă că trăiesc printre optimişti sau printre pameni cărora le este ruşine să recunoască dacă nu le este bine. Oricum, nu avem nevoie de depresivi :)

Am avut o curiozitate, mi-a fost satisfăcută. Lumea se simte bine, ceea ce induce o stare de bine, chiar dacă nu o ai neapărat.

Să ne simţim bine în continuare!

O echipă trebuie să fie... (compusă din oameni, părerea mea)

- 16,66 % mică
- 0% mare :)
- 0% mixtă
- 0% certăreaţă
- 0% liniştită
- 50% focusată pe rezultat
- 0% împrăştiată
-16,66% creativă
- 16,66% logică.

Astea îs opţiunile voastre. Rezultatul este incomplet.

Îs urâcioasă şi "disruptivă", dar... voi ştiţi cum este să lucraţi cu oameni sau aţi lucrat cu androizi până acum???

As usual, sondajele au răspuns multiplu, get inro- action şi into action, people, pentru că resursa umană suntem noi, voi, ceva de genul ăsta.

Ok cu creativă, ok cu logică, ooooook cu focusată pe rezultat, hmmm - mică???, not really and not often and not a necessity, dar ook.

Dar, personal, consider că din diversitate se nasc ideile bune şi de acolo iese creativitatea. Nu se poate doar o bifă.

E primăvara sufletelor, am înţeles, îs indulgentă. Vă mulţumesc pentru participare, aştept sprijin la umrătorul sondaj. Îs plictisitoare, I know :)

Managerul ăsta..

Zăăău, nu-mi vine să cred!!!

Sondajul despre Manager a fost un fiasco, din punctul meu de vedere.

- 66,66% consideră că managertul lor este "ca şi inexistent"

- 33,33% susţin că este un incompetent.

Mentor, capabil etc, nimic.

Concluzia mea: probabil că nu aveţi şef, voi cei care aţi răspuns.

Şi, cei care sau spus că este "incompetent", erau supăraţi rău în ziua respectivă. Glumesc :)

Chiar speram la mai mult feed-back, dacă pot spune aşa. Ok, la următorul sondaj, probabil.

Carieră vs. viaţă personală

Cu ultimul sondaj aplicat am încercat să înţeleg dacă oamenii chiar apreciază mai mult cariera decât viaţa personală, aşa cum reiese din lectura de specialitate sau din comportamentul afişat de tineri, mai ales, care sunt atât de dornici să se realizeze profesional încât uită să mai gândească pluri-dimensional.

Anyway, culmea-culmilor, exact categoria "mai importantă pentru mine este viaţa profesională" nu a fost "bifată" deloc!?

Pentru primul loc "se bat", la egalitate, cu 50% procentaj, "şi cariera, şi viaţa personală sunt importante", precum şi "viaţa personală este cea mai importantă".

Probabil că, de fapt, fiecare ştie că nu poate funcţiona numai pe modul de serviciu, numai că circumstanţele nu permit altceva.

Sunt curioasă dacă cei care susţin ideea că viaţa personală este cea mai importantă chiar reuşesc să demonstreze şi în practică acest lucru. Poate că sunt rea, dar, accentul pus pe ceea ce fac mai degrabă acasă şi în timpul liber le scade randamentul la locul de muncă?

Oricum, vă multumesc, ca de obicei, pentru participare, vă invit la următorul sondaj :)

Colegii mei sunt:

Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat:

- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".

Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.

Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.

Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.

Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.

28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.

Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!

Salariul

Iată rezultatele ultimului sondaj:

- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.

Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.

Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.

Motivaţia

Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat de către moi pe blog-ul personal:

- pe locul întâi ca element motivaţional se regăseşte ACTIVITATEA DEPUSĂ (60% dintre respondenţi au bifat-o)

- pe locul doi se află la egalitate BONUSURILE EXTRA-SALARIALE şi COLECTIVUL (cu câte 20% fiecare)

- pe locul al treilea, cu nici un procent ataşat, adik 0%, SALARIUL şi TRAINING-ul DE SPECIALITATE.

Într-o ţară în care lumea se plânge aproap în continuu de condiţiile de muncă, este plăcut să ştii că mai există şi oameni care apreciază ceea ce fac, faptul că mai există şi plăcerea de a munci alături de persoane care îţi plac. Probabil că şi sistemul motivaţional "cafeteria" prinde" şi la noi, altfel nu se explică de ce angajaţii ar fi motivaţi de bonusuri extra-salariale.

Însă, este o contradicţie foarte mare între ceea ce afirmă specialiştii prin ziare şi ceea ce declaraţi voi prin acest sondaj. Oricum, eşalonul nu este relevant.

În prezent, cel mai puternic factor motivaţional rămâne SALARIUL, deşi nu mulţi vor să recunoască deschis. Sper că nu v-a fost ruşine să îl bifaţi.

N.a: sondajele pe care le lansez acceptă variantă multiplă de bifare.

Lumea e mulţumita (contrar aparenţelor)

Sondajul referitor la cât de mulţumiţi sunt oamenii de job-ul pe care îl "frecventează" a expirat.

Rezultatele sunt următoarele:

- 40% dintre respondenţi sunt mulţumiţi de job;
- 40% dintre respondenţi consideră că locul de muncă actual este doar o soluţie de moment, o rampă de lansare şi caută ceva mai bun;
- 13,33 % nu sunt deloc mulţumiţi de ce li se întîmplă;
- 6, 66 % aşteaptă pensia, liniştiţi.

În condiţiile în care avem atâţia şomeri, atâţia ne-şomeri care nu profesează, este îmbucurător că există persoane care chiar sun mulţumite de cea ce fac. Şi tot bine este că există şi cei care speră că de la un an umit job pot căpăta experienţa necesară pentru a se propulsa spre ceva mai bun.

Personal, credeam că stăm mai rău, având în vedere problemele cu care se confruntă piaţa muncii, condiţiile în care lucrăm etc.

Mă bucur că sunteţi mulţumiţi, e semn bun.

Sondajul a fost accesibil numai celor care se pot conecta la Net. Mă întreb ce ar fi răspuns cei care nuau această possibilitate. Oricum, voi, cei cre aţi răspuns, faceţi parte din acea categorie de oameni care mai pot dao speranţă sufletlor triste.

Vă mulţumesc, indiferent de ce aţi răspuns şi vă aştept să daţi curs noului sondaj :)