Don'ts for Wives (titlul nu este al meu :))

Ideea mi-a venbit acum 2 zile, când un prieten mi-a spus că deocamdată nu este angajat și este ”caznic”, drept care se duce să facă piața și nu are timp de stat la taclale pe mess.

I shall grant him the benefit of the doubt, eu știam că e ”căsnicie” și de-aici ”casnic”, dar mai știi, poate de la ”cazne”??? Whatever.

Am cupărat o cărticică super-mică, scrisă pe la 1913 de o doamnă numită Blanche Ebbutt. Se intitulează la fel ca post-ul meu. Ulterior, am aflat că a scris și un ”Don'ts for Husbands”, dar încă nu am găsit respectiva apariție.

Ca să vedeți și voi că lumea nu se schimbă, de fapt. A, ce legătură are cu HR? Păăăăăi, o relație e ca un job. Sună prozaic, dar odată angajat, nu te gândești să-ți dai demisia, speri să meargă ok și să nu ieși la pensie niciodată, dacă se poate. Să crească limta de vârstă cât mai mult și să te bucuri de beneficii și sporuri cât trăiești. Sau nu?! - da, mai există și job-hunters, am uitat, my bad.

Spicuiri:

- arta este o amantă capricioasă și nu există una mai capricioasă decât aceea de a fi soție
- dacă te cuplezi pentru bani, poziție socială și faimă să nu fii surprinsă dacă numai asta primești; dragostea nu se cumpără
- să nu crezi că partenerul tău este un sfânt. Dacă ar fi fost, te-ai fi plictisit repede de el.
- nu aștepta ca El să vadă totul din perspectiva ta. Din când în când, pune-te și tu în locul lui.
- nu vegeta. Unele femei sunt niște vaci, dar tu nu trebuie să fii ca ele. Ține-ți corpul și mintea alerte.
- nu adormiți certați
- nu încerca permanent să schimbi bărbatul de lângă tine decât dacă, într-adevăr, are un comportament vizibil neplăcut
- nu deschide tu ușa la vizitatori dacă El este în preajmă
- distrează-te împreună cu El, orice ați face
- dacă El își ia moto, cere-i să-ți ia mașină
- nu fi neglijentă și nu îl lăsa nici pe el să fie neglijent.

Cam atât, ca să nu dau în chestii mai serioase. Indulge ve tehenu :)

Ce pot alții, ce putem noi

... (mă-sa, pardon)

De fapt, cam la asta se reduce tot, dacă e sa-l ascult pe Badea zilnic (asta e, din nefericire cel mai bine prind radio Zu, aș schimba postul, dar nu prea vrea tzava).

Ei, uite că nu e chiar așa.

Ce pot alții:

- să trăiască cu mai puțin stress (pentru că, de exemplu, au învățat să stea frumos la coadă. Dacă te bagi ca boul în fața altuia, nu înseamnă că ești mai capabil, înseamnă că ești un bou nesimțit sau o vacă idioată și ar trebui să zaci în grajd până îți revii sau să mori acolo)

- pot să aibă o viață politică relaxată (în sensul că guvernul se poate schimba de nush câte ori, dar pentru că strămoșii lor au avut grijă să creeze un sistem legal și legislativ solid, care suportă în același timp modificări, dar modificările nu afectează cursul apei, gen o fac să curgă din aval înspre sursă)

- pot să aibă o criză simpatică ( because it is a credit crunch, we lower every price. Adik, poți mânca ieftin, te poți îmbrăca ieftin, poți circula ieftin, orice, numai să meargă economia mai departe și să nu își piardă comercianții vânzările)

- pot să stea supravegheați de camere de luat vederi (pentru că știu că aparent este o violare a intimității, dar când îl bate gândul pe Vasilică să te violeze, nu-l mai bate și a doua oară, pentru că data aia e momentul în care îi dă nenea polițistul cu bastonul peste ceafă)

- pot să trimită petiții, plângeri, reclamații, ori de câte ori drepturile cetățenești au fost încălcate etc etc (pentru că nici la alții funcționarul bășinos de la ghișeu nu își făcea treaba, dar după ce a fost sufocat de hârțoage, a învățat că mai bine își face treaba prevăzută de fișa postului și pleacă în timp util acasă decât să scurme după țigări printre teancurile de maculatură. Pe de altă parte, nici baba Saveta din alte regiuni ale Europei nu plânge la TV degeaba. Aia ia jordia în mână și își cere drepturile. Dar și le cere alături de vecinii ei, care nu au ca preocupare principală cântăritul ochiometric al averilor de peste gard)

- pot să aibă un sistem educațional coerent (vaaai, în alte țări se învață ca să ai și ce să lucrezi mai departe, nu așa, doar ca să ai o hârtie în plus. Culmea! Culmea! Și dacă nu poți, te duci și muncești după ce ai terminat liceul sau chiar mai devreme, decât să visezi că o să apară un nou Ceaușescu care îți asigură un loc la facultatea de zootehnnie).


Ce putem noi:

- să ne plângem de milă

- să ne aducem aminte de destinul nostru și de istoria lacrimogenă a României, pe care NU VREM; DAR DELOC, să o contrazicem

- să ne crizăm înainte de a fi criză

- să ne înjurăm

- să dăm copy-paste la ideile altora și să credem că am descoperit panaceul

- să plătim expați, în loc să angajăm români de-ai noștri, care chiar pot să facă ceva (e mai bine să îi lăsăm să plece, daaaaaaaaaa, ca să muncească pentru alții și noi să primim experți care habar nu au dacă existăm pe hartă sau nu).

Lista poate continua, dar mă plictisește.

Ce am învățat noi de aici?

Cred că nimic. E târziu. Mai cugetați. Eu tot cuget și cred că avem nevoie de o dictatură luminată. Aș închide granițele vreo 3 ani, aș lăsa să ne omorâm între noi (se numește selecție naturală), după care aș vedea ce fac mai departe - cu speranța că nu supraviețuiesc numai sub-umanii.

Sau mai bine aș învăța că o mână întinsă vecinului înseamnă că poate alt vecin vine și mă ajută și pe mine la un moment dat. Și se creează așa un lanț de solidaritate și înțelegere.

Visez.

Irlanda

Tot am vrut să ajung în Irlanda și, până la urmă, asta am făcut.

În primul rând le mulțumesc colegilor care m-au găzduit, deși aveau destule probleme de rezolvat. În al doilea rând, îi mulțumesc găștii de ”exploratori urbani” în compania căreia am dricuit prin Dublin, împrejurimile lui și Belfast.

Scump halatul, totuși! Degeaba salvezi bănuți cu low-cost flights, că orașul te cocoșează ca prețuri. Este mai scump decât Londra, by far.

O capitală care va deveni competitivă, mai ales pentru că ”absoarbe” fonduri structurale de nu se poate - românii interesați să dea cu nasul pe site-urile guvernamentale irlandeze, poate înțeleg și ei de ce ei pot, iar noi nu. De exemplu, garniturile lor de tren noi au costat numai 16 milioane de euroi, în timp ce nenorocitul de pod de la Băneasa, ăla pentru tren, a costat 80 de milioane. Geeeeeez!! Culmea că avem specialiști pentru proiecte, avem imbecili care își bagă banii în buzunare și avem tâmpiți care aranjează achizițiile publice. Gata cu divagația, scuzați limbajul, dar chiar este ultragios și outrageous!

Pub-uri peste pub-uri, concert de muzică irlandeză de Sf. Valentin, balonașe.

Belfast este a once in a lifetime experience and never go back on it, ever again, cel puțin din punctul meu de vedere. Deprimant, semi-industrial și încă nerevenit după ororile pe care le-a trăit. Atmosferă macho, ultra, șovină, xenofobă și rasistă. Dacă vreți să vedeți unde zace cuibul de teroriști europeni, go there. Mie mi s-a zbârlit pielea pe mine. Dacă am ajuns să văd că ETA este bună, că Hamas trebuie să triumfe și alte chestii de genul ăsta, I rest my case...

Back to nicer things, castelul Malahide, la 3 stații de tren de Dublin merită văzut. Merită să ai timp și să te duci într-un tur de țară, ca să îți amortizezi investiția. Probabil mai vara, așa, ca să nu ai surprize mari cu vremea.

Bere scuuuumpăăăăăăăă, Irish coffee și mai scump. Guinness, că doar e locală, sub 5 euro și 10 nu găsești. Berile blonde sar de 6 euro un pint. Whiskey-ul Jamesons, the local pride, 45 de euro sticla la distilerie.

Anyway, merită văzut. A, nu merită să vorbești prea mul în română, sunt foarte mulți de-ai noștri pe acolo și nu toți arată friendly, dacă înțelegi ce vreau să spun...

Feast your eyes cu câteva poze, unele dintre ele courtesy of a colleague, că mie mi-a fost lene.

Călătoriți cât puteți, nu în condiții de 4 stele, că la înghesuială simți cu adevărat viața - zic și eu, deși mi-ar plăcea să am bani și să stau numai în puf :). Cine moare după sarmale, să stea acasă și să se îmbuibe!

P.S. Îi mulțumesc Gospodinei geometrice pentru comentariu, o mai aștept în vizită.

Prea multă pauză strică

Da, a fost pauză, acum nu mai este :)

Vedeți niște verde irlandez, să vă aducă energie și să vă bine dispună.

Vedeți-vă de viața voastră, așa cum este, fără să vă pese despre ce spun alții.

Viața este ceea ce se întâmplă în timp ce noi programăm, bârfim și tăiem în nush câte fire.

Get a life, people! Get a real life!

Anunț de recrutare pentru viitori manageri publici

Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

PROIECTUL TINERILOR PROFESIONIŞTI

(Young Professionals Scheme - YPS)

PHARE RO – 2006/018-147.01.03.01

Începe cel de-al patrulea ciclu al proiectului!

Intră în sistemul de promovare rapidă ca manager public şi contribuie la reforma administraţiei publice!

Program de formare specializată pentru angajaţii din sectorul public şi tineri absolvenţi – noua generaţie de lideri în administraţia publică.

YPS pe scurt

Proiectul Tinerilor Profesionişti (Young Professionals Scheme - YPS) reprezintă o iniţiativă semnificativă, finanţată de Uniunea Europeană prin programul Phare, în vederea accelerării ritmului de modernizare a administraţiei publice din România. YPS pregăteşte un nucleu de manageri ai unei noi generaţii în funcţia publică, neutri din punct de vedere politic şi formaţi profesional în spiritul valorilor şi principiilor moderne ale Uniunii Europene în domeniul managementului sectorului public.

Partenerii

Proiectul Tinerilor Profesionişti este implementat de un consorţiu format din trei instituţii europene cu expertiză în domeniul formării profesionale, în strânsă colaborare cu Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice (UCRAP) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu Institutul Naţional de Administraţie (INA) şi cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP). Cele trei instituţii europene care fac parte din consorţiu sunt: European Consultant Organisation (Belgia), East West Consulting (Belgia) şi B&S Europe (Belgia).

Obiectivul

Obiectivul central al proiectului este să creeze sisteme de recrutare şi selecţie, de instruire, evaluare şi plasare pe posturi, care să fie adecvate unui model rapid de dezvoltare accelerată a nivelelor superioare din cadrul funcţiei publice.

Oferta de formare YPS - Programul stagiarilor şi Programul bursierilor

Proiectul Tinerilor Profesionişti urmăreşte atingerea obiectivelor sale prin crearea unui corp de profesionişti în cadrul funcţiei publice. Aceşti tineri profesionişti sunt formaţi prin intermediul a două programe distincte, fiecare incluzând perioade de instruire în România şi în unul din cele 15 vechi state membre ale Uniunii Europene. Bursierii sunt tineri absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă cu cea de studii superioare de lungă durată, cu sau fără experienţă de muncă, şi care au maximum 35 de ani la data de 24 mai 2009. Aceştia vor urma acelaşi program ca şi stagiarii în primul an de studiu, din luna mai 2009 şi până în luna noiembrie 2009. La sfârşitul programului de formare în România, îşi vor continua apoi pregătirea pentru o perioadă de până la 10 luni în centre de excelenţă în una din cele 15 state vechi membre ale Uniunii Europene înainte de a-şi relua activitatea în cadrul administraţiei publice din România. Cel de-al doilea grup, de stagiari, este format din tineri funcţionari publici sau personal contractual din sectorul public, cu diplomă de studii universitare de licenţă, respectiv absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă cu studii superioare de lungă durată, având cel puţin un an de experienţă în sectorul public şi maximum 35 de ani la data de 24 mai 2009. Aceştia vor dobândi experienţă de lucru în una sau mai multe instituţii publice, concomitent cu o instruire formală, din mai 2009 şi până în noiembrie 2009, după care vor beneficia de stagii în administraţiile publice cu o durată de până la 4 luni în una din cele 15 state vechi membre ale Uniunii Europene, înainte de a-şi relua activitatea în cadrul administraţiei publice din România. Cei care vor urma programul YPS vor beneficia de: · Instruire în domeniul dezvoltării managementului profesionist, bazată pe metode moderne de instruire întâlnite curent în administraţiile celor 15 vechi state membre ale Uniunii Europene; · Experienţă de activitate sistematică în administraţia publică din România, creată pe baza rotaţiei în majoritatea instituţiilor publice şi legată de programul de instruire; · Experienţă personală directă în cele 15 vechi state membre ale Uniunii Europene, fie prin perioade de stagiu în administraţia publică, fie în calitate de studenţi ai programelor de formare post-universitare în centre de excelenţă. Oferta profesională pentru absolvenţii YPS Absolvenţii programului YPS vor fi repartizaţi în poziţii de management în cadrul administraţiei publice, unde vor trebui să lucreze ca funcţionari publici pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Nu se preconizează specializarea absolvenţilor YPS într-un anume sector, ci se urmăreşte dezvoltarea capacităţii lor manageriale care să le permită să urmeze o cale rapidă de promovare spre nivelurile superioare ale funcţiei publice. Înscrieţi-vă acum! Formularele de înscriere sunt disponibile pe site-ul de web www.yps.ro Termenul limită pentru înscrierea la ambele programe este vineri, 27 februarie 2009. Informaţii suplimentare la (021) 314 60 66.

Criza personalului calificat (ca de obicei)

De data asta scriu despre ce ar trebui să scriu în mod obișnuit pe acest blog.

Ce naiba e cu criza personalului calificat?

Dragi HR-iști, mai schimbați placa. Poate este vorba despre INCAPACITATEA VOASTRĂ; CA RECRUITERI (printre altele) DE A DESCOPERI DINMAREA DE CANDIDAȚI OMUL POTRIVIT PENTRU POSTUL POTRIVIT!!!!

Poate că managerii de HR ar trebui să își amintească de interviurile pe care le-au dat, chiar și anii trecuți, și să vadă unde este buba. NU ESTE POSIBIL CA, LA FIECARE ÎNCEPUT DE AN; SĂ AUZIM ACEEAȘI PLACĂ, STUPIDĂ DEALTFEL: NU AVEM SPECIALIȘTI! Oare chiar nu avem? Dacă nu avem, de ce nu avem?

Poate ar trebui să vă dați demisiile, că oricum luați bani degeaba! Dacă ești manager HR, ar trebui să știi tu răspunsul la dilema asta. Dacă nu îl știi, du-te,tată, la reciclare, la munca de jos, ia lanțul trofic de la capăt, poate descoperi misterul.

Dacă managerul spune așa ceva, înseamnă, în primul rând, că are recrutori imbecili. Din aprox 7 milioane populație activă pe piața muncii, nu se poate să nu găsești specialiști. Că, la munca de jos, nu-ti trebuie (unii cer specialiști și la lipit plicuri). Poate nu sunt pentru că îi respingeți din start, cum că ar avea pretenții prea mari și retenție mică. ĂSTA E CICLUL CARIEREI! CĂ DOAR NU SE CĂSTOREȘTE CU FIRMA!!!

Ca să nu mai spun, dacă sezonul de recrutare durează și în 2009 doar 4 luni, atunci să dea draq dacă mai vrea cineva să vină la voi! Ce țară e aia în care recrutările se țin din martie până în iunie!!!???

Mica confrerie a HR-iștilor dilematici! Ia mai duceți-vă puțin să vă aerisiți de fumurile din cap și o să descoperiți de ce nu aveți specialiști. Un alt motiv ar fi căăăă PE SPECIALIȘTI NU ÎI RECRUTEZI ÎN MASĂ DECÂT DACĂ AI PLAJĂ DE RECRUTARE! ROMÂNIA NU ARE; PENTRU CĂ ACEASTĂ SPECIE MIGREAZĂ SPRE ȚĂRILE MAI CALDE! ȘI PENTRU CĂ NU ȘTIȚI SĂ ÎI DEOSEBIȚI DE PLEAVĂ; NICI SĂ VĂ PURTAȚI CU EI!

Ok, o să revin, m-am mai răcorit puțin.

- nu orice job requires un specialist

- specialistul poate fi treinat din interior

- ca să îl descxoperi, trebuie să deschizi ochii și să lași fumurile

- the open season should be longer, people

- dacă primiți numai piloși, știți că nu primiți neapărat the real stuff

- dacă nu reușiți să realizați target-ul de angajări pe specializări, get a life și duceți-vă să lucrați altceva, sunteți inutili!

Back home, in London

Hello people!

Cum a fost concediul? Al meu a fost primul, de un an de zile încoace. Și dacă nu a fost perfect, a fost superb. Acum am nevoie de recovery după concediu :)

Nu, nu am fost home, să spunem că am vizitat puțin prin Europa.

Am fost cu Eurostar-ul, pe sub ”canal”, ca să nu spun că nu am ajuns să fac și asta. Singurul tren mai cu clasă. Dacă vreți să vizitați Belgia și Olanda, pregătiți-vă să vă simțiți ca... acasă: înghesuială, ambuteiaje, lume cam nesimțită, scandal, transport cu întârzieri. A, nu, în tren nu ai scaun, trebuie să îţi găseşti, bagajul rămâne undeva, departe de tine, trebuie să stai cu ochii pe el să nu dispară. Ce să mai, europeni!

Bruxelles rămâne iubirea mea, nu mă întrebaţi de ce, dar are un farmec aparte în aşa-zisa banalitate a lui. Amsterdam e de vizitat vara şi cu rezervare de bilete în avans pentru muzee, că altfel rişti să îţi petreci zilele stând la coadă la cumpărat bilete.

Delft este mic şi drăgălaş, merită ascensiunea în turn, mai ales dacă ai fost şi la Brugges şi poţi face comparaţie cu Bellfroy. Recomand cafeneaua din dreapta turnului, una cu galben, porţii humongous şi bune, şi pentru vegetarieni.

Rotterdam este de-a dreptul industrial, dar are şi el farmecul lui. Păcat că de Rev a fost ca în zona de război. Poliţia era pe străzi aproape doar ca să se asigure că cei care dau cu petarde sunt protejaţi de cei care nu suportă fenomenul. În Olanda am prins două incendii, chestie pe care în Londra nu am văzut-o încă.

People, dacă vreţi coffee-shop-uri, găsiţi. Dar get to your senses, there is more to life than smoking a joint, and another, and another. Faceţi mişcare, plimbaţi-vă, vizitaţi.

Fiţi atenţi, magazinele se deschid cam pe la 10 dimineaţa şi se închid începând cu ora 16. So, better go sightseeing.

Mai sus, câteva poye, random, Rotterdam, Delft, Bruxelles.

See ya soon, mulţumesc colegilor pentru găzduire şi căldura cu care am fost primită, m-am simţit ca în familie! Acum, back to work, deadlines coming to term.