- îl găseşti (aproape) pe toate mesele
- este invitat la toate nunţile, botezurile, parangheliile cu fitze medii (ar vrea la Marriott, dar e prea "minimalist")
- aparent fraged
- ...dar fad
- ursul brun îl devorează imediat, dacă îl găseşte, dar e mai puţin interesat, pentru că şalăul nu este jucăuş ca somonul şi nu atrage atenţia (nici nu se scaldă în aceleaşi ape)
- este prea comun, deşi nu e rău la gust
- un sos îl mai înveseleşte puţin (nu cel de capere!!)
- trebuie să îi adaugi cam multă sare şi cam mult piper ca să scoţi ceva din el, dar cei care nu doresc surprize în farfurie îl preferă
Dacă întâlneşti un şalău, ai 4 posibilităţi:
1) îl mănânci cu apreciere
2) îl mănânci cu speranţa că este ultima dată când mai ai parte de asemenea peşte fad
3) îl împarţi cu colegul de masă, ca să se termine mai repede
4) eşti vegetarian, nu este în aria ta de interes.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Privind din partea cealalta a baricadei (doar tu spui ca angajatorii e timpul sa afle ca angajatii sunt cea mai de pret resursa a unei organizatii) constat ca nu faci decat sa-mi inmultesti dilemele... De ursul brun aproape am scapat (de, varsta nu-i mai permite sa se inmulteasca!), somonul nu se inghesuie cand simte ca da de greu, iar salai sunt destul de multi...Care-i solutia? Cum "upgradezi" salaul ca sa dai performanta organizatiei, dat fiind ca oricum sunt majoritatea? Sau ce alt ingredient secret imi dezvalui, pentru ca nu-i de ajuns sa stiu ce/cine nu merge? Nu de alta, dar indiferent de latura baricadei, suntem in aceeasi barca: I sink, you sink.
Din experienţă, şalăul face performanţă dacă este prins într-un grup asemănător - probabil tot de şalăi şi dacă îi dai un lider răbdător. Şalăul este masa de care ai nevoie, până la urmă, pentru că nu poţi să ai numai indivizi extraordinari.
Şalăul poate fi condimentat, mă repet. Nu îl laşi să "zburde", îl pui la locul lui şi îi dai de lucru cât mai mult şi, la început, de rutină. În momentul în care a învăţat task-urile simple, îi adaugi la lista de sarcini ceva mai complicat.
Şalăul răspunde la cicluri de rutinizare de 5 luni, când îşi doreşte singur să mai facă şi altceva, pentru că altfel simte că o ia razna. Dacă nici măcar atât nu simte/poate, atunci îl arunci la coş (vorba ta, şalăii sunt majoritatea, deci sunt şi dispensabili, nu numai necesari).
Performanţa şalăilor este aceea de a învăţa câteva sarcini şi a le executa fără greşeli.
Şalăul nu este lider (deşi, cu efort, poate deveni), de aceea există alte tipologii.
Şalăul este baza organizaţiei, trebuie să fie solid în cunoştinţele lui, dar nu trebuie să strălucească. Trebuie doar să execute corect şi să "adere" la gusturile şi condimentele pe care i le adaugă liderul.
Trimiteți un comentariu