Cândva, în decursul acestei seri-nopţi, am atins pragul "critic" de 1000 de vizitatori.
Am cam ratat momentul, pentru că am privit la 1001. Înseamnă că nu mă iubeşte :).
Nu-i nimic, eu tot sunt bucuroasă pentru vizite, sprijin, prietenie, vă mulţumesc şi vă aştept în continuare!!
La mulţi ani!
duminică, 20 aprilie 2008
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Când lucrezi cu pasiune şi faci ceea ce-ţi place...
... se numeşte că ţi-ai găsit menirea şi că trebuie să fii felicitat, admirat şi invidiat numai aşa, în limitele bunului-simţ!
Astăzi, prietena mea, SilVia, şi-a lansat site-ul, în sfârşit.
Pe acest site veţi găsi munca şi creaţia unei persoane iubitoare de genţi, în special, şi de modă, în general. Veţi găsi ceea ce "concotează" de ceva timp şi ceea ce realizează cu cea mai mare plăcere.
Pentru mai multe detalii, fie vă "prindeţi" şi aţi dat deja click pe link-ul de mai sus, fie intrati pe www.gentilesilviei.com.
Să ştiţi că tipa :) este foarte talentată, creativă şi minuţioasă. Fie aveţi încredere în gusturile ei, fie discutaţi asupra produslui. Oricare variantă precis duce la un rezultat fantastic! Mai bine intraţi pe site şi vă lămuriţi pe cont propriu.
Mâine o veţi găsi la clubul La Scena ( lângă biserica Sf. Mina, mai sus de Unirea, la o staţie de tramvai de Sf. Vineri)), între orele 12.00 şi 18.00, la târgul de produse hand-made My Grandma*s Backyard. Intrarea costă 10 lei, din care 6 lei reprezintă consumaţia. Merită, pentru că vă clătiţi ochii, dar poate şi "şopaţi" ceva unicat.
Astăzi, prietena mea, SilVia, şi-a lansat site-ul, în sfârşit.
Pe acest site veţi găsi munca şi creaţia unei persoane iubitoare de genţi, în special, şi de modă, în general. Veţi găsi ceea ce "concotează" de ceva timp şi ceea ce realizează cu cea mai mare plăcere.
Pentru mai multe detalii, fie vă "prindeţi" şi aţi dat deja click pe link-ul de mai sus, fie intrati pe www.gentilesilviei.com.
Să ştiţi că tipa :) este foarte talentată, creativă şi minuţioasă. Fie aveţi încredere în gusturile ei, fie discutaţi asupra produslui. Oricare variantă precis duce la un rezultat fantastic! Mai bine intraţi pe site şi vă lămuriţi pe cont propriu.
Mâine o veţi găsi la clubul La Scena ( lângă biserica Sf. Mina, mai sus de Unirea, la o staţie de tramvai de Sf. Vineri)), între orele 12.00 şi 18.00, la târgul de produse hand-made My Grandma*s Backyard. Intrarea costă 10 lei, din care 6 lei reprezintă consumaţia. Merită, pentru că vă clătiţi ochii, dar poate şi "şopaţi" ceva unicat.
miercuri, 16 aprilie 2008
Pentru Mame
Există persoane care te marchează, dar mai mult decât MAMA nu te marchează nimeni.
Există iubire, dragoste, dar mai mare decât cea pentru mamă s-ar putea să nu existe.
Iubiţi-vă mamele, aşa cum sunt, nu le lăsaţi să vă domine viaţa, dar iubiţi-le! Şi nu rataţi momentul în care puteţi să le fiţi aproape, fără compromisuri şi certuri, fără fitze, cereri, lămuriri, spuneţi-le că le iubiţi!
Puteţi ulterior să vă vedeţi de viaţa voastră, fără interferenţe, dar nu uitaţi că mama este una singură şi, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este acolo unde trebuie, cum trebuie.
Mame, te iubesc şi mi-e dor de tine :)
Există iubire, dragoste, dar mai mare decât cea pentru mamă s-ar putea să nu existe.
Iubiţi-vă mamele, aşa cum sunt, nu le lăsaţi să vă domine viaţa, dar iubiţi-le! Şi nu rataţi momentul în care puteţi să le fiţi aproape, fără compromisuri şi certuri, fără fitze, cereri, lămuriri, spuneţi-le că le iubiţi!
Puteţi ulterior să vă vedeţi de viaţa voastră, fără interferenţe, dar nu uitaţi că mama este una singură şi, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este acolo unde trebuie, cum trebuie.
Mame, te iubesc şi mi-e dor de tine :)
sâmbătă, 12 aprilie 2008
Colegii mei sunt:
Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat:
- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".
Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.
Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.
Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.
Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.
28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.
Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!
- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".
Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.
Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.
Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.
Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.
28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.
Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!
duminică, 6 aprilie 2008
Now that the love is gone - un alt fel de Motivaţie
Motivaţia poate fi intrinsecă sau extrinsecă.
Tot ce nu ţine de tine este extrinsec. La un moemnt dat şi dragostea este extrinsecă. Şi, dacă nu mai este... ajungi la motivaţia intrinsecă.
Dacă iubeşti fără să fii iubit, înseamnă că te auto-motivezi.
Dacă iubirea este bi-laterală, există şi motivaţie extrinsecă.
Totuşi, dacă este numai intrinsecă, te apucă şi pe tine "căutatul", că doar îţi trebuie formula perfectă.
On your quest, faci şi greşeli. Gen, crezi că poţi să abdici de la principiile şi dorinţele tale, că merge şi aşa. Uite că nu este aşa. Că te pocneşte realitatea rău de tot şi doare.
Doare când îţi dai seama că persoane pe care le ştii, de fapt, nu le cunoşti. Doare că încercările de uniformizare a dorinţelor se duc naibii. Doare că totul este unilateral şi nici nu dă semne că urmează să se transforme, deşi vorbele sună bine. Doare totul.
Dacă doare nu este bine, nu trebuie să doară.
Şi la muncă, şi într-o relaţie, totul este convenţie. Şi motivaţia vine tot din convenţie, dacă stai bine să te gândeşti.
Dacă nu mai ai motivaţie, schimbi convenţia sau părţile ei.
Old habits die hard. Dacă nu "die", atunci e timpul să pleci.
Şi, ar trebui să ştii bine că meriţi să fii motivat/ă. Asta merităm toţi.
Merităm dragoste şi înţelegere. Merităm respect, apreciere, să fim ascultaţi, să fim apreciaţi, să dăm ce este mai bun din noi pentru că avem un motiv.
Dacă nu mă apreciezi, nu mă respecţi, nu mă asculţi, nu mă iubeşti, înseamnă că nu mă motivezi.
Dacă nu mă motivezi, atunci ce naiba caut eu aici, când este evident că trebuie să caut în altă parte?!
Şi în dragoste, ca şi la job: cine spune că un contract, o promisiune garantează existenţa elementelor lor! Cine spune că nu pot fi rupte, reziliate, rezoluţionate, dizolvate, dacă se dovedeşte neexecutarea lor. Da' cine spune că îţi trebuie contract?! Şi cine spune că trebuie să rabzi şi să visezi şi să speri şi să... şi să nu primeşti nimic, decât vid (de ani de zile zidul doar se îngroaşă).
Dragă, motivaţie intrinsecă există, la greu, dar dacă nu mi-o oferi pe cea extrinsecă, eu mă duc să îmi caut "formula de aur" pe alte plaiuri. Ar trebui să ştii foarte bine asta.
Trebuie să găsesc Motivaţia.
N.a: este ficţiune şi adevăr, este ceva pentru toţi, la urma-urmei fiecare înţelege ce vrea. Destinatarule, privirea este fie veselă, fie tăioasă, dar dacă este goală, este exact aşa cum credeam şi nu mai vreau să văd niciodată.
Tot ce nu ţine de tine este extrinsec. La un moemnt dat şi dragostea este extrinsecă. Şi, dacă nu mai este... ajungi la motivaţia intrinsecă.
Dacă iubeşti fără să fii iubit, înseamnă că te auto-motivezi.
Dacă iubirea este bi-laterală, există şi motivaţie extrinsecă.
Totuşi, dacă este numai intrinsecă, te apucă şi pe tine "căutatul", că doar îţi trebuie formula perfectă.
On your quest, faci şi greşeli. Gen, crezi că poţi să abdici de la principiile şi dorinţele tale, că merge şi aşa. Uite că nu este aşa. Că te pocneşte realitatea rău de tot şi doare.
Doare când îţi dai seama că persoane pe care le ştii, de fapt, nu le cunoşti. Doare că încercările de uniformizare a dorinţelor se duc naibii. Doare că totul este unilateral şi nici nu dă semne că urmează să se transforme, deşi vorbele sună bine. Doare totul.
Dacă doare nu este bine, nu trebuie să doară.
Şi la muncă, şi într-o relaţie, totul este convenţie. Şi motivaţia vine tot din convenţie, dacă stai bine să te gândeşti.
Dacă nu mai ai motivaţie, schimbi convenţia sau părţile ei.
Old habits die hard. Dacă nu "die", atunci e timpul să pleci.
Şi, ar trebui să ştii bine că meriţi să fii motivat/ă. Asta merităm toţi.
Merităm dragoste şi înţelegere. Merităm respect, apreciere, să fim ascultaţi, să fim apreciaţi, să dăm ce este mai bun din noi pentru că avem un motiv.
Dacă nu mă apreciezi, nu mă respecţi, nu mă asculţi, nu mă iubeşti, înseamnă că nu mă motivezi.
Dacă nu mă motivezi, atunci ce naiba caut eu aici, când este evident că trebuie să caut în altă parte?!
Şi în dragoste, ca şi la job: cine spune că un contract, o promisiune garantează existenţa elementelor lor! Cine spune că nu pot fi rupte, reziliate, rezoluţionate, dizolvate, dacă se dovedeşte neexecutarea lor. Da' cine spune că îţi trebuie contract?! Şi cine spune că trebuie să rabzi şi să visezi şi să speri şi să... şi să nu primeşti nimic, decât vid (de ani de zile zidul doar se îngroaşă).
Dragă, motivaţie intrinsecă există, la greu, dar dacă nu mi-o oferi pe cea extrinsecă, eu mă duc să îmi caut "formula de aur" pe alte plaiuri. Ar trebui să ştii foarte bine asta.
Trebuie să găsesc Motivaţia.
N.a: este ficţiune şi adevăr, este ceva pentru toţi, la urma-urmei fiecare înţelege ce vrea. Destinatarule, privirea este fie veselă, fie tăioasă, dar dacă este goală, este exact aşa cum credeam şi nu mai vreau să văd niciodată.
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Specialiştii, bată-i vina!
De ani de zile firmele de recrutare, multi-naşionalele etc se plâng de "lipsa de specialişti" în diverse domenii.
Ok, soluţii de retenţie, formare şi menţinere a specialiştilor nu oferă nimeni.
Târgurile de job-uri demonstrează că, de fapt, cererea pentru această categorie este redusă (sau, dacă nu-i "produce" nimeni nu mai este nevoie?), preponderente fiind ofertele pentru studii medii sau pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi.
A, soluţia din 2008 este, conform uni ziar, "repatrierea" rromilor din Spania şi Italia, precum şi ofertarea agresivă pentru muncitorii din domeniul construcţiilor.
Are u 4 real, people? Pui muncitorul să-ţi facă, de exemplu, o re-brănduire??????
Da, aş vrea să ştiu dacă cineva va emite o soluţie reală pentru criză. Personal, nu cred că este numai lipsă de specialişti, este lipsă de personal calificat şi motivat, în acelaşi timp. Este lipsă de dorinţă de muncă, dar sunt pretenţii perpetue pentru salariu mărit, concediu prelungit şi bonusuri.
Ok, soluţii de retenţie, formare şi menţinere a specialiştilor nu oferă nimeni.
Târgurile de job-uri demonstrează că, de fapt, cererea pentru această categorie este redusă (sau, dacă nu-i "produce" nimeni nu mai este nevoie?), preponderente fiind ofertele pentru studii medii sau pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi.
A, soluţia din 2008 este, conform uni ziar, "repatrierea" rromilor din Spania şi Italia, precum şi ofertarea agresivă pentru muncitorii din domeniul construcţiilor.
Are u 4 real, people? Pui muncitorul să-ţi facă, de exemplu, o re-brănduire??????
Da, aş vrea să ştiu dacă cineva va emite o soluţie reală pentru criză. Personal, nu cred că este numai lipsă de specialişti, este lipsă de personal calificat şi motivat, în acelaşi timp. Este lipsă de dorinţă de muncă, dar sunt pretenţii perpetue pentru salariu mărit, concediu prelungit şi bonusuri.
miercuri, 2 aprilie 2008
Salariul
Iată rezultatele ultimului sondaj:
- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.
Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.
Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.
- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.
Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.
Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
