Job is Like a Box of Locum

Când eşti la facultate vrei "să te faci mare" şi să găseşti un job cât mai bun. De fapt, pe mulţi îi "roade" dorinţa" de a munci, de a face altceva decât să înveţe.

Când ai job, îţi aduci aminte cu nostalgie de facultate, liceu... de trezit la ora 14 fără griji, numai cu bunica urlând în faţa uşii "iar ai chiulit de la cursuri, mamă! Ce-o să faci când o să lucrezi!" - "lasă-mă, dragă, în pace, că văd eu! Şi există şi concediu medical, na!".

Probabil că generaţiile mai tinere nu ştiu despre ce vorbesc, pentru că ei lucrează din timpul facultăţii. Este de admirat, dar şi de comentat (mai pe larg într-un post special). Pe vremea mea părinţii insistau să te ţii numai de carte. Oricum, angajatorii nu apreciau că tu speli mese la un bar şi te duci la facultate. Asta nu era o experienţă relevantă.

Anyway, job-ul are nişte caracteristici care nu se schimbă, indiferent de locul unde se află:

- este dur, dar şi maleabil, în acelaşi timp

- îţi mai şi "rupi dinţii" în el din când în când, de parcă ai da de un fistic sau o alună

- este glazurat, "şpriţat", "pudrat", iar dedesubt poţi găsi o surpriză

- poate avea un conţinut ridicat de cacao. Unii sunt alergici, altora le place, alţii nu suportă.

Locum-ul este foarte bine cunnoscut, de fapt. La noi, era doar verde, roşu, roz, mai puţin esenţe, mult zahăr pudră.

Ulterior, personal l-am descoperit pe cel din străinătate. Mult mai scump, mai aspectuos.

Sincer, nu îmi place decât în rare momente. Dar uneori este necesar, poate dacă nimereşti bucăţica care-ţi place, vrei tot box-ul. Aş prefera să inventez unul cu gust de brânză. La urma-urmei, fiecare nimereşte ce locum poate, că de-aia e cutia plină. Poate schimba gustul, brand-ul, culoarea.

Important este să ştii că cutia (scuzaţi cacofonia) te va urmări aproape toată viaţa. Şi că, măcar din politeţe, trebuie să guşti.