Alexandrina Hristov Avanpremieră

A fost ieri seară.

Le mulțumesc prietenilor mei care m-au ”smuls” din băbenie și m-au ”târât” într-un demers cultural.

Bineînțeles că am calculat cât a costat în lire :). Numai 6. Dar, de cât dai, de atât primești.

Mie îmi place Alexandrina de acum 2 ani când pe DC++ au început să circule melodiile ei.

De ce i-a luat atât timp să lanseze albumul???

NU mi-a plăcut deloc că a întârziat 1 oră juma.

NUm i-a plăcut că se fuma în club. M-am dezobișnuit de asta. Eram pregătită să ies afară, cu ștampiluța pe mânuță ca să trag o pipă.

O coadă ordinară. Asta e.

Mai mult a vorbit decât a cântat.

Alexandrina, punctualitatea nu te dă afară din casă. În rest, la mai mult. La mai puține re-mix-uri.

Păcat de voce și de versuri.
Atâtea fitze de București... deși publicul ei ar trebui să nu aibă așa ceva și nici ea, pentru că încă nu este căutată în toată Europa.

Baisse les lunettes, că nu ești Nana Mouskuri.

Când o să aibă parte și Bucureștiul de un concert adevărat, de-ăla de să nu mai vrei să se termine, cu artiști autohtoni (whatever, dar nu de gală), un concert ”de casă”, friendly...??? ÎÎÎÎÎ, când?

DAAAAR, apreciez, repet, vocea, versurile, seara trecută, nu sunt o babă care stă în casă și tentativele culturale. Să dea divinitatea să fie altă dată mai bine!

Revelație - înainte de Paște

Probabil că nu ați citit ”Mielul:Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Isus”. Este editată de Polirom.Scrisă de Christopher Moore.

Am râs cât nu am râs de nu-știu-câți ani și am plâns enorm. Este o operă completă.

Da, este despre Isus. Dar despre o ”variantă” friendly.

Nu vine din ceruri să te căsăpească. Probabil a fost un copil nesuferit. Sau nu. Rămâne să decizi tu.

Nu are relevanță, dar am citit-o într-o zi. O singură zi! Nu am respirat pe lângă. Nu este pentru cei fără umor.

Pentru cei cu umor, dacă au unde să găsească, există și ”Cartea Raiului”, scrisă acum foarte mulți ani de Ițic Manger, în română. Se completează mai mult decât fericit. Vechiul și Noul Testament. Dacă nu am fi atât de încrâncenați, probabil că ne-ar fi totul mai ușor.

Poate că blasfemiez, dar cartea despre care vorbesc are atâta umanitate în ea încât nu poți decât să râzi. Pentru că realul îți arată că nu ai pe nimeni lângă tine. Dacă Isus a avut măcar 12 oameni care să vină după el, a fost bogat. Aș vrea să numere cineva câți prieteni are. Nu vorbesc despre discipoli. Câți prieteni avem, câți ne caută dacă avem probleme? Câți știu ce înseamnă milă, compasiune, înțelegere? 3 giuvaieruri - citiți cartea.

Nu sunt originală, dar închei cu un citat din Voltaire, dat și de scriitorul ”Mielului”:

”Dumnezeu e un actor de comedie care dă reprezentații în fața unui public ce se teme să râdă”.

Eu aș fi spus mai nasol. Dar nu contează. Tehenu...

I miss u vs. Mi-e dor de tine

I miss you - îți simt lipsa

Mi-e dor de tine...

I long for you - mă gândesc la tine mai mult decât ar trebui, am nevoie de tine

Mi-e dor de tine...

I ache for you - în traducere liberă, mă doare de tine, mă doare ceva pentru tine

Mi-e dor de tine...

Îmi place engleza, dar probabil această limbă sintetică nu va sintetiza niciodată ceea ce vrea să însemne „mi-e dor de tine”.

Adică, mă dor toate după tine, sufletul, mintea, inima, rațiunea. Simt că lipsești din ființa mea. Probabil ”dor” a venit de la țară, așa cum am venit majoritatea nosatră - de la mă doare ceva, undeva, care acum sună așa de trivial, vulgar, deh, limba noastră are multe valențe. De la niște oameni simpli, care au găsit un cuvânt irepetabil.

Mi-e dor de tine!

Ascultați și voi melodia de la Hi-Q, ”mi-e dor de tine, dor de noi”, deși nu are relevanță pentru post. Dar, când ți-e dor, precis ți-e dor de cineva. Oricine e persoana aia.

zgâma

nu merita scris despre ea cu litere mari nici cu punctuație

ocupă spațiu fără să vrei

deși este foarte mică

este invidioasă și moare dacă nu știe ultima știre

dă vina pe alții pentru frustrările proprii - restul sunt frustrați, nu ea (da, am folosit punctuație, nașpa)

o să o roadă toată viața că este o persoană second hand și o să încerce să demonstreze altfel cu ostentații (aroganțe???)

repetă fraze cheie aflate de la alții bine că știe să le pună cap la cap

dacă are interes, iubește pe toată lumea

nu știe să facă nimic k lumea dar așteaptă să vadă când apar alții de care să se lipească

apare de unde nu te aștepți

îți pică de peste ușă dacă o deschizi brusc

stă cu pâlniograful lipit de ... ușă

interpretează totul așa cum vrea ea

că doar le știe pe toate mai bine decât toți și toate

get a life zgâma


odată instalată se șterge greu

e persistentă

se înlătură fie în timp fie brusc depinde de agentul curățător

sau se ia cu lopata și se aruncă la gheenă

sau i se spune ceva de dulce

se numește de fapt MÂZGA

SĂ SCĂPĂM DE MÂZGĂ PRIN PURIFICARE

cu clor cu mister muscolo cu detoxifiere cu renunțare la diverse cunoștințe cu șoricioacă cu perseverență cu MAI DU-TE... DE UNDE AI VENIT... ȘI MAI VEZI-ȚI DE TINE CĂ ... MAI ȘI INSIȘTI

Cambridge vs. Oxford

În ambele locaţii a fost vremea urâtă atunci când le-am vizitat,aşa că ambele orăşele primesc un vot de blam. Glumesc, of course.

Nu vreau să povestesc despre prima descălecare a vreunui individ în vreuna dintre cele două aşezări, pentru asta puteţi gugăli :)

Oxford este mult mai vechi decât Cambridge, mai înţepat, mai cosmopolit. Cambridge este seren, micuţ. Amândouă sunt... veri veri ixpensive. Se vede că e pentru studenţi de rasă.

Probabil chefurile sunt monstruoase, chiar dacă arhitectura căminelor îndeamnă la post şi rugăciune. Însă, dacă citeşti pe panourile de la muzeul oraşului Oxford, afli că studenţii aveau valet personal, la micul dejun mâncau friptură de mistreţ, la ei în cameră, resturile îi reveneau valetului şi familiei acestuia. La prânz, tot în cameră, gâscă, raţă (probabil le tăiau pe cele de pe malul râului care trecea pe lângă universitate), iar seara, la comun cu colegii şi profesorii, mâncau din nou. Bine că dădeau la rame, altfel nu vreau să mă gândesc câtă obezitate pe capul lor.

Plimbarea ar fi fost extrem de relaxantă dacă nu s-ar fi desfăşurat pe ploaie şi vânt.

Recomand ambele aşezări, numai ţineţi cont că între 5 şi 6 p.m. încep să se închidă toate atracţiile turistice şi magazinele. Cel mai bun bargain este să cumperi cărţi, chiar sunt mai ieftine decât în alte locuri. Măcar atât pentru studenţi.

Enjoy the pictures, lebădă de Oxford contra lebădă de Cambridge (las la alegerea publicului să ghicească identitatea fiecăreia). Şi alte câteva pozişoare. Week-end frumos!

Thorpe Park ruleeez!

Astăzi am fost la parcul de distracții Thorpe.

Este în afara Londrei, mergi până acolo de îți vine rău.

S-ar putea să îți vină rău și acolo, chiar, pentru că este de-a dreptul hard core. Daaaaaar, merităăăăă!

A se vedea în poză pe ce m-am cocoțat eu. Restul pozelor nu le dețin. Dar, așa, de idee generală.

Nenorocirea din poză se numește rollercoaster-ul SAW - da, de la filml de groază. Este... de groază. Am suferit un atac de panică în el, dar am supraviețuit și sunt foarte mândră de faptul că atunci când am coborât din el, deși eram albă la față, râdeam cu gura până la urechi. Da, de acolo de sus te aruncă. Nici nu am putut să mai zbier, deși am bătut orice recorduri de urlete ever :) :)

Such FUUUN! Dacă aveți ocazia, mergeți. Enclosed www.thorpepark.com

Ficțiunea legislativă

Dețin licență artistică pe expresie :)

Păcat că nu și pe ”figment of imagination”, suna mai bine.

Oricum, trăim această ficține zilnic. Nu cred că este nevoie să dau exemple, pentru că ne întâlnim cu ele la tot pasul.

Cel mai mult îmi place când apare (de fapt, emerges from the depths) sub aspect instituțional. Este cea mai simpatică și mai nocivă formă a acestei ficțiuni, părerea mea.

Nu-i așa, ficțiunea se poate baza și pe fapte reale?!