Irlanda

Tot am vrut să ajung în Irlanda și, până la urmă, asta am făcut.

În primul rând le mulțumesc colegilor care m-au găzduit, deși aveau destule probleme de rezolvat. În al doilea rând, îi mulțumesc găștii de ”exploratori urbani” în compania căreia am dricuit prin Dublin, împrejurimile lui și Belfast.

Scump halatul, totuși! Degeaba salvezi bănuți cu low-cost flights, că orașul te cocoșează ca prețuri. Este mai scump decât Londra, by far.

O capitală care va deveni competitivă, mai ales pentru că ”absoarbe” fonduri structurale de nu se poate - românii interesați să dea cu nasul pe site-urile guvernamentale irlandeze, poate înțeleg și ei de ce ei pot, iar noi nu. De exemplu, garniturile lor de tren noi au costat numai 16 milioane de euroi, în timp ce nenorocitul de pod de la Băneasa, ăla pentru tren, a costat 80 de milioane. Geeeeeez!! Culmea că avem specialiști pentru proiecte, avem imbecili care își bagă banii în buzunare și avem tâmpiți care aranjează achizițiile publice. Gata cu divagația, scuzați limbajul, dar chiar este ultragios și outrageous!

Pub-uri peste pub-uri, concert de muzică irlandeză de Sf. Valentin, balonașe.

Belfast este a once in a lifetime experience and never go back on it, ever again, cel puțin din punctul meu de vedere. Deprimant, semi-industrial și încă nerevenit după ororile pe care le-a trăit. Atmosferă macho, ultra, șovină, xenofobă și rasistă. Dacă vreți să vedeți unde zace cuibul de teroriști europeni, go there. Mie mi s-a zbârlit pielea pe mine. Dacă am ajuns să văd că ETA este bună, că Hamas trebuie să triumfe și alte chestii de genul ăsta, I rest my case...

Back to nicer things, castelul Malahide, la 3 stații de tren de Dublin merită văzut. Merită să ai timp și să te duci într-un tur de țară, ca să îți amortizezi investiția. Probabil mai vara, așa, ca să nu ai surprize mari cu vremea.

Bere scuuuumpăăăăăăăă, Irish coffee și mai scump. Guinness, că doar e locală, sub 5 euro și 10 nu găsești. Berile blonde sar de 6 euro un pint. Whiskey-ul Jamesons, the local pride, 45 de euro sticla la distilerie.

Anyway, merită văzut. A, nu merită să vorbești prea mul în română, sunt foarte mulți de-ai noștri pe acolo și nu toți arată friendly, dacă înțelegi ce vreau să spun...

Feast your eyes cu câteva poze, unele dintre ele courtesy of a colleague, că mie mi-a fost lene.

Călătoriți cât puteți, nu în condiții de 4 stele, că la înghesuială simți cu adevărat viața - zic și eu, deși mi-ar plăcea să am bani și să stau numai în puf :). Cine moare după sarmale, să stea acasă și să se îmbuibe!

P.S. Îi mulțumesc Gospodinei geometrice pentru comentariu, o mai aștept în vizită.