Haiom* :) m-am distrat copios, la Agnţia locală de colectare a taxelor şi impozitelor Sector...ăl mai cu motz.
Aveam nevoie de o nenorocită de adeverinţă, cum că nu aş figura cu datorii către Stat.
De fapt, distracţia a început săptămâna trecută, când am sunat la Informaţii - 931, dipă care am obţinut numărul de telefon necesar, după care am sunat la sector şi mi s-a indicat să mă duc undeva, în clădirea în care este şi ANAF-ul, dar şi Direcţia generală de taxe şi impozite, pentru a face rost de adeverinţă.
Bine, am ajuns acolo, unde mai că mi s-a râs în nas. Chipurile eu nu ştiam ce vreau. Ok, oi fi prea blondă, nu contest, dar n-am înţele atitudinea mai mult decât scârboasă a funcţionarelor. Era evident că nu nimerisem bine, dar nici nu ştiam unde ar trebui să ajung. Tănţicile nu au vrut să îmi indice locul corect, aşa că am luat-o prin eliminare.
Am ajuns pe strada Roma, tocmai la pauza de prânz, care durează de la 13 fix, da' fix!, până la 15. De ce nu plecaţi direct home, măi, că de la 3 la 4 juma' numa' muncă nu se poate spune că mai faceţi!!!!!
So, m-am dus astăzi, până în pauza de prânz.
Ca la toate instituţiile de gen, biroul de Informaţii este conjunct cu Registratura, dar, tan-tan, persoana care dă informaţii nu este "relaţiile cu publicul", este registratoarea. 2 în 1.
Iau cererea, o completez, după care sunt trimisă la ghişeul4/5. Sin fericire nu era coadă. Acolo, în mod normal, ar trebui să se şi încehie periplul.
Dar nuuuuuuu, de acolo, înarmată cu 2 exemplare printate de adeverinţă, pe care e scris cu pixul "nu figurează cu debite", trebuie să ajung la camera 6. Sprea care nu există indicator, dar, cu un simţ birocratic şi olfactiv deosebit, o dibuiesc numaidecât. Doamna de jurnă e afară, cu o prietenă, se pupă şi bârfesc. Eu crerdeam că stau la coadă. Când văd că nu mişcă nimic, dau să intru în birou. Atunci vine şi doamna, care îmi face loc, curtenitor, pe uşă.
Ia hârţoagele şi, fără să verifice vreun catastif, vreo bază de date, scrie also"nu figurează cu debite", dă cu bifa etc. Mistic...
Ulterior, trebuie să ajung, cu aceleaşi hârtiuţw, la ghişeul 20. Acolo, un nenea cu mutră de plotoner face... ... un X-uleţ pe exemplarul de înregistrat. Coooooooool man! Şi mă expediază la Registratură.
Again, la the R place, domnişoara PR sau ce-o fi îmi cere 1 leu şi îmi dă una dintre hârtiuţe.
The circle is complete!!! M-am integrat în absolut, chiar şi acum, când scriu toate astea, simt atingerea divină a funcţionariatului public de ghişeu.
Reguli:
1) Răbdare, neapărat, it's a fucking must!! Asemenea "distracţii" nu sunt pentru "nervoşi".
2) Temeritate, dorinţă de a descoperi lucruri noi, nu se ştie prin ce "realm-uri" şi "turf-uri" o să circuli.
3) Rezistenţă deosebită la floră, faună şi factori alergenici.
4) În funcţie de sector, lucrurile stau mai bine sau mai prost dpdv look şi ambianţă. Din nefericire, (d)eficienţa nu suportă schimbări majore.
Tehenu*, people, aşa cum am făcut şi eu astăzi. Sau, mai bine să nu aveţi nevoie!
N.a: Just for fun- haiom equals today, tehenu equals enjoy. I am so evil!
miercuri, 30 aprilie 2008
luni, 28 aprilie 2008
Carieră vs. viaţă personală
Cu ultimul sondaj aplicat am încercat să înţeleg dacă oamenii chiar apreciază mai mult cariera decât viaţa personală, aşa cum reiese din lectura de specialitate sau din comportamentul afişat de tineri, mai ales, care sunt atât de dornici să se realizeze profesional încât uită să mai gândească pluri-dimensional.
Anyway, culmea-culmilor, exact categoria "mai importantă pentru mine este viaţa profesională" nu a fost "bifată" deloc!?
Pentru primul loc "se bat", la egalitate, cu 50% procentaj, "şi cariera, şi viaţa personală sunt importante", precum şi "viaţa personală este cea mai importantă".
Probabil că, de fapt, fiecare ştie că nu poate funcţiona numai pe modul de serviciu, numai că circumstanţele nu permit altceva.
Sunt curioasă dacă cei care susţin ideea că viaţa personală este cea mai importantă chiar reuşesc să demonstreze şi în practică acest lucru. Poate că sunt rea, dar, accentul pus pe ceea ce fac mai degrabă acasă şi în timpul liber le scade randamentul la locul de muncă?
Oricum, vă multumesc, ca de obicei, pentru participare, vă invit la următorul sondaj :)
Anyway, culmea-culmilor, exact categoria "mai importantă pentru mine este viaţa profesională" nu a fost "bifată" deloc!?
Pentru primul loc "se bat", la egalitate, cu 50% procentaj, "şi cariera, şi viaţa personală sunt importante", precum şi "viaţa personală este cea mai importantă".
Probabil că, de fapt, fiecare ştie că nu poate funcţiona numai pe modul de serviciu, numai că circumstanţele nu permit altceva.
Sunt curioasă dacă cei care susţin ideea că viaţa personală este cea mai importantă chiar reuşesc să demonstreze şi în practică acest lucru. Poate că sunt rea, dar, accentul pus pe ceea ce fac mai degrabă acasă şi în timpul liber le scade randamentul la locul de muncă?
Oricum, vă multumesc, ca de obicei, pentru participare, vă invit la următorul sondaj :)
sâmbătă, 26 aprilie 2008
De Paşte
M-am chinuit să găsesc o felicitare frumoasă sau o poză, pentru a o posta aici.
Se pare că nu sunt destul de îndemânatică pentru aşa ceva, dar cred că nici nu contează prea mult dacă este vreo poză în peisaj sau nu.
Mai bine vă fac nişte urări sincere:
- pentru cei "neliniştiţi", vă doresc să vă găsiţi locul
- pentru cei singuri, vă doresc să găsiţi cel puţin un umăr prietenos
- pentru cei care stau cu familia, să petreceţi momente care să vă apropie şi mai mult
- pentru toţi, să sperăm şi să găsim ceea ce ne dorim.
Un Paşte frumos şi poate şi un mic miracol!
Se pare că nu sunt destul de îndemânatică pentru aşa ceva, dar cred că nici nu contează prea mult dacă este vreo poză în peisaj sau nu.
Mai bine vă fac nişte urări sincere:
- pentru cei "neliniştiţi", vă doresc să vă găsiţi locul
- pentru cei singuri, vă doresc să găsiţi cel puţin un umăr prietenos
- pentru cei care stau cu familia, să petreceţi momente care să vă apropie şi mai mult
- pentru toţi, să sperăm şi să găsim ceea ce ne dorim.
Un Paşte frumos şi poate şi un mic miracol!
miercuri, 23 aprilie 2008
Contractul de asigurări sociale
Pentru cei care doresc să încheie acest tip de contract, trebuie să prezinte următoarele documente:
- copie CI
- cartea de muncă (faceţi-vă o copie xerox pentru acasă)
- declaraţie tip (se distribuie la ghişeu)
- proces verbal de predare a cărţii de muncă (de la ghişeu)
- contract tip, 3 exemplare (de la ghişeu).
Cota de contribuţie este de 29% din venitul asigurat, care este recomandabil să fie măcar minimul pe economie, adică 500 RON. Plata se poate face lunar sau anticipat, pentru câte luni doriţi, maxim 12. Poate merge şi altcineva să plătească în locul vostru, dar nu poate semna pentru voi.
Pentru cei din Bucureşti, toată operaţiunea se desfăşoară la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care este pe un colţ de stradă, vis-a-vis de Poşta Vitan, aproape de Bucureşti Mall.
Recomand ghişeul 41, la etajul 2. Luaţi liftul neapărat sau căutaţi scările de după uşa de sticlă securizată. Nu le folosiţi pe cele interioare, cu inox, pentru că nu vă duc unde trebuie şi vă mai şi enervaţi.
Funcţionarele nu sunt urâcioase, dar s-ar putea să aşteptaţi ceva până termină de ronţăit covrigul sau până îşi beau cafeaua.
Succes!
Succes!
- copie CI
- cartea de muncă (faceţi-vă o copie xerox pentru acasă)
- declaraţie tip (se distribuie la ghişeu)
- proces verbal de predare a cărţii de muncă (de la ghişeu)
- contract tip, 3 exemplare (de la ghişeu).
Cota de contribuţie este de 29% din venitul asigurat, care este recomandabil să fie măcar minimul pe economie, adică 500 RON. Plata se poate face lunar sau anticipat, pentru câte luni doriţi, maxim 12. Poate merge şi altcineva să plătească în locul vostru, dar nu poate semna pentru voi.
Pentru cei din Bucureşti, toată operaţiunea se desfăşoară la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care este pe un colţ de stradă, vis-a-vis de Poşta Vitan, aproape de Bucureşti Mall.
Recomand ghişeul 41, la etajul 2. Luaţi liftul neapărat sau căutaţi scările de după uşa de sticlă securizată. Nu le folosiţi pe cele interioare, cu inox, pentru că nu vă duc unde trebuie şi vă mai şi enervaţi.
Funcţionarele nu sunt urâcioase, dar s-ar putea să aşteptaţi ceva până termină de ronţăit covrigul sau până îşi beau cafeaua.
Succes!
Succes!
duminică, 20 aprilie 2008
1000 de vizitatori
Cândva, în decursul acestei seri-nopţi, am atins pragul "critic" de 1000 de vizitatori.
Am cam ratat momentul, pentru că am privit la 1001. Înseamnă că nu mă iubeşte :).
Nu-i nimic, eu tot sunt bucuroasă pentru vizite, sprijin, prietenie, vă mulţumesc şi vă aştept în continuare!!
La mulţi ani!
Am cam ratat momentul, pentru că am privit la 1001. Înseamnă că nu mă iubeşte :).
Nu-i nimic, eu tot sunt bucuroasă pentru vizite, sprijin, prietenie, vă mulţumesc şi vă aştept în continuare!!
La mulţi ani!
sâmbătă, 19 aprilie 2008
Când lucrezi cu pasiune şi faci ceea ce-ţi place...
... se numeşte că ţi-ai găsit menirea şi că trebuie să fii felicitat, admirat şi invidiat numai aşa, în limitele bunului-simţ!
Astăzi, prietena mea, SilVia, şi-a lansat site-ul, în sfârşit.
Pe acest site veţi găsi munca şi creaţia unei persoane iubitoare de genţi, în special, şi de modă, în general. Veţi găsi ceea ce "concotează" de ceva timp şi ceea ce realizează cu cea mai mare plăcere.
Pentru mai multe detalii, fie vă "prindeţi" şi aţi dat deja click pe link-ul de mai sus, fie intrati pe www.gentilesilviei.com.
Să ştiţi că tipa :) este foarte talentată, creativă şi minuţioasă. Fie aveţi încredere în gusturile ei, fie discutaţi asupra produslui. Oricare variantă precis duce la un rezultat fantastic! Mai bine intraţi pe site şi vă lămuriţi pe cont propriu.
Mâine o veţi găsi la clubul La Scena ( lângă biserica Sf. Mina, mai sus de Unirea, la o staţie de tramvai de Sf. Vineri)), între orele 12.00 şi 18.00, la târgul de produse hand-made My Grandma*s Backyard. Intrarea costă 10 lei, din care 6 lei reprezintă consumaţia. Merită, pentru că vă clătiţi ochii, dar poate şi "şopaţi" ceva unicat.
Astăzi, prietena mea, SilVia, şi-a lansat site-ul, în sfârşit.
Pe acest site veţi găsi munca şi creaţia unei persoane iubitoare de genţi, în special, şi de modă, în general. Veţi găsi ceea ce "concotează" de ceva timp şi ceea ce realizează cu cea mai mare plăcere.
Pentru mai multe detalii, fie vă "prindeţi" şi aţi dat deja click pe link-ul de mai sus, fie intrati pe www.gentilesilviei.com.
Să ştiţi că tipa :) este foarte talentată, creativă şi minuţioasă. Fie aveţi încredere în gusturile ei, fie discutaţi asupra produslui. Oricare variantă precis duce la un rezultat fantastic! Mai bine intraţi pe site şi vă lămuriţi pe cont propriu.
Mâine o veţi găsi la clubul La Scena ( lângă biserica Sf. Mina, mai sus de Unirea, la o staţie de tramvai de Sf. Vineri)), între orele 12.00 şi 18.00, la târgul de produse hand-made My Grandma*s Backyard. Intrarea costă 10 lei, din care 6 lei reprezintă consumaţia. Merită, pentru că vă clătiţi ochii, dar poate şi "şopaţi" ceva unicat.
miercuri, 16 aprilie 2008
Pentru Mame
Există persoane care te marchează, dar mai mult decât MAMA nu te marchează nimeni.
Există iubire, dragoste, dar mai mare decât cea pentru mamă s-ar putea să nu existe.
Iubiţi-vă mamele, aşa cum sunt, nu le lăsaţi să vă domine viaţa, dar iubiţi-le! Şi nu rataţi momentul în care puteţi să le fiţi aproape, fără compromisuri şi certuri, fără fitze, cereri, lămuriri, spuneţi-le că le iubiţi!
Puteţi ulterior să vă vedeţi de viaţa voastră, fără interferenţe, dar nu uitaţi că mama este una singură şi, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este acolo unde trebuie, cum trebuie.
Mame, te iubesc şi mi-e dor de tine :)
Există iubire, dragoste, dar mai mare decât cea pentru mamă s-ar putea să nu existe.
Iubiţi-vă mamele, aşa cum sunt, nu le lăsaţi să vă domine viaţa, dar iubiţi-le! Şi nu rataţi momentul în care puteţi să le fiţi aproape, fără compromisuri şi certuri, fără fitze, cereri, lămuriri, spuneţi-le că le iubiţi!
Puteţi ulterior să vă vedeţi de viaţa voastră, fără interferenţe, dar nu uitaţi că mama este una singură şi, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este acolo unde trebuie, cum trebuie.
Mame, te iubesc şi mi-e dor de tine :)
sâmbătă, 12 aprilie 2008
Colegii mei sunt:
Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat:
- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".
Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.
Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.
Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.
Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.
28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.
Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!
- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".
Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.
Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.
Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.
Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.
28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.
Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!
duminică, 6 aprilie 2008
Now that the love is gone - un alt fel de Motivaţie
Motivaţia poate fi intrinsecă sau extrinsecă.
Tot ce nu ţine de tine este extrinsec. La un moemnt dat şi dragostea este extrinsecă. Şi, dacă nu mai este... ajungi la motivaţia intrinsecă.
Dacă iubeşti fără să fii iubit, înseamnă că te auto-motivezi.
Dacă iubirea este bi-laterală, există şi motivaţie extrinsecă.
Totuşi, dacă este numai intrinsecă, te apucă şi pe tine "căutatul", că doar îţi trebuie formula perfectă.
On your quest, faci şi greşeli. Gen, crezi că poţi să abdici de la principiile şi dorinţele tale, că merge şi aşa. Uite că nu este aşa. Că te pocneşte realitatea rău de tot şi doare.
Doare când îţi dai seama că persoane pe care le ştii, de fapt, nu le cunoşti. Doare că încercările de uniformizare a dorinţelor se duc naibii. Doare că totul este unilateral şi nici nu dă semne că urmează să se transforme, deşi vorbele sună bine. Doare totul.
Dacă doare nu este bine, nu trebuie să doară.
Şi la muncă, şi într-o relaţie, totul este convenţie. Şi motivaţia vine tot din convenţie, dacă stai bine să te gândeşti.
Dacă nu mai ai motivaţie, schimbi convenţia sau părţile ei.
Old habits die hard. Dacă nu "die", atunci e timpul să pleci.
Şi, ar trebui să ştii bine că meriţi să fii motivat/ă. Asta merităm toţi.
Merităm dragoste şi înţelegere. Merităm respect, apreciere, să fim ascultaţi, să fim apreciaţi, să dăm ce este mai bun din noi pentru că avem un motiv.
Dacă nu mă apreciezi, nu mă respecţi, nu mă asculţi, nu mă iubeşti, înseamnă că nu mă motivezi.
Dacă nu mă motivezi, atunci ce naiba caut eu aici, când este evident că trebuie să caut în altă parte?!
Şi în dragoste, ca şi la job: cine spune că un contract, o promisiune garantează existenţa elementelor lor! Cine spune că nu pot fi rupte, reziliate, rezoluţionate, dizolvate, dacă se dovedeşte neexecutarea lor. Da' cine spune că îţi trebuie contract?! Şi cine spune că trebuie să rabzi şi să visezi şi să speri şi să... şi să nu primeşti nimic, decât vid (de ani de zile zidul doar se îngroaşă).
Dragă, motivaţie intrinsecă există, la greu, dar dacă nu mi-o oferi pe cea extrinsecă, eu mă duc să îmi caut "formula de aur" pe alte plaiuri. Ar trebui să ştii foarte bine asta.
Trebuie să găsesc Motivaţia.
N.a: este ficţiune şi adevăr, este ceva pentru toţi, la urma-urmei fiecare înţelege ce vrea. Destinatarule, privirea este fie veselă, fie tăioasă, dar dacă este goală, este exact aşa cum credeam şi nu mai vreau să văd niciodată.
Tot ce nu ţine de tine este extrinsec. La un moemnt dat şi dragostea este extrinsecă. Şi, dacă nu mai este... ajungi la motivaţia intrinsecă.
Dacă iubeşti fără să fii iubit, înseamnă că te auto-motivezi.
Dacă iubirea este bi-laterală, există şi motivaţie extrinsecă.
Totuşi, dacă este numai intrinsecă, te apucă şi pe tine "căutatul", că doar îţi trebuie formula perfectă.
On your quest, faci şi greşeli. Gen, crezi că poţi să abdici de la principiile şi dorinţele tale, că merge şi aşa. Uite că nu este aşa. Că te pocneşte realitatea rău de tot şi doare.
Doare când îţi dai seama că persoane pe care le ştii, de fapt, nu le cunoşti. Doare că încercările de uniformizare a dorinţelor se duc naibii. Doare că totul este unilateral şi nici nu dă semne că urmează să se transforme, deşi vorbele sună bine. Doare totul.
Dacă doare nu este bine, nu trebuie să doară.
Şi la muncă, şi într-o relaţie, totul este convenţie. Şi motivaţia vine tot din convenţie, dacă stai bine să te gândeşti.
Dacă nu mai ai motivaţie, schimbi convenţia sau părţile ei.
Old habits die hard. Dacă nu "die", atunci e timpul să pleci.
Şi, ar trebui să ştii bine că meriţi să fii motivat/ă. Asta merităm toţi.
Merităm dragoste şi înţelegere. Merităm respect, apreciere, să fim ascultaţi, să fim apreciaţi, să dăm ce este mai bun din noi pentru că avem un motiv.
Dacă nu mă apreciezi, nu mă respecţi, nu mă asculţi, nu mă iubeşti, înseamnă că nu mă motivezi.
Dacă nu mă motivezi, atunci ce naiba caut eu aici, când este evident că trebuie să caut în altă parte?!
Şi în dragoste, ca şi la job: cine spune că un contract, o promisiune garantează existenţa elementelor lor! Cine spune că nu pot fi rupte, reziliate, rezoluţionate, dizolvate, dacă se dovedeşte neexecutarea lor. Da' cine spune că îţi trebuie contract?! Şi cine spune că trebuie să rabzi şi să visezi şi să speri şi să... şi să nu primeşti nimic, decât vid (de ani de zile zidul doar se îngroaşă).
Dragă, motivaţie intrinsecă există, la greu, dar dacă nu mi-o oferi pe cea extrinsecă, eu mă duc să îmi caut "formula de aur" pe alte plaiuri. Ar trebui să ştii foarte bine asta.
Trebuie să găsesc Motivaţia.
N.a: este ficţiune şi adevăr, este ceva pentru toţi, la urma-urmei fiecare înţelege ce vrea. Destinatarule, privirea este fie veselă, fie tăioasă, dar dacă este goală, este exact aşa cum credeam şi nu mai vreau să văd niciodată.
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Specialiştii, bată-i vina!
De ani de zile firmele de recrutare, multi-naşionalele etc se plâng de "lipsa de specialişti" în diverse domenii.
Ok, soluţii de retenţie, formare şi menţinere a specialiştilor nu oferă nimeni.
Târgurile de job-uri demonstrează că, de fapt, cererea pentru această categorie este redusă (sau, dacă nu-i "produce" nimeni nu mai este nevoie?), preponderente fiind ofertele pentru studii medii sau pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi.
A, soluţia din 2008 este, conform uni ziar, "repatrierea" rromilor din Spania şi Italia, precum şi ofertarea agresivă pentru muncitorii din domeniul construcţiilor.
Are u 4 real, people? Pui muncitorul să-ţi facă, de exemplu, o re-brănduire??????
Da, aş vrea să ştiu dacă cineva va emite o soluţie reală pentru criză. Personal, nu cred că este numai lipsă de specialişti, este lipsă de personal calificat şi motivat, în acelaşi timp. Este lipsă de dorinţă de muncă, dar sunt pretenţii perpetue pentru salariu mărit, concediu prelungit şi bonusuri.
Ok, soluţii de retenţie, formare şi menţinere a specialiştilor nu oferă nimeni.
Târgurile de job-uri demonstrează că, de fapt, cererea pentru această categorie este redusă (sau, dacă nu-i "produce" nimeni nu mai este nevoie?), preponderente fiind ofertele pentru studii medii sau pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi.
A, soluţia din 2008 este, conform uni ziar, "repatrierea" rromilor din Spania şi Italia, precum şi ofertarea agresivă pentru muncitorii din domeniul construcţiilor.
Are u 4 real, people? Pui muncitorul să-ţi facă, de exemplu, o re-brănduire??????
Da, aş vrea să ştiu dacă cineva va emite o soluţie reală pentru criză. Personal, nu cred că este numai lipsă de specialişti, este lipsă de personal calificat şi motivat, în acelaşi timp. Este lipsă de dorinţă de muncă, dar sunt pretenţii perpetue pentru salariu mărit, concediu prelungit şi bonusuri.
miercuri, 2 aprilie 2008
Salariul
Iată rezultatele ultimului sondaj:
- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.
Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.
Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.
- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.
Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.
Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
