Şalăul

- îl găseşti (aproape) pe toate mesele
- este invitat la toate nunţile, botezurile, parangheliile cu fitze medii (ar vrea la Marriott, dar e prea "minimalist")
- aparent fraged
- ...dar fad
- ursul brun îl devorează imediat, dacă îl găseşte, dar e mai puţin interesat, pentru că şalăul nu este jucăuş ca somonul şi nu atrage atenţia (nici nu se scaldă în aceleaşi ape)
- este prea comun, deşi nu e rău la gust
- un sos îl mai înveseleşte puţin (nu cel de capere!!)
- trebuie să îi adaugi cam multă sare şi cam mult piper ca să scoţi ceva din el, dar cei care nu doresc surprize în farfurie îl preferă

Dacă întâlneşti un şalău, ai 4 posibilităţi:

1) îl mănânci cu apreciere
2) îl mănânci cu speranţa că este ultima dată când mai ai parte de asemenea peşte fad
3) îl împarţi cu colegul de masă, ca să se termine mai repede
4) eşti vegetarian, nu este în aria ta de interes.

Somonul

- specie vânjoasă
- lucios, aparent-permanent tânăr
- comun, în ultimă instanţă
- entuziast până la proba contrarie
- ursului brun îi place să îl prindă în amonte şi l-ar servi la orice masă (nu se plictiseşte)
- ar prolifera bine de tot, dar râul nu îi permite să fie foarte jucăuş
- tînără speranşă fără mari pretenţii
- îi plac hainele trendy
- dacă scapă de curent şi de ursul brun, ajunge pe plaiuri mai bune şi se înmulţeşte în voie
- mai nou, e pe toate mesele, nu îi e ruşine, e comun, dar cu bun simţ, îi place să socializeze şi să fie apreciat
- ştie că poate, doar să i se acorde şansa.

Dacă întâleşti un somon, ai 4 posibilităţi:
1) il mănânci cu poftă
2) îl mănânci cu scârbă, pentru că eşti nevoit
3) îl ignori şi vrei şalău
4) îl laşi să se ducă în amonte şi să prolifereze, tu eşti vegetarian.