Ursul brun

- pe cale de dispariţie, deşi nu o simte încă
- spirit plin de molii imune la molitox şi disponibilizări
- în curs de fosilizare (crede că cineva o să-i ridice statuie, de fapt e doar eşafodul)
- ar vrea să amâne pensia (poate, în alte condiţii, dacă ar fi un animal friendly, cineva ar crede acelaşi lucru. De fapt, toţi vrem să îl împuşcăm, dar sperăm că are onoare şi va pleca de bunăvoie.)
- ocupă un loc pe care îl râvnesc mulţi, dar nu sunt urşi, sunt doar ursuleţi
- e urs din România, călit în lupte de clasă, parvenit sau nu, nu ştie prea multe, dar ştie că a supravieţuit
- dacă ar fi din altă ţară, ar fi grizzly şi ar avea imunitate diplomatică
- prinde tot ce mişcă pentru că are labele mari, nu pentru că este agil (oricum, are reumatism)
- stă în locuri cu vizibilitate sporită, pentru că poartă dioptrii neamuzant de mari, dar totuşi e camuflat (sistemul îi permite)
- vrea să îi scoţi spinul din talpă, dar după ce o faci devine agresiv (fă binele şi aruncă-l în mare)
- e pe la toate tomberoanele, îi plac reducerile şi pomenile
- lumea îl crede simpatic şi inofensiv (mare greşeală)
- e o barieră naturală împotriva evoluţiei animăluţelor slabe de înger şi a peştilor (poate că are şi el rolul lui bine definit)
- cere atenţie constantă şi muşcă îmgirjitorii prin gratii
- rage mult, muşcă, Xanax e prea puţin (stai să vezi când are insomnie cu o seara înainte)

Dacă îl întâlneşti, ai 3 posibilităţi:
1) îl extermini (lanţul trofic şi natura vor fi sărăcite, dar îţi ridici castele în Rai şi mulţumirea eternă a sătenilor),
2) îl ocoleşti sau fugi (depinde),
3)îl mângăi pe botic, îl freci pe burtică şi te împrieteneşti cu el.