sâmbătă, 30 mai 2009

Londra turistică





Pentru câteva zile am fost gazdă.

A fost foarte bine, dar și foarte obositor :). În sensul că am luat imensitatea asta de oraș ”la picior”.

Îți dai seama că un turist nu va vedea niciodată de ajuns. O săptămână este doar ca să îți deschidă pofta de vizitat.

Everything sparkles. Chiar ai la ce să caști gura când vii pe-aici. Turnul Londrei merită tot efortul.Să faci turul cu un Yeoman, care spune povești despre fiecare clădire în parte. Plus că mai are și puțin umor și mai piperează discursul.

Merită să te plimbi prin parcuri. Noi am efectuat un tur al parcurilor în ultima zi. Te frapează dimensiunile spațiului verde, grija acordată și faptul că ai voie să stai be iarbă. Aici nu există ștranduri, dar în parc poți sta la plaă lejer, poți face, uneori, grătar, poți urca diverse sporturi sau poți lua masa. Oricum lumea NU LASĂ MIZERIE ÎN URMĂ.

Vaporașul, daaaaa, ăsta e piesă de rezistență.

Cultul trandafirilor...

Dați și voi o fugă cât mai sunt oferte la WizzAir. Sau treceți obiectivul Londra pe wishing list și concentrați-vă.

duminică, 17 mai 2009

Diverse - pentru SCDXP

Prietenul SCDXP este tot timpul nemulțumit.

Îl și înțeleg, parțial.

Ce nu înțeleg sunt următoarele:

- de ce nu schimbi tu, atât cât poți, ce fac ceilalți și cum gândesc. Dacă te lamentezi etern, doar ție îți faci rău.

- de ce nu dai mai mult decât un exemplu? Demască-i pe cei care nu-și fac treaba și fii tu mult mai bun decât ei.

- de ce nu te up-gradezi tu?????

- de ce te roade pe tine ce fac alții? Ești atât de bun încât să nu ai pată? Știu de unde vin nemulțumirile, dar cred că există și altă cale decât să dai vina pe cei din jur.

- de ce nu vorbești cu șefii tăi, pentru a îmbunătăți situația? Măcar tu vorbești despre scară mică.


OK, cred că vreau să aud și chestii pozitive de la tine. Sau ceva mai substanțial decât plângeri proprii.

sâmbătă, 9 mai 2009

Concert Dunajska Kapelye și Palinka

Fost astă-seară, văzut, plăcut.

Concertul s-a ținut la Centrul pentru Reconciliere St Ethelburga din Londra.

Ambient neconform, lume care a și dansat, deși era un concert de muzică aproape simfonică.

Muzică ungurească, românească, țigănească și evreiască.

Mai mult ungurii au cântat, dar trcem peste asta - no offence, dar și eu am fost ofensată de faptul că fetele de la Palinka au tot spus ”Transilvania”, dar niciodată nu au menționat ”România”, pentru că nu există țara Transilvania. S-a răsculat mândria din mine.
Dar, trecem, era Centrul pentru Reconciliere. Probabil că ar trebui să existe și români care să cânte acolo, să-și cânte folclorul. Zău, ne ”cântă” alții!!!

În rest, chiar a meritat. Atmosferă foarte relaxată. 12 lire de persoană, pentru care am primit 2 ore și ceva de muzică bună și foarte bună.

vineri, 8 mai 2009

Soluție pentru Poliție

Am stat eu așa... și m-am gândit... și am mai auzit și de la un amic ce se mai întâmplă cu camerele de luat vederi de pe șoselele din România...

Chipurile nu le mai pot accesa, că s-au pierdut parolele. Welcome CCTV Romania!

Păăăi, că tot se făceau recrutări și park s-au anulat...

Mai bine, pentru că tot există o lege în sensul ăsta, cum că 3% din contingentul de angajați trebuie să fie persoane cu dizabilități... Oare de ce nu vede nimeni soluția mai mult decât evidentă și logică?

Avem oameni țintuiți în scaune cu rotile. Oameni care, în afara faptului că nu se mai pot deplasa așa cum o făceau altă-dată, au mintea întreagă -da, poate sună ofensator, dar și pe mine mă ofensează faptul că românii au impresia că dacă o persoană nu se bucură de integritate fizică, este automat inutilă și trebuie să moară - și pot fi foarte utili societății.

Chipurile nu avem cum crea locuri de muncă. Să vă spun eu cum?

Luați un om care stă în căruț, testați-l legislativ, cum vreți voi, dar angajați-l, pentru că, din nefericire, omul respectiv chiar nu poate fugi la cafea când îl pocnește că vrea. Poate omul ăla vrea să muncească și nimeni nu-l primește. Aer mai multă atenție și dorință să fie util.

E așa de greu? Sincer, nu cred că este. Nu există voință. Poate că cineva vede și preia ideea. Un om de genul ăsta se poate uita mai atent prin camera de luat vederi și poate sesiza mai multe nereguli. Și poate că, repet, își dorește să interacționeze cu semenii lui și e mai dedicat unei profesii.

Aaa, am uitat, în România nu prea există rampe și nici bun-simț, și nici simț civic. În Romînia funcționează selecția naturală...

joi, 7 mai 2009

Dedicație specială pentru Dan

Sper că nu te ofensezi că scriu special pentru tine :)

Eu trăiesc, de-aia mă și enervez, chiar dacă nu sunt în țară. Am potențialul ăsta nemaipomenit, numit multi-tasking. Pot să fac mai multe chestii deodată și să mă și gândesc la și mai multe în același timp. Măcar atât mi-a rămas. Nu trebuie să te enervezi și tu.

Eu nu am plecat pentru că aveam choice să nu. Asta aveam de făcut. Ca să nu existe confuzii. Mă bucur că sunt aici, dar o să mă și întorc acasă.

Nu îmi amărăsc viața și nu vreau să fac asta nici pentru alții. Vreau doar să mai dau un semnal de alarmă.

Anyway, că sunt nesimțită. probabil, și mai văd și alții, dar care dintre ”dan” pe care aș putea să îi cunosc ești (?), că deja mor de curiozitate și nu am nici un clue :)

sâmbătă, 2 mai 2009

1 mai în Londra

Același 1 mai putea fi oriunde în altă parte, pentru că sunt răcită. Atât de răcită încât nu am fost în stare să ies aproape deloc din casă. Nasol, chiar nasol!

Am stat și m-am gândit: primul an în care ziua de 1 mai m-a prins nepregătită. Nu că ar fi cine-știe-ce eveniment. Dar, când știi că alții sunt pe-afară și tu zaci, îți vine să mori de nervi.

Da, am treabă, oricum, așa că am mai profitat de moment. Însă, a rămas nostalgia și oftica.

Sunt ofticată că abia seara am reușit să mă pun pe picioare și să ies puțin din casă. Sunt foarte, foarte, foarte... mai am ceva de zăcut, ca să îmi revin total. Și este așa de frumos afară...

Ei, a mai trecut un an în care ar fi trebuit să fac altceva. Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce tu plănuiești.