Notting Hill Carnival

Londra turistică

Pentru câteva zile am fost gazdă.

A fost foarte bine, dar și foarte obositor :). În sensul că am luat imensitatea asta de oraș ”la picior”.

Îți dai seama că un turist nu va vedea niciodată de ajuns. O săptămână este doar ca să îți deschidă pofta de vizitat.

Everything sparkles. Chiar ai la ce să caști gura când vii pe-aici. Turnul Londrei merită tot efortul.Să faci turul cu un Yeoman, care spune povești despre fiecare clădire în parte. Plus că mai are și puțin umor și mai piperează discursul.

Merită să te plimbi prin parcuri. Noi am efectuat un tur al parcurilor în ultima zi. Te frapează dimensiunile spațiului verde, grija acordată și faptul că ai voie să stai be iarbă. Aici nu există ștranduri, dar în parc poți sta la plaă lejer, poți face, uneori, grătar, poți urca diverse sporturi sau poți lua masa. Oricum lumea NU LASĂ MIZERIE ÎN URMĂ.

Vaporașul, daaaaa, ăsta e piesă de rezistență.

Cultul trandafirilor...

Dați și voi o fugă cât mai sunt oferte la WizzAir. Sau treceți obiectivul Londra pe wishing list și concentrați-vă.

zgâma

nu merita scris despre ea cu litere mari nici cu punctuație

ocupă spațiu fără să vrei

deși este foarte mică

este invidioasă și moare dacă nu știe ultima știre

dă vina pe alții pentru frustrările proprii - restul sunt frustrați, nu ea (da, am folosit punctuație, nașpa)

o să o roadă toată viața că este o persoană second hand și o să încerce să demonstreze altfel cu ostentații (aroganțe???)

repetă fraze cheie aflate de la alții bine că știe să le pună cap la cap

dacă are interes, iubește pe toată lumea

nu știe să facă nimic k lumea dar așteaptă să vadă când apar alții de care să se lipească

apare de unde nu te aștepți

îți pică de peste ușă dacă o deschizi brusc

stă cu pâlniograful lipit de ... ușă

interpretează totul așa cum vrea ea

că doar le știe pe toate mai bine decât toți și toate

get a life zgâma


odată instalată se șterge greu

e persistentă

se înlătură fie în timp fie brusc depinde de agentul curățător

sau se ia cu lopata și se aruncă la gheenă

sau i se spune ceva de dulce

se numește de fapt MÂZGA

SĂ SCĂPĂM DE MÂZGĂ PRIN PURIFICARE

cu clor cu mister muscolo cu detoxifiere cu renunțare la diverse cunoștințe cu șoricioacă cu perseverență cu MAI DU-TE... DE UNDE AI VENIT... ȘI MAI VEZI-ȚI DE TINE CĂ ... MAI ȘI INSIȘTI

Cambridge vs. Oxford

În ambele locaţii a fost vremea urâtă atunci când le-am vizitat,aşa că ambele orăşele primesc un vot de blam. Glumesc, of course.

Nu vreau să povestesc despre prima descălecare a vreunui individ în vreuna dintre cele două aşezări, pentru asta puteţi gugăli :)

Oxford este mult mai vechi decât Cambridge, mai înţepat, mai cosmopolit. Cambridge este seren, micuţ. Amândouă sunt... veri veri ixpensive. Se vede că e pentru studenţi de rasă.

Probabil chefurile sunt monstruoase, chiar dacă arhitectura căminelor îndeamnă la post şi rugăciune. Însă, dacă citeşti pe panourile de la muzeul oraşului Oxford, afli că studenţii aveau valet personal, la micul dejun mâncau friptură de mistreţ, la ei în cameră, resturile îi reveneau valetului şi familiei acestuia. La prânz, tot în cameră, gâscă, raţă (probabil le tăiau pe cele de pe malul râului care trecea pe lângă universitate), iar seara, la comun cu colegii şi profesorii, mâncau din nou. Bine că dădeau la rame, altfel nu vreau să mă gândesc câtă obezitate pe capul lor.

Plimbarea ar fi fost extrem de relaxantă dacă nu s-ar fi desfăşurat pe ploaie şi vânt.

Recomand ambele aşezări, numai ţineţi cont că între 5 şi 6 p.m. încep să se închidă toate atracţiile turistice şi magazinele. Cel mai bun bargain este să cumperi cărţi, chiar sunt mai ieftine decât în alte locuri. Măcar atât pentru studenţi.

Enjoy the pictures, lebădă de Oxford contra lebădă de Cambridge (las la alegerea publicului să ghicească identitatea fiecăreia). Şi alte câteva pozişoare. Week-end frumos!

Thorpe Park ruleeez!

Astăzi am fost la parcul de distracții Thorpe.

Este în afara Londrei, mergi până acolo de îți vine rău.

S-ar putea să îți vină rău și acolo, chiar, pentru că este de-a dreptul hard core. Daaaaaar, merităăăăă!

A se vedea în poză pe ce m-am cocoțat eu. Restul pozelor nu le dețin. Dar, așa, de idee generală.

Nenorocirea din poză se numește rollercoaster-ul SAW - da, de la filml de groază. Este... de groază. Am suferit un atac de panică în el, dar am supraviețuit și sunt foarte mândră de faptul că atunci când am coborât din el, deși eram albă la față, râdeam cu gura până la urechi. Da, de acolo de sus te aruncă. Nici nu am putut să mai zbier, deși am bătut orice recorduri de urlete ever :) :)

Such FUUUN! Dacă aveți ocazia, mergeți. Enclosed www.thorpepark.com

Don'ts for Wives (titlul nu este al meu :))

Ideea mi-a venbit acum 2 zile, când un prieten mi-a spus că deocamdată nu este angajat și este ”caznic”, drept care se duce să facă piața și nu are timp de stat la taclale pe mess.

I shall grant him the benefit of the doubt, eu știam că e ”căsnicie” și de-aici ”casnic”, dar mai știi, poate de la ”cazne”??? Whatever.

Am cupărat o cărticică super-mică, scrisă pe la 1913 de o doamnă numită Blanche Ebbutt. Se intitulează la fel ca post-ul meu. Ulterior, am aflat că a scris și un ”Don'ts for Husbands”, dar încă nu am găsit respectiva apariție.

Ca să vedeți și voi că lumea nu se schimbă, de fapt. A, ce legătură are cu HR? Păăăăăi, o relație e ca un job. Sună prozaic, dar odată angajat, nu te gândești să-ți dai demisia, speri să meargă ok și să nu ieși la pensie niciodată, dacă se poate. Să crească limta de vârstă cât mai mult și să te bucuri de beneficii și sporuri cât trăiești. Sau nu?! - da, mai există și job-hunters, am uitat, my bad.

Spicuiri:

- arta este o amantă capricioasă și nu există una mai capricioasă decât aceea de a fi soție
- dacă te cuplezi pentru bani, poziție socială și faimă să nu fii surprinsă dacă numai asta primești; dragostea nu se cumpără
- să nu crezi că partenerul tău este un sfânt. Dacă ar fi fost, te-ai fi plictisit repede de el.
- nu aștepta ca El să vadă totul din perspectiva ta. Din când în când, pune-te și tu în locul lui.
- nu vegeta. Unele femei sunt niște vaci, dar tu nu trebuie să fii ca ele. Ține-ți corpul și mintea alerte.
- nu adormiți certați
- nu încerca permanent să schimbi bărbatul de lângă tine decât dacă, într-adevăr, are un comportament vizibil neplăcut
- nu deschide tu ușa la vizitatori dacă El este în preajmă
- distrează-te împreună cu El, orice ați face
- dacă El își ia moto, cere-i să-ți ia mașină
- nu fi neglijentă și nu îl lăsa nici pe el să fie neglijent.

Cam atât, ca să nu dau în chestii mai serioase. Indulge ve tehenu :)

Irlanda

Tot am vrut să ajung în Irlanda și, până la urmă, asta am făcut.

În primul rând le mulțumesc colegilor care m-au găzduit, deși aveau destule probleme de rezolvat. În al doilea rând, îi mulțumesc găștii de ”exploratori urbani” în compania căreia am dricuit prin Dublin, împrejurimile lui și Belfast.

Scump halatul, totuși! Degeaba salvezi bănuți cu low-cost flights, că orașul te cocoșează ca prețuri. Este mai scump decât Londra, by far.

O capitală care va deveni competitivă, mai ales pentru că ”absoarbe” fonduri structurale de nu se poate - românii interesați să dea cu nasul pe site-urile guvernamentale irlandeze, poate înțeleg și ei de ce ei pot, iar noi nu. De exemplu, garniturile lor de tren noi au costat numai 16 milioane de euroi, în timp ce nenorocitul de pod de la Băneasa, ăla pentru tren, a costat 80 de milioane. Geeeeeez!! Culmea că avem specialiști pentru proiecte, avem imbecili care își bagă banii în buzunare și avem tâmpiți care aranjează achizițiile publice. Gata cu divagația, scuzați limbajul, dar chiar este ultragios și outrageous!

Pub-uri peste pub-uri, concert de muzică irlandeză de Sf. Valentin, balonașe.

Belfast este a once in a lifetime experience and never go back on it, ever again, cel puțin din punctul meu de vedere. Deprimant, semi-industrial și încă nerevenit după ororile pe care le-a trăit. Atmosferă macho, ultra, șovină, xenofobă și rasistă. Dacă vreți să vedeți unde zace cuibul de teroriști europeni, go there. Mie mi s-a zbârlit pielea pe mine. Dacă am ajuns să văd că ETA este bună, că Hamas trebuie să triumfe și alte chestii de genul ăsta, I rest my case...

Back to nicer things, castelul Malahide, la 3 stații de tren de Dublin merită văzut. Merită să ai timp și să te duci într-un tur de țară, ca să îți amortizezi investiția. Probabil mai vara, așa, ca să nu ai surprize mari cu vremea.

Bere scuuuumpăăăăăăăă, Irish coffee și mai scump. Guinness, că doar e locală, sub 5 euro și 10 nu găsești. Berile blonde sar de 6 euro un pint. Whiskey-ul Jamesons, the local pride, 45 de euro sticla la distilerie.

Anyway, merită văzut. A, nu merită să vorbești prea mul în română, sunt foarte mulți de-ai noștri pe acolo și nu toți arată friendly, dacă înțelegi ce vreau să spun...

Feast your eyes cu câteva poze, unele dintre ele courtesy of a colleague, că mie mi-a fost lene.

Călătoriți cât puteți, nu în condiții de 4 stele, că la înghesuială simți cu adevărat viața - zic și eu, deși mi-ar plăcea să am bani și să stau numai în puf :). Cine moare după sarmale, să stea acasă și să se îmbuibe!

P.S. Îi mulțumesc Gospodinei geometrice pentru comentariu, o mai aștept în vizită.

Back home, in London

Hello people!

Cum a fost concediul? Al meu a fost primul, de un an de zile încoace. Și dacă nu a fost perfect, a fost superb. Acum am nevoie de recovery după concediu :)

Nu, nu am fost home, să spunem că am vizitat puțin prin Europa.

Am fost cu Eurostar-ul, pe sub ”canal”, ca să nu spun că nu am ajuns să fac și asta. Singurul tren mai cu clasă. Dacă vreți să vizitați Belgia și Olanda, pregătiți-vă să vă simțiți ca... acasă: înghesuială, ambuteiaje, lume cam nesimțită, scandal, transport cu întârzieri. A, nu, în tren nu ai scaun, trebuie să îţi găseşti, bagajul rămâne undeva, departe de tine, trebuie să stai cu ochii pe el să nu dispară. Ce să mai, europeni!

Bruxelles rămâne iubirea mea, nu mă întrebaţi de ce, dar are un farmec aparte în aşa-zisa banalitate a lui. Amsterdam e de vizitat vara şi cu rezervare de bilete în avans pentru muzee, că altfel rişti să îţi petreci zilele stând la coadă la cumpărat bilete.

Delft este mic şi drăgălaş, merită ascensiunea în turn, mai ales dacă ai fost şi la Brugges şi poţi face comparaţie cu Bellfroy. Recomand cafeneaua din dreapta turnului, una cu galben, porţii humongous şi bune, şi pentru vegetarieni.

Rotterdam este de-a dreptul industrial, dar are şi el farmecul lui. Păcat că de Rev a fost ca în zona de război. Poliţia era pe străzi aproape doar ca să se asigure că cei care dau cu petarde sunt protejaţi de cei care nu suportă fenomenul. În Olanda am prins două incendii, chestie pe care în Londra nu am văzut-o încă.

People, dacă vreţi coffee-shop-uri, găsiţi. Dar get to your senses, there is more to life than smoking a joint, and another, and another. Faceţi mişcare, plimbaţi-vă, vizitaţi.

Fiţi atenţi, magazinele se deschid cam pe la 10 dimineaţa şi se închid începând cu ora 16. So, better go sightseeing.

Mai sus, câteva poye, random, Rotterdam, Delft, Bruxelles.

See ya soon, mulţumesc colegilor pentru găzduire şi căldura cu care am fost primită, m-am simţit ca în familie! Acum, back to work, deadlines coming to term.

Waxy O'Connor's

Bufniciorul de mai sus este me own new small change keeper :), numai bun de purtat prin pub-uri. Este ”dublat” pentru a induce mood-ul necesar citirii acestui post. Before and after Murphy's Irish Stout. El avea voie să apară cu țigara în gură, indoors. Eu trebuia să urc un etaj și să ies în stradă, în țarcul special amenajat pentru fumători.

Aseara am fost la... concert, in Waxy, unul dintre cele mai chic Irish pub-uri din Londra (singurul pe care l-am văzut, de altfel :D). Este situat în Chinatown. Hiper-full de la ora 5 încolo, noroc că am fost inspirați și am ajuns cu 10 minute înainte de ora fatidică, numai bine să găsim una dintre ultimele mese disponibile. Tricked'em!

Pre'urile, deși se introduc în casa de marcat, par făcute după aparența individului - something between 3,40 and 3,60 - bloody hell! And there aren't leprechauns there either!

Agitație și bărbați gen Matrix reloaded, îmbrăcați la ”unifroma” business, gavaj cu stout, cât se poate până-n midnight, când Cinderelele sunt rugate să părăsească incinta. Asta dacă mai au cu ce să ajungă acasă. Dacă nu, pleacă pe la 9, ca să prindă trenul.

Cred că pentru unii ar fi mai fezabil să-și relocheze biroul în Waxy. Așa, nu ar mai fi nevoiți să bea berea repede și nici să se înghesuie la bar (degeaba sunt 3 în pub, că tot este prea aglomerat).

Muzică mishto! Atmosferă semi-hot. Eu nu am pozat Crăciunița cam dezbrăcățică, care se plimba printre matricși (cine mă cunoaște știe că nu mă uit după femei și nici nu le cometez apariția) și nici nu am considerat că din cauza ei este semi-hot. Era cam neventilat aerul.

It was worth it. Maybe you can try it. Deși, cam scump halatul... Din când în când merită. Mai mergem :). Poate veniți și voi.

Portobello

Am ajuns și acolo!!!

Suuuuuper!

Păcat că ploua cu spuuuuuuumeeeeeeeeee....

Data viitoare, numai pe soare. Și cu bani în buzunar, of course.

Altfel, meșteșug de prostire a străinezilor slabi de înger. Dacă nu știi că alpacaua nu e argint, mai bine lasă-te de meserie. Dacă nu te pricepi la pietre semi-prețioase, same goes to you.

Merită să-ți clătești ochii ăn fiecare sîmbătă, când este târg de stradă.

Să nu te aștepți să ai cu cine face afaceri, dacă vrei să cumperi ceva de la albi. Scârboși și fără simțul afacerilor :)

Însă, e un loc simpatic, colorat și foarte., foarte aglomerat.

Și mașinuță eco :)

Autoportret

No comment

Realități căministice

Când stau pe scaun, în camera mea minusculă, văd ce este ilustrat pe-aici.

Ce văd pe fereastră, în alt episod.

Citatul este ”furat” de la o prietenă, sper să nu se supere că îl supra-folosesc, dar cred că mi se potrivește și mie foarte bine.

Restul, sunt chestiile de care mi-e dor.

Mi-e dor de familie.

Nu, nu mi-e dor de România, mai ales după ultimele vești casnice pe care le-am primit astăzi. Degeaba militez eu pentru deschiderea minților românilor, care ar trebui să vadă că pot mai mult. Lene, tată, lene.

În rest, numai de bine. Aici nu e ninsoare. E soare cu dinți.

Sunteți câțiva care, cu obstinație nu dați niciun semn. La urma-urmei, eu sunt cea plecată de acasă, nu voi. Dacă nu mă căutați, să vă fie de bine. Nici eu nu mai încerc nimic.

Mămăligă cu avocado

Revin cu food-news.

Am mâncat mămăligă irlandeză cu garnitură de avocado. Self-made.

Foarte bun, neașteptat de bun. Și cu kaymak turcesc, cu brânză de burduf... turcească.

Am aflat că există mălai românesc. O să caut, pentru că ăsta irlandez se găsește numai la juma de kil și costă de două ori mai mult decât un kil de mălai românesc. Și iese așa, o chestie..., oll ai avea să faci mămăligă.

Mi-e dor de smântâna de acasă! Atât în materie de dor de mâncare. A, poate și de niște brânzeturi, dar nu neapărat autohtone.

Fie mămăliga cât de rea, tot mai buna-n țara ta.

E ok? Mai vreți?

Orwell was English, right?

And the Odyssey continues. Neverending story, whatever you may like to call it.

The Flood is upon us because of the piping in the flat.

And we're doomed becauseon Sundays the emergency numbers become less urgent and because the bodyguard, the only person available has to wai for his boss, in order to be authorized to make some calls.

The bottom line, in UK, unless you are authorized, you can die waiting for someone to take care of your problems.

If the procedures do not allow a call, as urgent as it may be, it doen't matter.

It doesn't matter if someone is in breach of contract, as long as you are an outsider, you cannot win. Maybe if you start freathening with suing - less assertivity, more profit.

Dietă (vegetariană) de Londra

Ce se vede mai sus este cam ce manânc eu de când am venit aici.

Am descoperit magazinele turcești din Enfield, care sunt mult mai bine dotate decât Tesco.

Bame, mălai, sarmale. Ayran, brânză de toate felurile etc.

Prețurile sunt lăsate comparativ.

Cum vi se par?

Încă nu am apucat să îmi fac mămăligă, pentru că mai mult trăiesc cu conserve și aer. Dar îs curioasă ce gust are mălaiul englezesc. Oare e mai ieftin decât în țară?

Poate acum perspectivele sună ok. O să revin cu detalii despre serviciile de transport execrabile și foarte scumpe.

Enjoy your meals, 'cause I am certainly adapting myself to the true vegetarian life!

Marketizare și rușine

m


Ce e mai sus nu este neapărat frumos, dar arată că alte popoare își păstrează tradițiile și mai știu să și marketizeze cu tupeu, deși probabil că nu este nimic spectaculos de văzut - de exemplu, schimbarea gărzii de la Buckingham.

Altceva e rușinos, probabil că o să vă dați seama despre ce vorbesc.

După ce vedeți poza, puteți să vedeți și în ce limbi sunt scrise anunțurile.

No comment.

Ce să ...

... UIȚI când pleci în străinătate pentru mai mult timp:

- că acasă ești ”cineva” (poți să-ți a anumite situații, expres prevăzute de codul manierelor și de codul snobilor)

- că ai experiență de lucru (oricum, dacă nu ești din țara respectivă, s-ar putea să nu te poți încadra ca skill-uri nici la serviciul de salubritate)

- că te aștepta mașina la scara blocului (sau a vilei)

- că timpul este relativ (este relativ numai pentru băștinași, pentru tine este ceva de genul ”secunda dinaintea momentului în care trebuia să fii undeva”)

... NU UIȚI, în aceleași circumstanțe date:

- că banii sunt limitați, dar nu atât de limitați încât să nu-ți ăndeplinești obligațiile și să nu-ți faci o plăcere

- că dacă mai ești printre peers, mai bine încerci să ”stick with them”, așa cum sunt, în loc să-i șuntezi

- că ai 7 ani de acasă sau dacă nu ai (moi, la 6 ani am început școala :)), poți să suplinești prin good nature

- că, dacă ai calități, precis vor fi observate de cei din jur, fără să te agiți prea tare să te afirmi

- că nu banii îl fac pe om, ci omul banii

- că familia de acasă te iubește și nu te va lăsa la greu

- să zâmbești cât mai mult, pentru că altfel pierzi ocazii pe care nu le mai recuperezi și, totodată, un zâmbet îți face și ție ziua frumoasă, dar și celor din jur.

Probabil că sunt mai multe de enumerat, dar mă mulțumesc cu atât.
To embellish the site, please find ”attached” the picture at the top of the page.

Tescotize yourselves

Exista TESCO!

Ce este un ”tesco”?

Este un hipermarket, dar pentru londoneza de mine a devenit ”locul de pierzanie”. La fel și pentru colegii mei.

Este aproape de cămin și tentația este mare. Cred că toți vecinii ne știu drept indivizii cu sacoșele, care gâfâie aproape zilnic pe aleea dintre cămine, încărcați cu sacoșe Tesco. Mi-am propus să nu mai calc acolo decât săptămânal, pentru că zilele de euforie s-au cam dus. Însă, cred că voi ridica un monument pentru Tesco, este primul după care am umblat în Londra, ba chiar am trimis cerere de card ( ce să-i faci, reducerile astea). Sper ca următorul să fie un barbat :D :D :D, deși nu cred că un bărbat are atâtea de oferit (mean and vile, I know).

Astăzi am reușit să ies prin City. Rupere de picioare, superb, aglomerație cum îmi place mie și deschiderea sezonului de reduceri. Nu, nu am shopat, pentru că mi-a fost silă să stau la cozi care se întindeau pe 500 de metri. Unii chiar cumpărau, dar pentru 3 lulele numerita.

Aparatul foto și-a dat obștescul sfârșit exact când totul era mai interesant, dar pot să pun câteva poze.

Gara de Eurostar este foarte frumoasă și are o metaforă permanentă, ilustrată într-una dintre poze. Și eu o să circul cu Eurostarul, păcat că nu mă voi plia pe metaforă :).

Voi reveni cu poze și idei relevante. Acum sunt obosită.

Oița londoneză

Hello from London!

Am ajuns și aici.

Prima dată. Abia încep să mă dezmeticesc. Frantic, anyway.

Locuiesc într-un ”borough”, pentru că aici nu poți fi ”la botul calului” ca la B.U.C.

Plouă des și mult, dar am avut noroc de două zile superbe, cu soare și puțin frig.

Aici trebuie să înveți să îți reglezi viața după programul trenurilor. Mă întreb dacă londonezii mai și trăiesc în afara mijloacelor de transport. Probabil că da.

Zilele trec foarte repede, întunericul vine pe la ora 4. Dar este bine.

O să observați poza, pentru că eu nu am apucat incă să vizitez obiectivele turistice. Am destul timp și pentru asta. Deocamdată am preferat să explorez ză neibărhud, care este unul turcesc. În orășelul de mai încolo se întind chinezii. Mai în centru sunt arabii.

E colorat și aglomerat, e altceva. Însă, oița londoneză care ieri a avut un crush on me nu putea să lipsească din articol.

See u later, cu chestii mai consistente :)