Waxy O'Connor's

Bufniciorul de mai sus este me own new small change keeper :), numai bun de purtat prin pub-uri. Este ”dublat” pentru a induce mood-ul necesar citirii acestui post. Before and after Murphy's Irish Stout. El avea voie să apară cu țigara în gură, indoors. Eu trebuia să urc un etaj și să ies în stradă, în țarcul special amenajat pentru fumători.

Aseara am fost la... concert, in Waxy, unul dintre cele mai chic Irish pub-uri din Londra (singurul pe care l-am văzut, de altfel :D). Este situat în Chinatown. Hiper-full de la ora 5 încolo, noroc că am fost inspirați și am ajuns cu 10 minute înainte de ora fatidică, numai bine să găsim una dintre ultimele mese disponibile. Tricked'em!

Pre'urile, deși se introduc în casa de marcat, par făcute după aparența individului - something between 3,40 and 3,60 - bloody hell! And there aren't leprechauns there either!

Agitație și bărbați gen Matrix reloaded, îmbrăcați la ”unifroma” business, gavaj cu stout, cât se poate până-n midnight, când Cinderelele sunt rugate să părăsească incinta. Asta dacă mai au cu ce să ajungă acasă. Dacă nu, pleacă pe la 9, ca să prindă trenul.

Cred că pentru unii ar fi mai fezabil să-și relocheze biroul în Waxy. Așa, nu ar mai fi nevoiți să bea berea repede și nici să se înghesuie la bar (degeaba sunt 3 în pub, că tot este prea aglomerat).

Muzică mishto! Atmosferă semi-hot. Eu nu am pozat Crăciunița cam dezbrăcățică, care se plimba printre matricși (cine mă cunoaște știe că nu mă uit după femei și nici nu le cometez apariția) și nici nu am considerat că din cauza ei este semi-hot. Era cam neventilat aerul.

It was worth it. Maybe you can try it. Deși, cam scump halatul... Din când în când merită. Mai mergem :). Poate veniți și voi.

Portobello

Am ajuns și acolo!!!

Suuuuuper!

Păcat că ploua cu spuuuuuuumeeeeeeeeee....

Data viitoare, numai pe soare. Și cu bani în buzunar, of course.

Altfel, meșteșug de prostire a străinezilor slabi de înger. Dacă nu știi că alpacaua nu e argint, mai bine lasă-te de meserie. Dacă nu te pricepi la pietre semi-prețioase, same goes to you.

Merită să-ți clătești ochii ăn fiecare sîmbătă, când este târg de stradă.

Să nu te aștepți să ai cu cine face afaceri, dacă vrei să cumperi ceva de la albi. Scârboși și fără simțul afacerilor :)

Însă, e un loc simpatic, colorat și foarte., foarte aglomerat.

Și mașinuță eco :)

Autoportret

No comment

Realități căministice

Când stau pe scaun, în camera mea minusculă, văd ce este ilustrat pe-aici.

Ce văd pe fereastră, în alt episod.

Citatul este ”furat” de la o prietenă, sper să nu se supere că îl supra-folosesc, dar cred că mi se potrivește și mie foarte bine.

Restul, sunt chestiile de care mi-e dor.

Mi-e dor de familie.

Nu, nu mi-e dor de România, mai ales după ultimele vești casnice pe care le-am primit astăzi. Degeaba militez eu pentru deschiderea minților românilor, care ar trebui să vadă că pot mai mult. Lene, tată, lene.

În rest, numai de bine. Aici nu e ninsoare. E soare cu dinți.

Sunteți câțiva care, cu obstinație nu dați niciun semn. La urma-urmei, eu sunt cea plecată de acasă, nu voi. Dacă nu mă căutați, să vă fie de bine. Nici eu nu mai încerc nimic.

Mămăligă cu avocado

Revin cu food-news.

Am mâncat mămăligă irlandeză cu garnitură de avocado. Self-made.

Foarte bun, neașteptat de bun. Și cu kaymak turcesc, cu brânză de burduf... turcească.

Am aflat că există mălai românesc. O să caut, pentru că ăsta irlandez se găsește numai la juma de kil și costă de două ori mai mult decât un kil de mălai românesc. Și iese așa, o chestie..., oll ai avea să faci mămăligă.

Mi-e dor de smântâna de acasă! Atât în materie de dor de mâncare. A, poate și de niște brânzeturi, dar nu neapărat autohtone.

Fie mămăliga cât de rea, tot mai buna-n țara ta.

E ok? Mai vreți?

Orwell was English, right?

And the Odyssey continues. Neverending story, whatever you may like to call it.

The Flood is upon us because of the piping in the flat.

And we're doomed becauseon Sundays the emergency numbers become less urgent and because the bodyguard, the only person available has to wai for his boss, in order to be authorized to make some calls.

The bottom line, in UK, unless you are authorized, you can die waiting for someone to take care of your problems.

If the procedures do not allow a call, as urgent as it may be, it doen't matter.

It doesn't matter if someone is in breach of contract, as long as you are an outsider, you cannot win. Maybe if you start freathening with suing - less assertivity, more profit.

Dietă (vegetariană) de Londra

Ce se vede mai sus este cam ce manânc eu de când am venit aici.

Am descoperit magazinele turcești din Enfield, care sunt mult mai bine dotate decât Tesco.

Bame, mălai, sarmale. Ayran, brânză de toate felurile etc.

Prețurile sunt lăsate comparativ.

Cum vi se par?

Încă nu am apucat să îmi fac mămăligă, pentru că mai mult trăiesc cu conserve și aer. Dar îs curioasă ce gust are mălaiul englezesc. Oare e mai ieftin decât în țară?

Poate acum perspectivele sună ok. O să revin cu detalii despre serviciile de transport execrabile și foarte scumpe.

Enjoy your meals, 'cause I am certainly adapting myself to the true vegetarian life!

Marketizare și rușine

m


Ce e mai sus nu este neapărat frumos, dar arată că alte popoare își păstrează tradițiile și mai știu să și marketizeze cu tupeu, deși probabil că nu este nimic spectaculos de văzut - de exemplu, schimbarea gărzii de la Buckingham.

Altceva e rușinos, probabil că o să vă dați seama despre ce vorbesc.

După ce vedeți poza, puteți să vedeți și în ce limbi sunt scrise anunțurile.

No comment.

Ce să ...

... UIȚI când pleci în străinătate pentru mai mult timp:

- că acasă ești ”cineva” (poți să-ți a anumite situații, expres prevăzute de codul manierelor și de codul snobilor)

- că ai experiență de lucru (oricum, dacă nu ești din țara respectivă, s-ar putea să nu te poți încadra ca skill-uri nici la serviciul de salubritate)

- că te aștepta mașina la scara blocului (sau a vilei)

- că timpul este relativ (este relativ numai pentru băștinași, pentru tine este ceva de genul ”secunda dinaintea momentului în care trebuia să fii undeva”)

... NU UIȚI, în aceleași circumstanțe date:

- că banii sunt limitați, dar nu atât de limitați încât să nu-ți ăndeplinești obligațiile și să nu-ți faci o plăcere

- că dacă mai ești printre peers, mai bine încerci să ”stick with them”, așa cum sunt, în loc să-i șuntezi

- că ai 7 ani de acasă sau dacă nu ai (moi, la 6 ani am început școala :)), poți să suplinești prin good nature

- că, dacă ai calități, precis vor fi observate de cei din jur, fără să te agiți prea tare să te afirmi

- că nu banii îl fac pe om, ci omul banii

- că familia de acasă te iubește și nu te va lăsa la greu

- să zâmbești cât mai mult, pentru că altfel pierzi ocazii pe care nu le mai recuperezi și, totodată, un zâmbet îți face și ție ziua frumoasă, dar și celor din jur.

Probabil că sunt mai multe de enumerat, dar mă mulțumesc cu atât.
To embellish the site, please find ”attached” the picture at the top of the page.

Tescotize yourselves

Exista TESCO!

Ce este un ”tesco”?

Este un hipermarket, dar pentru londoneza de mine a devenit ”locul de pierzanie”. La fel și pentru colegii mei.

Este aproape de cămin și tentația este mare. Cred că toți vecinii ne știu drept indivizii cu sacoșele, care gâfâie aproape zilnic pe aleea dintre cămine, încărcați cu sacoșe Tesco. Mi-am propus să nu mai calc acolo decât săptămânal, pentru că zilele de euforie s-au cam dus. Însă, cred că voi ridica un monument pentru Tesco, este primul după care am umblat în Londra, ba chiar am trimis cerere de card ( ce să-i faci, reducerile astea). Sper ca următorul să fie un barbat :D :D :D, deși nu cred că un bărbat are atâtea de oferit (mean and vile, I know).

Astăzi am reușit să ies prin City. Rupere de picioare, superb, aglomerație cum îmi place mie și deschiderea sezonului de reduceri. Nu, nu am shopat, pentru că mi-a fost silă să stau la cozi care se întindeau pe 500 de metri. Unii chiar cumpărau, dar pentru 3 lulele numerita.

Aparatul foto și-a dat obștescul sfârșit exact când totul era mai interesant, dar pot să pun câteva poze.

Gara de Eurostar este foarte frumoasă și are o metaforă permanentă, ilustrată într-una dintre poze. Și eu o să circul cu Eurostarul, păcat că nu mă voi plia pe metaforă :).

Voi reveni cu poze și idei relevante. Acum sunt obosită.

Oița londoneză

Hello from London!

Am ajuns și aici.

Prima dată. Abia încep să mă dezmeticesc. Frantic, anyway.

Locuiesc într-un ”borough”, pentru că aici nu poți fi ”la botul calului” ca la B.U.C.

Plouă des și mult, dar am avut noroc de două zile superbe, cu soare și puțin frig.

Aici trebuie să înveți să îți reglezi viața după programul trenurilor. Mă întreb dacă londonezii mai și trăiesc în afara mijloacelor de transport. Probabil că da.

Zilele trec foarte repede, întunericul vine pe la ora 4. Dar este bine.

O să observați poza, pentru că eu nu am apucat incă să vizitez obiectivele turistice. Am destul timp și pentru asta. Deocamdată am preferat să explorez ză neibărhud, care este unul turcesc. În orășelul de mai încolo se întind chinezii. Mai în centru sunt arabii.

E colorat și aglomerat, e altceva. Însă, oița londoneză care ieri a avut un crush on me nu putea să lipsească din articol.

See u later, cu chestii mai consistente :)

VÂND MATIZ

- primul proprietar
- alb
- aer condiționat
- radio-casetofon și antenă instalabilă
- geamuri mecanice
- 18.000 km reali
- an de fabricație: 2003
- anvelope de vară și anvelope de iarnă
- trusă medicală
-compresor
- cric
- capace de roți.

Preț de vânzare: 3500 euro.

Puteți să mă contactați la adresa de mail irina.zelda@gmail.com, Irina.

Limbaj de șef - decriptare

Tu nu ai nimic de făcut? - și dacă ai, stai liniștit/ă, înseamnă că vrea să îți dea sarcini în plus și nu, nu poți să te sustragi.

Să vii la mine în birou mâine, la prima oră - să dea naiba să nu te duci la prima oră! Chiar dacă șeful nu e de găsit când ai nevoie, dacă are el nevoie de tine, acolo să fii. Nu, nu îi pasă de sfertul academic.

Bravo, să o ții așa mai departe - nu te ambala, zâmbește cu colțul gurii și pregătește-te de război, precis are idei cu ce sa-ți mai dea să faci în plus.

Gata, te dau afară - smiorcăie-te și spune că nu mai faci niciodată. Sau dă-ți demisia în secunda următoare, cu formula-cheie: Ba nu mă dai afară, că plec eu! M-am săturat de tine și ifosele tale!

Nu vrei să ieșim la o cafea? - nu vrei să ieșiți, doar dacă ești sigur/ă că după cafea vă căsătoriți rapid, te întreține sau ai unde sa te muți cu job-ul și o să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți.

Ai liber mâine - super, dar fii pregătit/ă să răspunzi la telefoane neașteptate și să plătești din greu pentru ”greșeala” de a fi acceptat mărinimia șefului.

Va urma

Parfum de Oradea

E de ... mosc (bleak);

- e nedefinit, ca la orice oras, daca nu stii cum miroase natural
- e eclectitc si provincial
-e de fan, in suburbii
- e de nesimtire si ciufutzenie in centru
- e un miros de care o sa-mi fie dor toata viata, pentru ca aici am experimentat libertatea.

Si tot aici stiu ca mi-am sedimentat ideea de - vreau sa am afacerea mea -.

Cand o as am afacerea mea, s-ar putea sa vreau sa import niste oradeni. Dar mai este putin timp.

Meanwhile, am refuzat concert Goran Bregovici pentru ceva obscur de Flamenco. Si nu regret. E cozy.

Sunt o femeie singura in Oradea si am reusit sa imi fac amici. E ploaie afara si am unde sa stau si sa scriu ce scriu.

Sunt intr-un oras necunoscut si, zic eu, muncesc bine, am avut productivitate chiar si azi, de Shabbat :). Ce pot sa mai vreau, poate sa fie Oradea la maximum 100 km distanta de Bucuresti. Poate fac o politica publica de relocare a asezarilor umane.

O sa revin cu alte inscrisuri. Acum e tare amuzant, desi la inceputul saptamanii nu fusese.

אנ' אצמ'ה וגם אנ' אהבת הוה

Yes, I am the Great Pretender

... or the Greatest Spender :), I really cannot decide yet.

Anyways...

Take 1:

- your roomies are slums/sluts (what can I say, English is such a versatile language)
- you are God's sent and care about every living creature on Earth
- they only care about their own ~cleaniliness~
- you care about everybody, anybody and the entire world

Take 2:

- your roomies are slums/sluts (what can I say, English is such a versatile language)
- you dont't care about anyone but yourself
- they go to fitness
- your life is ~fitness~ itself

Take 3:

- your roomies are slums/sluts (what can I say, English is such a versatile language)

...

and, as a matter of fact, most people around you are slums/sluts/hypocrisiacs/cheaters/bla-bla.


Do you:

- choose to live among penguins?
- leave them alone?
- hit them and run?
- try to change them?
- go and live by yourself, somewhere you can star fresh?

Just asking, hopefully someone will answr the right question.

I ain't keen on living either

I need to feel real love and the love everafter.

I just wanna feel real love

I've go so much love going through my veins

...

bla- bla

Love is a real place.

Chelnerul

- trebuie să...
- și să...
- și să...

... ... ...

Nu este indispensabil și nu este cel mai cel. Dar se crede.

Are puteri ... magice???

O fi având, dar niciodată nu este destul de rapid :).

Poate are numărul tău de telefon?

Să vedem ce faci cu el.

Jobul de acasă 3 (sau cum mi-am petrecut concediul acasă)

Oi, oi, et haialda hactana shelanu habayita!! :) :)

În traducere liberă, fetița noastră mică s-a întors acasă!

Daaaa, asta e, n-am avut concediu anul acesta, în schimb m-am întors puțin acasă.

Unde...
unde...

...am avut de rezolvat toate chestiile pe care îmi rugasem familia să mi le rezolve. Că deh, dacă nu sunt în oraș, se presupune că nu am cum să le aranjez.

Ce bine că ai venit acasă zilele astea, ca să te ocupi tu!

Eu aș fi vrut să dorm, mult și bine.

Dormi, mame, dormi cât poți tu de mult, să te refaci. Auzi, da vezi și tu că nu mai este suc, nu mai avem apă, nici legume, dacă stau să mă gândesc, nu mai avem prea multe. Nu te duci tu să cumperi? (Ba da, la 10 seara, abia ajunsă în B.U.C., exact asta fac. Cu ocazia respectivă, am ”vizitat” un hipermarket nou).

Da hai să mergem cu Zaki (el este mashinutzul meu), să căutăm rochie pentru nunta la care mergi. Hai să, ce biiine, n-am mai condus de 3 săptămâni :D

Măi, mame, nu te-am rugat să chemi pe cineva să se uite la mașină cât lipsesc?! A murit bateria. Și mai e și așezată mașina în așa fel încât să nu pot lua curent de la altă mașină!!!!!

Da sigur e moartă?? Mai încearcă?? Da eu nu ma pricep. (Nu ți-am cerut să te pricepi, te-am rugat să chemi pe cineva să se uite. Gata, o vindem, când mă întorc!!!!!!)

A doua zi, cineva încarcă bateria. Plecăm, avem de făcut vreo 4 drumuri lungi. Ok, primul stop - se ”stop” și bateria, din nou... bleaaaaaaak, în mijlocul drumului. De ce mi se întâmplă mieeeeeeee???

Mulțumesc celor 3 agenți care au fost chiar de treabă și mi-au pornit mașina (bineînțeles, după ce eu am făcut pe blonda prostuță și ei s-au simțit cocoșii de pe cel mai înalt gard.) Mame, stai în mașină, cu cheia în contact, cu motorul pornit, dacă spune cineva ceva... Păăăăi, eu ce fac dacă spune cineva ceva? Măi, femeie, ești bucureșteancă, puțin tupeu - ce să zici, dacă este cazul, zici ceva ”de dulce”.

Sunt într-o continuă stare de amețeală, chiar era mai răcoare la Oradea.

Săptămâna trece prea repede, cu câte un mic acident zilnic, muncă la domiciliu, uimitor, fără nervi - se pare că mă molipsesc cu puțină nepăsare - mame a decis că sunt prea obosită să mai plec cu trenul, așa că bâshti cu avionul :) :)...

Nuntă de duminică, fun destul, dans mult - păcat că bărbații nu se mai fac ca altădată, adik trebuie să-i scoți tu la dans, după care, când pleci, că se sparge petrecerea, tot ”el” spune - deja pleci??? Nu zău, da nu vezi că se pleacă? (și, ai avut 5 ore în care puteai să te manifești, ce să-ți fac eu dacă ești... blond - îmi plac blonzii, dar în anumite limite. Înalt ești, bine arăți, păcat că te porți ca o fetiță. Aaaa, nu ai ritm, dar îmi spui mie că am ceva.)

A fost un concediu drăguț, la anul chiar voi face ceva frumos, pentru mine și fără muncă în timpul ”liber”. Dar, e bine și habayita, chiar dacă ai o familie zăpăcită. Familia zăpăcită te iubește foarte mult - modelul meu preferat este familia Addams. A fost o perioadă în care doar ne-am ”îmbuibat” și am râs. Se poate și așa.

Be ștaim șavuot și prețuiți fiecare clipă la adevărata valoare!

Mi-e dor...

- de liniște, de-aia de simți că te ia durerea de cap

- de muncă bine făcută

- de o cafea lentă, dar cu gust

- de un cățel care să mănânce crumbles de pizza

- de un enbuteillage de 5 mașini

- de incapacitatea mea de a mă adapta la un mediu mai mult de două săptămâni (glumesc)

- de lipsa măscărilor

- de ce aș putea face dacă aș dormi mai mult, mai bine și... mai mult

- de ceva ce nu conștientizez, că dacă aș ști, nu mi-ar mai fi dor.

În spatele oricărei femei puternice se află un...

Z.M.E.U. :)


Dacă nu este altceva, este libertatea de a ridica un zmeu în aer și de a te simți liberă, măcar pentru câteva minute.

Când o să cresc mare, o să am și un barbat :P :P :D

Cum e la Oradea?

Cum să fie, e făinuț :)

Orașul are o pietonală simpatică, bună pentru cei intoxicați cu ”shoppită cronică” *expresia îmi aparține, dar puteți să o folosiți cu licență (costă o bere la terasă).

A fost Parada Florilor, ungurească. Asta nu înseamnă că nu a fost frumos. O să vedeți mai sus o poză de acolo.

Este un oraș interesant și mai mic decât pare. Oamenii sunt ca peste tot. Însă, parcă știu să prețuiască mai mult valoarea propriului oraș.

Astăzi am fost la pădure. Îi mulțumesc colegei mele de la Prefectură, cea care m-a invitat în excursie. Nu m-am așteptat. A fost foarte frumos din partea ei, mă cunoaște de 5 zile. Și s-a gândit că probabil o să stau singură în week-end. A făcut un gest pe care mulți alții nu l-ar fi făcut.

Anyway, o să vă mai țin la curent.

Pentru cei care sunt în situația mea, sper să vă acomodați repede și să aveți un stagiu util. Și dacă nimeriți așa de departe de casă, ca mine, undeva unde nu cunoașteți pe nimeni din orașul respectiv, vă doresc să găsiți și voi ce am găsit eu :)

Some change would do you good

Oradea, municipiul Oradea...

Incă nu am descărcat poze, dar o să. Promit.

Mă felicit pentru alegerea făcută. Nu sunt modestă, știu.

Change is fine, mai ales dacă este conștientă și conștientizată. Nu schimbare ca în ”cărticica stresului”, unde se afirmă că dacă vrei să fii stresat continuu îți schimbi cât mai des job-ul, partenerul, prietenii bla-bla.

Schimbarea mediului de lucru este ca și cum ai da Refresh. Mi-am dorit și eu să reîncarc pagina și să văd ce se întâmplă. Cred că era cazul să mă provoc pe mine însămi. Deși nimic nu ”trebuie”, uneori este bine să faci.

Uneori, Pământul este plat. S-ar putea să crezi că la marginea lui sunt gorgone și balauri. Eu am descoperit că la margine există tot oameni, chiar dacă ritmul lor circadian este altul decât al meu. Am descoperit că poți fi ”arasist și xenofob” și între ai tăi, că poți fi discriminat doar pentru că provii din alt mediu decât cel în care te-ai auto-imersat, dar că toate diferențele pot fi aplanate cu un zâmbet.

Este doar începutul, sper să fie de bun augur. Aaaaaaa, dacă vrei să muncești, poți să faci acest lucru peste tot. Chiar este nevoie de muncă. Dacă vrei să te simți bine, o poți face și într-o cutie de carton, și într-un palat, și pe stradă, și la job. Doar swă ai încedere.

Femeile din viața mea

Și eu sunt femeie.

Acesta este un TRIBUTE femeilor din viața mea.

Mame și Bunik.

Ce m-aș face eu fără voi?

Bine, și voi fără mine :).

Dar, chiar nu știu cum ar fi viața mea fără voi și nici nu aș vrea să aflu.

Vă mulțumesc pentru tot, pentru sprijinul moral și material. Amândouă necondiționate.

All in all, femei mai cu sânge rece decât triada noastră mai rar.

Nu o să murim așa de repede, asta e clar. Sper doar să ne fie bine împreună sau separat. Dar să nu pierdem niciodată legătura care există dincolo de granițele materialului. Sper ca într-o zi să pot avea grijă de voi așa cum îmi doresc de mult timp și nu reușesc să realizez. Sper să nu vă dezamăgesc.

Vă iubesc pe amândouă, vă mulțumesc că existați și sunteți familia mea.

LONDON

Asta e, buricul Europei, deși nu pare.

We are al freaks of nature.

Vreau sa vad Portobello, vreau vintage clothes, vreau gălăgie și nesimțire, criminalitate, cosmopolism. Sliha :)

Mulțumesc ”londonezilor”.

Dacă cineva a lucrat acolo șoi vrea să share, e more than wellcome.

A munci sau a nu munci

Răspunsurile voastre la sondajul despre muncă sunt sau nu similare dilemei lui Hamlet.

Voiam mai multă acțiune, pentru că știu și eu că a munci sau a nu munci este o dilemă.

:)

Și eu, și eu!

Persoana ”și eu, și eu” este copiativă. Ca să nu spun cameleonică. Uneori este și auto-copiativă, nu știu cum reușește :)

Probabil știți cum se manifestă. Dacă nu, vând niște ponturi:

- ești la interviu și ești întrebat/ă ce cursuri de perfecționare/formare ai urmat; victimă sigură, enumeri și punctezi câteva momente în care ai și folosit ce ai învățat.

”Și eu am făcut așa ceva, dar am fost în cutare loc, daaaaaa, și am avut niște rezultate extraordinare. Dar stai sa-ți spun că ce ai făcut tu nu este la fel de bun cu ce am făcut eu.” Ăsta a fost un exemplu.

- ești cu colegii și spui și tu pe unde ai fost în concediu; ”da și eu am fost acolo și a fost așa de frumos, dar eu m-am plimbat și nush unde și tu n-ai fost acolo. De ce n-ai fost acolo, eu știu mai bine ce e de vazut. Eu m-am distrat mai bine. Stați să vă povestesc ce am făcut acum 7000 de ani”.

Exemplele pot continua. Principiul de bază al unei asemenea persoane este ”taci tu să zic eu” sau ”taci, că mor”.

Dacă ai în preajmă asemenea exemplar, ai câteva soluții:

- ignorare
- lipsă de idei
- sau dă-i idei cretine, pe care să le copieze :)

Resursele sunt nenumărate, doar mă amuzam amintindu-mi de niște situații hilare.

Puțin suflet

Se tot întâmplă, zi de zi, dar timpanul nostru s-ar putea să nu perceapă...

Haideți să simțim pentru prieteni, pentru că pe ei ni-i alegem.

Haideți să fim alături de ei, de amici, bine, și de familie ( :) )

Haideți să avem o zi în care să ne gândim la toți cei pe care abia i-am cunoscut sau pe care îi cunoaștem de mai multă vreme, dar despre care nu am întrebat prea multe (fie pentru că ne-a fost jenă, fie pentru că nu ne-a interesat). Fiecare are problemele lui, dar asta nu înseamnă că trebuie să închidem ochii și să ne prefacem că nu există sau că dacă nu ne băgăpm, problema va trece mai repede.

Ziua începe de azi și se termină mâine, la aceeași oră, 22.45.

Faceți o faptă bună, fiți uniți, gândi-vă la cel de aproape.
Faceți și simțiți ceva, chiar dacă vă este lene. Poate gestul vostru o să fie o rampă de lansare pentru altcineva.

Vreau să:

Personal, vreau să am și eu concediu :)

Îl las celor mai fericiți sau mai obosiți decât mine :)

Așaaa:

- deoarece Blogger-ul întâmpină dificultăți de manifestare, este prima dată când pot spune că nu știu care este rezultatul votului.

Probabil este inadmisibil. Asta este, shun me.

Pe de altă parte, bănuiesc ceva de genul - 90% vor în lumea largă, iar restul vor să fie șeful șefului propriu.

Nu este profesionsit, dar este mai real.

Sper să reușeșsc să redresez problema.

Nu am mai fost așa de activă pentru că m-a lovit și pe mine căldura și da, lehammitea.

V-am pupat, găsiți locuri cu umbră!

Ghid de carieră

Urât din partea mea, dar nu dezvolt ceea ce ar trebui:

- se pare câ se simte nevoia de consiliere de carieră.

De ce?

Cariera este ceea ce ar trebbui să înceapă cu specializarea din facultate și să se termine cu pensia sau reconversia profesională.

Din nefericire, facultățile din România nu oferă platforma pentru dezvoltare profesională. Sunt un fel de ”generale” scumpe, care sună bine și care te lasă cu multe dezamăgiri.

Dacă cineva bagă la cap, ar trebui să existe MANAGEMENTUL CARIEREI. Oameni care să consilieze, seniori sau juniori cu aplecare spre lucrul cu oamenii, care să vrea să îi ajute și pe ceilalți să deschidă ochii asupra a ceea ce vor să facă cu viața profesională.

Sondajul a arătat, 100%, că este nevoie de consiliere și management de carieră.

Unde sunt cei dornici să ofere așa ceva? Se simte cineva pregătit pentru asta, ca și consilier?

Eu mă simt :), dar, din nefericire, nu este momentul și nici locul.

Sunt un:

Nimeni nu este vânător. Come on, just not fair, sunt foarte mulți vânători pe lumea asta, este în natura umană. Și profesional, dar și personal, aproape toți ne-am trasnformat în vânători.

Nimeni nu este cerb. Hmmm, adică nici unul dintre noi nu țopăie mândru prin ”pădure”, în căutare de admiratori??

Bine, ok, nimeni nu este șobolan. Foarte rău, șobolanul, de fapt, știe să lucreze în echipă, este rezistent la adversități, highly adaptable și foarte fidel. Chiar dacă este mai...urâțel, așa.

Cangur, păi, de ce să fii cangur... Unul dintre motive ar fi acela că poți să păstrezi idei pentru mai mult timp și să aștepți să...creaaaască :) Get it? Nici asta nu ați vrut.

Porc nenorocit: apreciez sinceritatea și umorul. Înseammnă că 12,5% dintre cei care au răspuns sunt sinceri, dar și rezistenți la schimbare.

Struț, 25%. Alergați repede și vă ascundeți bine. La ce vă mai folosește că aveți picioare lungi și ați putea scruta orizonturile până departe?

Exemplar pe cale de dispariție: I always say, modesty is for stupid people, dar nici chiar așa! Eu am pus întrebarea chiar la mishto.

Nu vreau să comentez mai departe, pentru că este de prisos. Diferența de percepție ne omoară.

Closure

It is hard to get closure, but, in the end, if you get it, you feel like a new person.

Closure is such a good thing, it doesn not mean you get to forgive and forget, it means you are over everything you have hated. Because you loved too much.

אהש'ב אנ' 'כולת לשפר אנ' עצמא'אה

Balerină sau tractorist

Țările cu o dezvoltare... lentă se ... judecă prin prisma meseriilor și profesiilor alese. Dacă sunt mulți dansatori și cântăreți, e clar. Lumea a treia.

Ok, sondajul meu era mai mult în glumă, dar nu pot să mă abțin, dacă juma-juma din 100% a ieșit ca în titlu, e clar.

Să jucați bine și să arați cu spor, eu vroiam să fiu doctor. De aceea, dacă aveți nevoie de injecții, sunt pe fază (chiar am ”mâna ușoară”).

Aş vrea să lucrez

- 80%, numai pentru mine
- 20%, în administraţia publică
- în privat, 0%.

Ideal ar fi să lucrăm pentru noi, darn nu se poate :). Încă nu am descoperit ţara în care cetăţenii să fie mici sau mari întreprinzători şi să lucreze numai pentru binele propriu.

N-am înţeles, pentru mine adică numai şi numai sau mai dau şi la altul?

Week-end

Dacă nu ai concediu, ai week-end şi team-building ad hoc, dar foarte de apreciat. Da, are legătură cu HR şi time-management :)

Lacul Sfînta Ana, aşa cum am reuşit şi eu să pozez, fără prea multă personalitate, dar cu foarte multă apreciere.

Viaţa mea este:

Aţi răspuns cam aşa:

- nasoală, 0%
- ok, 25%
- medie, 16%
- super-ok, 33%
- nu ştiu, 16%
- lipsită de îmbunătăţirile pe care le aşteptam, 8%.

Înseamnă că trăiesc printre optimişti sau printre pameni cărora le este ruşine să recunoască dacă nu le este bine. Oricum, nu avem nevoie de depresivi :)

Am avut o curiozitate, mi-a fost satisfăcută. Lumea se simte bine, ceea ce induce o stare de bine, chiar dacă nu o ai neapărat.

Să ne simţim bine în continuare!

Sunt asertiv şi mă tratez

Da, am studiat principiile asertivităţii, basics. Şi nu, nu-mi place cuvântul, dar îmi place ce exprimă.

Ce înseamnă să fii asertiv?

Înseamnă să ai o anumită atitudine faţă de cei din jurul tău, dar şi faţă de tine. Înseamnă să ştii să socializezi într-un mod plăcut, să nu te crezi cocoşelul de pe gard, singurul muzicant din ogradă, să acorzi respect şi atenţie, să comunici pozitiv.

Înseamnă să nu îţi fie ruşine să recunoşti că ai greşit, ai uitat sau nu ştii ceva.

A fi asertiv nu înseamnă că eşti pasiv, nici agresiv (am mai auzit confuzii de genul acesta).

Asertivitatea, însă, ca pasivitatea sau agresivitatea, ar trebui să fie şi ea naturală. Din păcate NU este. Şi dacă din când în când se mai naşte câte un asertiv, na, că are grijă lumea să-l facă praf sau se tratează singur cu o doză de agresivitate.

Era doar o mică introducere în tematică, keep it in your mind şi act upon it :)

O echipă trebuie să fie... (compusă din oameni, părerea mea)

- 16,66 % mică
- 0% mare :)
- 0% mixtă
- 0% certăreaţă
- 0% liniştită
- 50% focusată pe rezultat
- 0% împrăştiată
-16,66% creativă
- 16,66% logică.

Astea îs opţiunile voastre. Rezultatul este incomplet.

Îs urâcioasă şi "disruptivă", dar... voi ştiţi cum este să lucraţi cu oameni sau aţi lucrat cu androizi până acum???

As usual, sondajele au răspuns multiplu, get inro- action şi into action, people, pentru că resursa umană suntem noi, voi, ceva de genul ăsta.

Ok cu creativă, ok cu logică, ooooook cu focusată pe rezultat, hmmm - mică???, not really and not often and not a necessity, dar ook.

Dar, personal, consider că din diversitate se nasc ideile bune şi de acolo iese creativitatea. Nu se poate doar o bifă.

E primăvara sufletelor, am înţeles, îs indulgentă. Vă mulţumesc pentru participare, aştept sprijin la umrătorul sondaj. Îs plictisitoare, I know :)

Noaptea albă a muzeelor

A fost astă-noapte.

Ideea interesantă şi bine intenţionată, ca şi în anii trecuţi. Bineînţeles, nu apuci să vizitezi niciun muzeu aşa cum ar trebui.

Te sufoci înăuntru, dacă apuci să te imersezi.

Românil nu prea se duce în week-end la muzeu, preferă grătărelul, clubul. Dar, dacă e de gratis, de ce nu? Face o coadă de-aia "latină", pe 7 cărări şi se culturalizează la grămadă.

Mie mi-a plăcut mai mult plimbarea, nu scopul culturalizării, pentru că mai bine dau un ban şi nu mă înghesui.

Viaţa...ca un joc sau ca ce vrem noi

Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timp ce îţi faci planuri.

Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în tot timpul în care proiectezi, te agiţi, te revolţi, respiri, gândeşti.

Sunt parafrazări ne-amuzante, asta este.

E tare greu să te trezeşti din visul că cineva e mereu lângă tine, că "ai spatele asigurat", e tare greu să fii adult.

Unii suntem adulţi de la naştere, alţii prin formaţie, alţii datorită contextului etc. Hai să ne mai şi jucăm.

Eu descopăr jocul, deşi nu am avut plăcerea lui. Am fost încrâncenată. Mai sunt încă. Ştiu că fără, nu se poate trăi nici "vital", nici profesional.

Şi oboseala este un joc. Poţi să o susţii sau te laşi copleşit?

Vreau să introduc noţiunea de "oboseală constructivă". Ridic provocarea sintetizării conceptului, aştept feed-back :)

Managerul ăsta..

Zăăău, nu-mi vine să cred!!!

Sondajul despre Manager a fost un fiasco, din punctul meu de vedere.

- 66,66% consideră că managertul lor este "ca şi inexistent"

- 33,33% susţin că este un incompetent.

Mentor, capabil etc, nimic.

Concluzia mea: probabil că nu aveţi şef, voi cei care aţi răspuns.

Şi, cei care sau spus că este "incompetent", erau supăraţi rău în ziua respectivă. Glumesc :)

Chiar speram la mai mult feed-back, dacă pot spune aşa. Ok, la următorul sondaj, probabil.

1 MAI

A venit şi a trecut.

Ca de obicei.

Îmi place Johnny Răducanu, l-am auzit întâmplător la Antena 1, la emisiunea lui Capatos - nesuferit personaj, îl salvează invitaţii, de multe ori. Păcat că nu l-aţi ascultat, unom care vrea, ştie şi îi place să cânte. Pentru mine, întotdeauna a fost simpluţ. Dar să dea naiba dacă nu este simpatic şi inteligent. Poate vârsta te face mai mishto, nu ştiu, dar chiar cred că este un om cu care ai putea vorbi două zile pe puţin şi nu ai ajunge decât la concluzia că mai sunt multe lucruri nediscutate.

Am fost la ivrit. Îmi pare foarte bine. Am sărbătorit învăţând. Din nefericire, astăzi s-a comemorat şi ziua Holocaustului. Am discutat şi despre asta, ne-am adus aminte de ce am auzit de la familii, cunoştinţe, am comentat, am discutat despre lume, trend-uri, viaţă.

Nu regret că nu am fost la grătar, regret că am avut reţineri în a mă duce la cursurile de astăzi. Pentru că este ceea ce mi-am dorit. Acolo este, pentru mine, într-un fel, ştaim habaita (nu e corect, dar aşa e la începători) cum de am putut să mă gândesc că nu mă duc haiom... Am mai montat şi alte persoane şi tot ne-am întâlnit.

Am fost şi la bar, că trebuia să ne simţim şi noi puţin liberi. Sliha, nu este foarte cuşer să sărbătoreşti, mai ales că 1 mai nu este o zi veselă. Pentru cine nu ştie, ar trebui să pună mâna pe un ziar, măcar, să descopere că pentru această zi liberă au murit oameni, nu neapărat în zilele noastre. Dar, alţii au murit, iar noi nu ştiu dacă ne aducem aminte de ei şi de ce au vrut să schimbe.

Sper că aţi avut familia aproape, măcar la suflet aproape. Sper că v-aţi văzut cu prietenii sau că v-aţi odihnit.

Pentru aceste zile libere vom plăti, nici o grijă. Măcar să simtă toţi că a meritat.

Pentru mine a meritat, pentru că ştiu că nu am greşit în cel puţin una dintre alegerile mele. Drumul este lung şi anevoios, dar compania este interesantă şi veselă, de cele mai multe ori. Nu aţi înţeles nimic, dar nu contează. Focus on your target!

Pentru că mi s-a reproşat astăzi, mă simt obligată să răspund cam în aceeaşi notă :), a se vedea mai jos:
אנ' חושבת ולו רוצ לעשות
A fost o zi bună,

ל'לה זוב!

(D)Eficienţă de stat

Haiom* :) m-am distrat copios, la Agnţia locală de colectare a taxelor şi impozitelor Sector...ăl mai cu motz.

Aveam nevoie de o nenorocită de adeverinţă, cum că nu aş figura cu datorii către Stat.

De fapt, distracţia a început săptămâna trecută, când am sunat la Informaţii - 931, dipă care am obţinut numărul de telefon necesar, după care am sunat la sector şi mi s-a indicat să mă duc undeva, în clădirea în care este şi ANAF-ul, dar şi Direcţia generală de taxe şi impozite, pentru a face rost de adeverinţă.

Bine, am ajuns acolo, unde mai că mi s-a râs în nas. Chipurile eu nu ştiam ce vreau. Ok, oi fi prea blondă, nu contest, dar n-am înţele atitudinea mai mult decât scârboasă a funcţionarelor. Era evident că nu nimerisem bine, dar nici nu ştiam unde ar trebui să ajung. Tănţicile nu au vrut să îmi indice locul corect, aşa că am luat-o prin eliminare.

Am ajuns pe strada Roma, tocmai la pauza de prânz, care durează de la 13 fix, da' fix!, până la 15. De ce nu plecaţi direct home, măi, că de la 3 la 4 juma' numa' muncă nu se poate spune că mai faceţi!!!!!

So, m-am dus astăzi, până în pauza de prânz.

Ca la toate instituţiile de gen, biroul de Informaţii este conjunct cu Registratura, dar, tan-tan, persoana care dă informaţii nu este "relaţiile cu publicul", este registratoarea. 2 în 1.

Iau cererea, o completez, după care sunt trimisă la ghişeul4/5. Sin fericire nu era coadă. Acolo, în mod normal, ar trebui să se şi încehie periplul.

Dar nuuuuuuu, de acolo, înarmată cu 2 exemplare printate de adeverinţă, pe care e scris cu pixul "nu figurează cu debite", trebuie să ajung la camera 6. Sprea care nu există indicator, dar, cu un simţ birocratic şi olfactiv deosebit, o dibuiesc numaidecât. Doamna de jurnă e afară, cu o prietenă, se pupă şi bârfesc. Eu crerdeam că stau la coadă. Când văd că nu mişcă nimic, dau să intru în birou. Atunci vine şi doamna, care îmi face loc, curtenitor, pe uşă.

Ia hârţoagele şi, fără să verifice vreun catastif, vreo bază de date, scrie also"nu figurează cu debite", dă cu bifa etc. Mistic...

Ulterior, trebuie să ajung, cu aceleaşi hârtiuţw, la ghişeul 20. Acolo, un nenea cu mutră de plotoner face... ... un X-uleţ pe exemplarul de înregistrat. Coooooooool man! Şi mă expediază la Registratură.

Again, la the R place, domnişoara PR sau ce-o fi îmi cere 1 leu şi îmi dă una dintre hârtiuţe.

The circle is complete!!! M-am integrat în absolut, chiar şi acum, când scriu toate astea, simt atingerea divină a funcţionariatului public de ghişeu.

Reguli:

1) Răbdare, neapărat, it's a fucking must!! Asemenea "distracţii" nu sunt pentru "nervoşi".
2) Temeritate, dorinţă de a descoperi lucruri noi, nu se ştie prin ce "realm-uri" şi "turf-uri" o să circuli.
3) Rezistenţă deosebită la floră, faună şi factori alergenici.
4) În funcţie de sector, lucrurile stau mai bine sau mai prost dpdv look şi ambianţă. Din nefericire, (d)eficienţa nu suportă schimbări majore.

Tehenu*, people, aşa cum am făcut şi eu astăzi. Sau, mai bine să nu aveţi nevoie!

N.a: Just for fun- haiom equals today, tehenu equals enjoy. I am so evil!

Carieră vs. viaţă personală

Cu ultimul sondaj aplicat am încercat să înţeleg dacă oamenii chiar apreciază mai mult cariera decât viaţa personală, aşa cum reiese din lectura de specialitate sau din comportamentul afişat de tineri, mai ales, care sunt atât de dornici să se realizeze profesional încât uită să mai gândească pluri-dimensional.

Anyway, culmea-culmilor, exact categoria "mai importantă pentru mine este viaţa profesională" nu a fost "bifată" deloc!?

Pentru primul loc "se bat", la egalitate, cu 50% procentaj, "şi cariera, şi viaţa personală sunt importante", precum şi "viaţa personală este cea mai importantă".

Probabil că, de fapt, fiecare ştie că nu poate funcţiona numai pe modul de serviciu, numai că circumstanţele nu permit altceva.

Sunt curioasă dacă cei care susţin ideea că viaţa personală este cea mai importantă chiar reuşesc să demonstreze şi în practică acest lucru. Poate că sunt rea, dar, accentul pus pe ceea ce fac mai degrabă acasă şi în timpul liber le scade randamentul la locul de muncă?

Oricum, vă multumesc, ca de obicei, pentru participare, vă invit la următorul sondaj :)

De Paşte

M-am chinuit să găsesc o felicitare frumoasă sau o poză, pentru a o posta aici.

Se pare că nu sunt destul de îndemânatică pentru aşa ceva, dar cred că nici nu contează prea mult dacă este vreo poză în peisaj sau nu.

Mai bine vă fac nişte urări sincere:

- pentru cei "neliniştiţi", vă doresc să vă găsiţi locul

- pentru cei singuri, vă doresc să găsiţi cel puţin un umăr prietenos

- pentru cei care stau cu familia, să petreceţi momente care să vă apropie şi mai mult

- pentru toţi, să sperăm şi să găsim ceea ce ne dorim.

Un Paşte frumos şi poate şi un mic miracol!

Contractul de asigurări sociale

Pentru cei care doresc să încheie acest tip de contract, trebuie să prezinte următoarele documente:

- copie CI

- cartea de muncă (faceţi-vă o copie xerox pentru acasă)

- declaraţie tip (se distribuie la ghişeu)

- proces verbal de predare a cărţii de muncă (de la ghişeu)

- contract tip, 3 exemplare (de la ghişeu).

Cota de contribuţie este de 29% din venitul asigurat, care este recomandabil să fie măcar minimul pe economie, adică 500 RON. Plata se poate face lunar sau anticipat, pentru câte luni doriţi, maxim 12. Poate merge şi altcineva să plătească în locul vostru, dar nu poate semna pentru voi.

Pentru cei din Bucureşti, toată operaţiunea se desfăşoară la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care este pe un colţ de stradă, vis-a-vis de Poşta Vitan, aproape de Bucureşti Mall.

Recomand ghişeul 41, la etajul 2. Luaţi liftul neapărat sau căutaţi scările de după uşa de sticlă securizată. Nu le folosiţi pe cele interioare, cu inox, pentru că nu vă duc unde trebuie şi vă mai şi enervaţi.
Funcţionarele nu sunt urâcioase, dar s-ar putea să aşteptaţi ceva până termină de ronţăit covrigul sau până îşi beau cafeaua.

Succes!


Succes!

1000 de vizitatori

Cândva, în decursul acestei seri-nopţi, am atins pragul "critic" de 1000 de vizitatori.

Am cam ratat momentul, pentru că am privit la 1001. Înseamnă că nu mă iubeşte :).

Nu-i nimic, eu tot sunt bucuroasă pentru vizite, sprijin, prietenie, vă mulţumesc şi vă aştept în continuare!!

La mulţi ani!

Când lucrezi cu pasiune şi faci ceea ce-ţi place...

... se numeşte că ţi-ai găsit menirea şi că trebuie să fii felicitat, admirat şi invidiat numai aşa, în limitele bunului-simţ!

Astăzi, prietena mea, SilVia, şi-a lansat site-ul, în sfârşit.

Pe acest site veţi găsi munca şi creaţia unei persoane iubitoare de genţi, în special, şi de modă, în general. Veţi găsi ceea ce "concotează" de ceva timp şi ceea ce realizează cu cea mai mare plăcere.

Pentru mai multe detalii, fie vă "prindeţi" şi aţi dat deja click pe link-ul de mai sus, fie intrati pe www.gentilesilviei.com.

Să ştiţi că tipa :) este foarte talentată, creativă şi minuţioasă. Fie aveţi încredere în gusturile ei, fie discutaţi asupra produslui. Oricare variantă precis duce la un rezultat fantastic! Mai bine intraţi pe site şi vă lămuriţi pe cont propriu.

Mâine o veţi găsi la clubul La Scena ( lângă biserica Sf. Mina, mai sus de Unirea, la o staţie de tramvai de Sf. Vineri)), între orele 12.00 şi 18.00, la târgul de produse hand-made My Grandma*s Backyard. Intrarea costă 10 lei, din care 6 lei reprezintă consumaţia. Merită, pentru că vă clătiţi ochii, dar poate şi "şopaţi" ceva unicat.

Pentru Mame

Există persoane care te marchează, dar mai mult decât MAMA nu te marchează nimeni.

Există iubire, dragoste, dar mai mare decât cea pentru mamă s-ar putea să nu existe.

Iubiţi-vă mamele, aşa cum sunt, nu le lăsaţi să vă domine viaţa, dar iubiţi-le! Şi nu rataţi momentul în care puteţi să le fiţi aproape, fără compromisuri şi certuri, fără fitze, cereri, lămuriri, spuneţi-le că le iubiţi!

Puteţi ulterior să vă vedeţi de viaţa voastră, fără interferenţe, dar nu uitaţi că mama este una singură şi, că pentru cei mai mulţi dintre noi, este acolo unde trebuie, cum trebuie.

Mame, te iubesc şi mi-e dor de tine :)

Colegii mei sunt:

Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat:

- 0% din eşantion consideră că au colegi împreună cu care să formeze o "echipă";
- tot 0% îşi consideră colegii "ca din familie";
- 14,28% spun că au colegi "ineficienţi şi rău-voitori";
- 42,85% îşi consideră colegii "insuficient pregătiţi";
- 28,57% îi consideră pe colegi "oameni cu potenţial".

Într-o societate profesionalp în care accentul se pune foarte mult pe ECHIPĂ şi rezultatele acesteia, rezultă că nimeni nu formează echipă cu nimeni. Primează dorinţa de afirmare individuală, lipsa de coeziune, lipsa managerilor de echipă, lipsa mentorilor, a liderilor... Sunt foarte multe de spus, dar rezultatul este acelaşi: oricîte team-building-uri s-ar face, în afară de băut şi bîrfit nu produc nici un efect.

Dacă nu există spirit de echipă, normal că nu poţi sp ajungi să-ţi consideri colegii "ca din familie", deşi stai cu ei bot în bot uneori mai mult de 8 ore pe zi. Este adevărat, prieteniile de birou au alt statut decît cele din viaţa privată, dar, să nu uităm că pe prietenii din copilărie sau pe cei mai apropiaţi îi vedem în week-end sau lunar, în timp ce colegii ne stau alături zilnic. În loc să ne roade de diverse părţi ale corpului, mai bine ne-am face viaţa mai frumoasă şi la birou.

Îi cred pe cei care au bifat ineficienţa şi reaua-voinţă, chiar mă aşteptam să fie mai mulţi. Numai comentez, pentru că se leagă foarte bine de ce spuneam mai sus. Uneori, s-ar putea ca, chiar noi, cei care bifăm, să fim percepuţi la fel.

Cei mai mulţi susţin că au colegi insuficient pregătiţi. No wonder, în condiţiile în care majoritatea alergăm după titluri şi "hîrtiuţe", în loc să şi băgăm la cap ce se spune la cursurile alea pe care le plătim din proprie iniţiativă sau la care suntem obligaţi să mergem. Nu hârtia contează, ci valoarea pe care o aduci în organizaţie. Bine, de vreme ce şi organizaţiile au făcut rabat de la calitatea specialiştilor, normal că nu mai există "plus-valoare", există poate balanţa pe 0.

28,57% dintre colegi sunt, totuşi, oameni cu potenţial. E bine, încă există speranţă. Cam mică, dar se poate lucra şi cu aşa ceva.

Fiţi supportive, nu vă mai ciorovăiţi. Nu întotdeauna echipa este importantă, este adevărat, dar dacă ai spatele în permanenţă descoperit, ori te ia frigul, în cel mai bun caz, ori te înjunghie cineva. It's that simple!

Now that the love is gone - un alt fel de Motivaţie

Motivaţia poate fi intrinsecă sau extrinsecă.

Tot ce nu ţine de tine este extrinsec. La un moemnt dat şi dragostea este extrinsecă. Şi, dacă nu mai este... ajungi la motivaţia intrinsecă.

Dacă iubeşti fără să fii iubit, înseamnă că te auto-motivezi.

Dacă iubirea este bi-laterală, există şi motivaţie extrinsecă.

Totuşi, dacă este numai intrinsecă, te apucă şi pe tine "căutatul", că doar îţi trebuie formula perfectă.

On your quest, faci şi greşeli. Gen, crezi că poţi să abdici de la principiile şi dorinţele tale, că merge şi aşa. Uite că nu este aşa. Că te pocneşte realitatea rău de tot şi doare.

Doare când îţi dai seama că persoane pe care le ştii, de fapt, nu le cunoşti. Doare că încercările de uniformizare a dorinţelor se duc naibii. Doare că totul este unilateral şi nici nu dă semne că urmează să se transforme, deşi vorbele sună bine. Doare totul.

Dacă doare nu este bine, nu trebuie să doară.

Şi la muncă, şi într-o relaţie, totul este convenţie. Şi motivaţia vine tot din convenţie, dacă stai bine să te gândeşti.

Dacă nu mai ai motivaţie, schimbi convenţia sau părţile ei.

Old habits die hard. Dacă nu "die", atunci e timpul să pleci.

Şi, ar trebui să ştii bine că meriţi să fii motivat/ă. Asta merităm toţi.

Merităm dragoste şi înţelegere. Merităm respect, apreciere, să fim ascultaţi, să fim apreciaţi, să dăm ce este mai bun din noi pentru că avem un motiv.

Dacă nu mă apreciezi, nu mă respecţi, nu mă asculţi, nu mă iubeşti, înseamnă că nu mă motivezi.

Dacă nu mă motivezi, atunci ce naiba caut eu aici, când este evident că trebuie să caut în altă parte?!

Şi în dragoste, ca şi la job: cine spune că un contract, o promisiune garantează existenţa elementelor lor! Cine spune că nu pot fi rupte, reziliate, rezoluţionate, dizolvate, dacă se dovedeşte neexecutarea lor. Da' cine spune că îţi trebuie contract?! Şi cine spune că trebuie să rabzi şi să visezi şi să speri şi să... şi să nu primeşti nimic, decât vid (de ani de zile zidul doar se îngroaşă).

Dragă, motivaţie intrinsecă există, la greu, dar dacă nu mi-o oferi pe cea extrinsecă, eu mă duc să îmi caut "formula de aur" pe alte plaiuri. Ar trebui să ştii foarte bine asta.
Trebuie să găsesc Motivaţia.

N.a: este ficţiune şi adevăr, este ceva pentru toţi, la urma-urmei fiecare înţelege ce vrea. Destinatarule, privirea este fie veselă, fie tăioasă, dar dacă este goală, este exact aşa cum credeam şi nu mai vreau să văd niciodată.

Specialiştii, bată-i vina!

De ani de zile firmele de recrutare, multi-naşionalele etc se plâng de "lipsa de specialişti" în diverse domenii.

Ok, soluţii de retenţie, formare şi menţinere a specialiştilor nu oferă nimeni.

Târgurile de job-uri demonstrează că, de fapt, cererea pentru această categorie este redusă (sau, dacă nu-i "produce" nimeni nu mai este nevoie?), preponderente fiind ofertele pentru studii medii sau pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi.

A, soluţia din 2008 este, conform uni ziar, "repatrierea" rromilor din Spania şi Italia, precum şi ofertarea agresivă pentru muncitorii din domeniul construcţiilor.

Are u 4 real, people? Pui muncitorul să-ţi facă, de exemplu, o re-brănduire??????

Da, aş vrea să ştiu dacă cineva va emite o soluţie reală pentru criză. Personal, nu cred că este numai lipsă de specialişti, este lipsă de personal calificat şi motivat, în acelaşi timp. Este lipsă de dorinţă de muncă, dar sunt pretenţii perpetue pentru salariu mărit, concediu prelungit şi bonusuri.

Salariul

Iată rezultatele ultimului sondaj:

- 22,22% consideră că actualul salariu reflectă corect munca depusă;
- 44,44% spun că este satisfăcător;
- 22,22% susţin că este insuficient;
- 11,11% sunt de acord că este prea mare pentru munca pe care o depun.

Chiar nu mă aşteptam să bifeze cineva ultima opţiune, dar poate că mai există şi sinceritate.

Este bine că salariul se menţine măcar la nivelul "satisfăcător", ceea ce mai dă speranţă şi altora. Poate că nu este totul atît de "negru" pe piaţa muncii din România, deşi mă aşteptam ca opţiunea "insuficient" să adune cele mai multe voturi.

Bunul simţ la cursuri

Merg şi eu la nişte cursuri, nu sunt singura. Majotâritatea oamenilor urmează diverse forme de învăţământ.

Aşa, păi, dacă tot urmăm, să învăţăm că nu suntem singurii din încăperea în care au loc.

La curs:

- trebuie să nu întrerupi profesorul
- să te gândeşti că şi restul colegilor sunt acolo să înveţe ceva
- dacă nu sunt acolo să înveţe ceva, oricum, poţi să îi deranjezi în pauză
- când se spune "acum puteţi adresa întrebări", adresează-le, nene, nu după ce a expirat momentul
- "vraja" este tot pentru pauză, dacă există, dacă nu există, este pentru "after-hours"
- trăncăneala este obositoare, dovadă de nesimţire crasă, este tot pentru pauză
- profesorul există ca să dea explicaţii, nu te mai arunca peste umărul colegului sau colegei şi nu-i mai deranja din concentrare
- mai sunt foarte multe chestii de discutat, dar măcar pentru început poţi să încerci să aplici.

Ştiu că viaţa nu este dreaptă şi că nu există un număr par de fete şi băieţi în clasă, dar de-aia s-au inventat barurile de lângă locul unde se ţin cursurile. Ca să te duci acolo şi să elimini surplusul de estrogen sau testosteron :)

AM LUAT BURSAAAA!

Pentru prieteni şi cunoscuţi, îmi face deosebită plăcere să vă (re)anunţ că yours truly a câştigat bursa pentru care a aplicat încă din luna februarie!!!!!

După lupte "seculare", zile pline de nervozitate şi nopţi bocite, am reuşit! Este prima dată când câştig o bursă şi sunt foarte fericită. Nu m-a ajutat nimeni, nu am avut "pile", aşa cum cred unii.

Pentru curioşi, este o bursă profesională pentru formare de manageri în administraţia publică.

La un moment dat, în rândul funcţionarilor publici îşi va re-face simţită prezenţa piticania blondă :). Promit să fiu friendly!

Ok, vă pup şi vă doresc succes în tot ceea ce întreprindeţi. Şi aveţi încredere în voi. Este, uneori, cel mai important aspect în drumul spre reuşită.

Job is Like a Box of Locum

Când eşti la facultate vrei "să te faci mare" şi să găseşti un job cât mai bun. De fapt, pe mulţi îi "roade" dorinţa" de a munci, de a face altceva decât să înveţe.

Când ai job, îţi aduci aminte cu nostalgie de facultate, liceu... de trezit la ora 14 fără griji, numai cu bunica urlând în faţa uşii "iar ai chiulit de la cursuri, mamă! Ce-o să faci când o să lucrezi!" - "lasă-mă, dragă, în pace, că văd eu! Şi există şi concediu medical, na!".

Probabil că generaţiile mai tinere nu ştiu despre ce vorbesc, pentru că ei lucrează din timpul facultăţii. Este de admirat, dar şi de comentat (mai pe larg într-un post special). Pe vremea mea părinţii insistau să te ţii numai de carte. Oricum, angajatorii nu apreciau că tu speli mese la un bar şi te duci la facultate. Asta nu era o experienţă relevantă.

Anyway, job-ul are nişte caracteristici care nu se schimbă, indiferent de locul unde se află:

- este dur, dar şi maleabil, în acelaşi timp

- îţi mai şi "rupi dinţii" în el din când în când, de parcă ai da de un fistic sau o alună

- este glazurat, "şpriţat", "pudrat", iar dedesubt poţi găsi o surpriză

- poate avea un conţinut ridicat de cacao. Unii sunt alergici, altora le place, alţii nu suportă.

Locum-ul este foarte bine cunnoscut, de fapt. La noi, era doar verde, roşu, roz, mai puţin esenţe, mult zahăr pudră.

Ulterior, personal l-am descoperit pe cel din străinătate. Mult mai scump, mai aspectuos.

Sincer, nu îmi place decât în rare momente. Dar uneori este necesar, poate dacă nimereşti bucăţica care-ţi place, vrei tot box-ul. Aş prefera să inventez unul cu gust de brânză. La urma-urmei, fiecare nimereşte ce locum poate, că de-aia e cutia plină. Poate schimba gustul, brand-ul, culoarea.

Important este să ştii că cutia (scuzaţi cacofonia) te va urmări aproape toată viaţa. Şi că, măcar din politeţe, trebuie să guşti.

The Rose / for never ending feelings

Some say love, it is a river
That drowns the tender reed
Some say love, it is a razor
That leaves your soul to bleed

Some say love, it is a hunger
An endless, aching need
I say love, it is a flower
And you, it's only seed

It's the heart, afraid of breaking
That never learns to dance
It's the dream, afraid of waking
That never takes the chance

It's the one who won't be taken
Who cannot seem to give
And the soul afraid of dyin'
That never learns to live

When the night has been too lonely
And the road has been too long
And you think that love is only
For the lucky and the strong

Just remember, in the winter
Far beneath the bitter snows
Lie the seed, that with the sun's love
In the spring, becomes the rose

Poate sunt stupidă, dar nu ştiu să scap de "codiţele" de la Google şi nici de sentimentul că trebuie să simţiţi mai mulţi ceea ce vrea cântecul ăsta să spună. Mai există speranţp, hai să plângem împreună şi după aceea să ne revenim!

Serviciile de telefonie mobilă şi net suck!

... şi cum naiba îşi aleg companiile personalul de la Relaţii cu Clienţii?

Juma' de zi am avut probleme cu netu' şi, bineînţeles, compania Vodafone susţinea, prin intermediul angajaţilor săi - de un profesionalism deosebit - că este vina mea!

De ce nu aţi descărcat versiunea x a aplicaţiei naiba s-o pieptene pentru "pastiluţa" vodafone? Adik cum de naiba nu ştii de aplicaţia respectivă, tanti? K noi nu anunţăm pe nimeni că există aşa ceva, suntme şmecheri rău. Te lăsăm şi pe tine şi pe alţii fără conexiune, după care dăm vina tot pe voi, că tot sunteţi proşti şi vă plătiţi facturile la timp.

Cum naiba să descarc aplicaţia rspectivă dacă nu am conexiune. Asta este, eu am una singură!

Ok, sun a doua oară, după 3 ore de nervi, scanare anti-virus şi schimbare de porturi USB.

Wow, e vina noastră!!! Da, ştiţi că aţi făcut o modificare de abonament, în luna cutare. Da, da, iar noi ne-am luat libertatea de a vă modifica opţiunile fără să vă anunţăm. Dar acum va funcţiona, am revenit la setările cerute de dvs.

Probabil că scrie PROASTĂ pe mine! Altfel nu îmi explic cum de se apucă cineva să modifice ceva nesolicitat.

Când o să fiu mare, o să-mi fac companie de servicii de net şi telefonie mobilă numai pentru mine, na! Până atunci, cred k o să umplu OPC-ul de reclamaţii!

Elementul surpiză

CV-ul, "oglinda" candidatului... E bine că poţi să pui în el ce ai chef, în funcţie de target şi de cum minţi, dacă nu ai acoperire.

O să fiu succintă. Am observat, din experienţa proprie, că există angajatori care apreciază foarte mult activităţile extra-curiculare. Uneori chiar acele activităţi care nu au nicio legatură cu profesia ta sau cu locul de muncă pe care îl ai.

La un moment dat mi s-a spus să scot din CV rubrica respectivă, că nu prezintă interes.

Pe naiba, poate viitorul şăf are un suflet sensibil şi apreciază faptul că am urmat 7 ani de vioară şi 2 de pian! Chiar mi s-a întâmplat.

Aşa că, dacă ai făcut break-dance sau ai brodat goblenuri, poate fi un punct forte. Nu subestima niciodată flecuşteţele "ciudate" din experienţa personală. Poate la următorul job va trebui să ştii să dansezi profesionist, ca să faci faţă team-building-urilor exhaustive sau să dai bine în ochii managerului :)

Motivaţia

Iată rezultatele ultimului sondaj aplicat de către moi pe blog-ul personal:

- pe locul întâi ca element motivaţional se regăseşte ACTIVITATEA DEPUSĂ (60% dintre respondenţi au bifat-o)

- pe locul doi se află la egalitate BONUSURILE EXTRA-SALARIALE şi COLECTIVUL (cu câte 20% fiecare)

- pe locul al treilea, cu nici un procent ataşat, adik 0%, SALARIUL şi TRAINING-ul DE SPECIALITATE.

Într-o ţară în care lumea se plânge aproap în continuu de condiţiile de muncă, este plăcut să ştii că mai există şi oameni care apreciază ceea ce fac, faptul că mai există şi plăcerea de a munci alături de persoane care îţi plac. Probabil că şi sistemul motivaţional "cafeteria" prinde" şi la noi, altfel nu se explică de ce angajaţii ar fi motivaţi de bonusuri extra-salariale.

Însă, este o contradicţie foarte mare între ceea ce afirmă specialiştii prin ziare şi ceea ce declaraţi voi prin acest sondaj. Oricum, eşalonul nu este relevant.

În prezent, cel mai puternic factor motivaţional rămâne SALARIUL, deşi nu mulţi vor să recunoască deschis. Sper că nu v-a fost ruşine să îl bifaţi.

N.a: sondajele pe care le lansez acceptă variantă multiplă de bifare.

Eu cu mine şi destinul meu

" I cheated in the final of my metaphysics examination: I looked into the soul of the boy sitting next to me." Woody Allen

Eu m-am uitat în ochii cuiva şi am ştiut că nu mai pot să continui ce făceam.Pewntru că nu era pentru mine.

Mulţumesc, "Cineva", deşi te văd foarte des, nu ştiu dacă o să pot să îţi spun vreodată cât de mult a însemnat pentru mine faptul că, din inadevertenţă-curiozitate-dorinţă, ai întors capul când mi-ai auzit vocea. Şi că privirile noastre s-au intersectat.

Poate că trebuia să te uiţi la mine şi eu la tine. Poate că mi se pare mie, acum...

Nu ştiu dacă viaţa o să ne arate că este ceva mai mult decât o coincidenţă, dar îmi pare bine că nu am închis ochii.

Satisfacţii de primăvară

אנ' חחמה ו'פה אבל
:)

A se completa la liberă alegere, din nefericire nu mă prind care este "Z".

Cine o să ştie ce am spus acolo, o să înţeleagă.

Sper să vă simţiţi şi voi la fel de bine cum am reuşit eu astăzi, joi 13 martie, chiar dacă doar pentru puţin timp!

Pisica

- este independentă
- guralivă
- plină de opinii şi idei pe care ne-iubitorii de feline nu le suportă, deşi nu sunt proaste
- bineînţeles că pică în picioare, de cele mai multe ori
- dacă este pisică, nu înseamnă că este pisicoasă
- are şi colţi destul de ascuţiţi, şi gheare
- ştie să "se dea bine" pe lângă şefi, dar ştie să facă şi "scandal" (de la felina la felină, comportamentul diferă; unele se cred tigru, deşi au dimensiuni de hamster)
- este foarte eficientă când este cazul, dar o mai apucă şi leneveala
- dacă are "pui", este cea mai iubitoare mamă, are grijă de toţi în egală măsură
- la cât de mult miorlăie, nu se poate spune că nu "diseminează" informaţiile
- află câte în lună şi în stele, pentru că ştie când trebuie să fie "invizibilă"
- este o colegă foarte bună, dar este apreciată numai de cunoscători
- luptă chiar şi atunci când este speriată.

Dacă întâlneşti o pisică, ai următoarele 4 posibilităţi:

1) să te îndrăgosteşti de ea (poate numai profesional vorbind)
2) să te joci cu ea, dar fără să o provoci, că te zgârie rău (trebuie să ai plasturi la îndemână, mereu)
3) să nu o suporţi şi să o laşi în pace
4) să nu o suporţi, să o vânezi şi să te pregăteşti pentru lupte de gherilă.

8 MARTIE

La mulţi ani tuturor femeilor, răbdare de fier şi multă iubire!!!!

Nu sunt floricele în poză, dar este promisiunea unei primăveri frumoase, un început pe care putem să îl imaginăm şi putem să-l construim aproape aşa cum vrem noi.

Baby, baby... tu ce naiba faci cu viaţa ta

Săracii "irişi", de unde să ştie că o să vină o bezmetică să îi "plagieze"?

Yet, sunt unele zile în care îmi vine să omor pe toată lumea: da' ce vă roade pe voi ce fac, unde lucrez, de ce respir...

Toţi trebuie să ne găsim locul de muncă potrivit. Ăla unde şi dacă te injuri zilnic cu cineva, simţi că vrei să te întorci. Nu l-am găsit încă.

Let me be, când o să fie, o să dau de ştire. O să fac petrecere, că sunt generoasă :)

În această oridene de idei, ce naiba fac cu viaţa mea este treaba mea!!!!!!

Erată

Autoarea blog-ului este, momentan, incapabilă de a insera un Excel în cadrul unui post pe blog. Mea culpa.

Ce voiam să spun era aşa: 67% Urşi bruni, 34% Balauri. Soooooooo, probabil că nu aţi citit ce am scris.

Ursul brun nu este drăgălaş şi corect, este cam inversul. Chinuiţi-vă şi căutaţi la "Tipologii".

Admir Balaurul. Probabil că cine a votat pentru el ştia despre ce este vorba.

Mă muză faptul că nici un Şalău sau Somon nu admite că intră în categoria respectivă.

Între timp, am scris despre Bursuc. Dar nu am mai apucat să-l bag în sondaj. Altă dată.

People, chiar dacă nu votaţi anonim pe blog-ul meu, recunoaşteţi pentru voi ce reprezentaţi. Mai târziu, poate nu veţi fi aşa de dezamagiţi când veţi observa că lumea din jur vă percepe cu totul altfel decât credeţi voi că sunteţi.

Hai, Shavua tov :)

Vietăţi

Astea sunt rezultatele sondajului. Ursul brun este ceva nasol, de fapt. Citiţi la "Tipologii", ceva mai vechi. Le mulţumesc "balaurilor" :)

Again interviu

Sunt fascinată de ciudăţeniile din viaţa mea.

Interviu. Ca de obicei, eu nu pot să mă prezint la aşa ceva şi să nu am parte de surpize, gen: acest interviu va fi susţinut în limba franceză. Tant pis, parce-que je parle mieux l'anglais.

Aţi văzut anunţul nostru de pe site-ul x? Nope, pentru că eu am aplicat prin "radio-şanţ" şi dacă ai fi atentă ai vedea lucrul ăsta.

Franceză, apres engleză, then traduceri. Afterwards al doilea encounter cu unul dintre parteneri. Bine, mi-a plăcut locul, deşi am plecat cu ideea că nu ştiu de ce mă duc, pentru că, de fapt, nu îmi spuneau nimic. Chiar am căutat anunţul de job de pe site-ul x. Să dea naiba dacă îl găsesc, acu' câte milenii l-aţi postat?

N-am nimic cu oamenii de-acolo, chiar erau simpatici. Dar de ce mi se întâmplă mie!!! E o constantă în viaţa mea preponderenţa surpirzelor. Bine că am umor şi nu mă blochez. Sau dacă mă blochez, zâmbesc frumos şi trece :)

Bunul simţ la locul de muncă

- este absolut necesar
- este insurmontabil
- chiar şi atunci când te-ai înjurat de moarte, de mamă, trebuie să o faci cu "graţie", pentru că mâine tot cu aceiaşi colegi o să te întâlneşti
- dacă vaca de lângă tine îţi dă peste mâini că aşa are ea o pornire de caţă, şi după 2 ore are o criză de rinichi, du-te la farmacie şi cumpără-i pastile
- prea mult estrogen sau prea mult testosteron strică, caută un echilibru
- dacă ştii că ai nervii slabi, gândeşte-te bine ce impact o să aibă un răget, înainte de a-l emite (dacă ştii k totul o să fie bine, e ok :)
- mai lasă-l naibii dacăeşti călcat pe bătături!!!
- nu bea din acelaşi pahar cu colega sau colegul, decât dacă ştii k nu are herpes
- spală-ţi paharul şi ceaşca sau dacă nu o faci, pune-le undeva unde nimeni să nu le atingă până când te întorci
- fă cafeaua, chiar dacă pari sclav, la un moment dat cineva îşi va da seama despre ce e vorba
- dă buna ziua femeii de serviciu şi gardianului
- şeful tău este cel care trebuie să te salute primul, indiferent de sex
- şlapii şi decolteul sunt pentru week-end la serviciu

Mai dă şi tu idei, până nu mă apucă zbieratul :)

Overqualified = Disqualified?!

M-am tot întrebat ce vrea să însemne că un angajat sau un candidat este "overqualified". Asta, până când mi s-a spus şi mie acelaşi lucru.

Crap! Ştiam eu că angajatorilor le plac numai "prospăturile", adică personajele care suportă să treacă prin procedura de "spălare a creierului".

Dacă ştii mai mult de o limbă străină, s-ar putea să ai probleme. Este adevărat că orice cetăţean al Uniunii europene ar trebui să ştie cel puţin două limbi de circulaţie din Uniune. Dar, what the Hell, şi româna este o limbă europeană, nu-i aşa?

Aşa, ce se întâmplă dacă o persoană ştie mai multe decât colegii săi? Probabil că va fi apreciată parţial, atât de şefi, cât şi decolegi. Dar, la un moment dat tot i se va spune că ştie cam prea multe.

Şi ce este aşa de rău să ştii mai multe decât ceilalţi? La urma-urmei, dincolo de realizările personale, ceea ce ştii contează pentru rezultatele echipei din care faci parte.

Da, cineva care ştie ceva în plus, la modul real, nu doar declarativ, ar trebui să primească şi mai mulţi bani. Am observat trend-ul, dacă ştii mai mult eşti un neavenit.

Nu, nu este invidie. It2s a known fact: dacă ştii, s-ar putea să urmăreşti ceva mai bun decât în cadrarea în turmă. Dacă ştii mai mult înaiinte de a fi angajat, eşti o ameninţare.

Majoritatea angajatorilor, în loc să se gândească la oportunităţile create de posibilitatea de a avea un angajat mai bine pregătit (de la mama lui de-acasă), se gândesc la costurile suplimentare.

Până la urmă ce suntem, oameni sau bunuri?

Overqualification chipurile a devenit un defect. Sună aşa de negativ! Deşi ar trebui să tragă un semnal de alarmă: de ce nu-l angajez pe ăsta care ştie deja o groaya de chestii, în loc să mai plătesc pentru pregătirea unuia care nu ştie şi nici nu ştiu clar dacă va da rezultate în urma training-ului?

Aşa cum am scris în titlu, în zilele noastre overqualified means disqualified. I wonder why.

Aştept comentarii, people :)

Muţumiri

Astăzi am înregistrat 500 de vizite pe blog. Personal consider acest fapt o realizare.

Vă mulţumesc pentru interesul pentru a citi post-urile de pe acest blog, vă mulţumesc pentru comentarii şi pentru participarea la sondaje şi pentru că îmi oferiţi inspiraţie.

O să vă anunţ când se împlinesc 1000 de vizite :)

Lumea e mulţumita (contrar aparenţelor)

Sondajul referitor la cât de mulţumiţi sunt oamenii de job-ul pe care îl "frecventează" a expirat.

Rezultatele sunt următoarele:

- 40% dintre respondenţi sunt mulţumiţi de job;
- 40% dintre respondenţi consideră că locul de muncă actual este doar o soluţie de moment, o rampă de lansare şi caută ceva mai bun;
- 13,33 % nu sunt deloc mulţumiţi de ce li se întîmplă;
- 6, 66 % aşteaptă pensia, liniştiţi.

În condiţiile în care avem atâţia şomeri, atâţia ne-şomeri care nu profesează, este îmbucurător că există persoane care chiar sun mulţumite de cea ce fac. Şi tot bine este că există şi cei care speră că de la un an umit job pot căpăta experienţa necesară pentru a se propulsa spre ceva mai bun.

Personal, credeam că stăm mai rău, având în vedere problemele cu care se confruntă piaţa muncii, condiţiile în care lucrăm etc.

Mă bucur că sunteţi mulţumiţi, e semn bun.

Sondajul a fost accesibil numai celor care se pot conecta la Net. Mă întreb ce ar fi răspuns cei care nuau această possibilitate. Oricum, voi, cei cre aţi răspuns, faceţi parte din acea categorie de oameni care mai pot dao speranţă sufletlor triste.

Vă mulţumesc, indiferent de ce aţi răspuns şi vă aştept să daţi curs noului sondaj :)

Radio-şanţ non-stop

Scurt de tot: ca să găseşti un job, trebuie neapărat să postezi la Radio-şanţ.

Nu foarte dramatic, ci doar un hint: caut ceva mai bun.

Bine, de-aici vor începe tot felul de discuţii: dar de ce nu mai vrei acolo, nu mai e bine, vaaai, da' parcă îţi plăcea!, ne-ai dezamăgit, dacă şi tu spui că nu-ţi mai e bine...

Foarte multe comentarii, prea multe de altfel. Fiecare e cu viaţa lui. Nu-i aşa?

Pozitiv este faptul că toţi, absolut toţi îşi vor da cu părerea. După care vorba se va răspândi: cutare caută ceva. Nu înseamnă că reclama va fi pozitivă, dar dacă eşti constant în gura lumii, s-ar putea să iasă ceva.

Mi-a arătat cineva, acum o oră, un mic discurs de pe youtube. Foarte mishto concluzia, de fapt o ştiam, dar sunt puţini cei care înţeleg: trebuie să faci ceea ce îţi place, trebuie să cauţi ceea ce îţi place, numai atunci vei putea să dai ceea ce poţi şi te vei simţi împlinit. Ceva de genul ăsta era susţinut de un om care tocmai demonstra medicilor că trăieşte al nush câtelea an după ce fusese diagnosticat cu cancer de pancreas.

Eu nu am cancer, aşa m-am născut, cu dorinţa de a-mi găsi locul în viaţă. Cel pe care îl vreau eu. Poate mă ajută cineva, puţin, să-l găsesc. Oricum, locul acela mă aşteaptă. Sunt sigură de asta. Şi mai cred că dacă nu l-am găsit imediat înseamnă că se va reactualiza cu indicele inflaţiei şi voi primi şi dobândă pentru timpul în care l-am căutat.
Poate e chiar sub nasul meu :)

Ce vreţi să spuneţi cu asta?

Din când în când mai dai şi examene, chiar dacă ai trecut de vârsta emoţiilor studenţeşti.

Bine, nu trebuie să ai emoţii neapărat, pentru că îţi tulbură judecata şi nu te mai poţi concentra.

Anyway, am fost foarte mirată când am descoperit că m-am pregătit sufleteşte pentru un examen în limba engleză.

Dezorganizarea a fost la ordinea zilei, deşi au fost şi "străinezi" implicaţi.

Stupoarea a survenit în momentul în care am descoperit că întrebările erau formulate în limba română.

Este ceva care mă depăşeşte la faza asta. Cum se mai face o departajare clară şi de ce mai trebuie să depun efort să scriu în altă limbă decât cea maternă dacă exact de la primul pas nu există o etică a concursului?

Ce-i aia "trebuie să înţeleagă toată lumea". Păi, de ce ne-aţi mai selectat pentru această etapă, de ce căutaţi proficiency fie în limba engleză, fie în limba franceză, dacă nu sunteţi în stare să fiţi competitivi ţi să formulaţi întrebările în limbile concursului.

Probabil că mă mir prea mult :)

Stat vs. stat în stat

Să lucrezi la "stat" nu este chiar aşa de rău, mai ales dacă nu te grăbeşti nicăieri.

Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim - nu sunt originală. Aşa faci dacă vrei o pensie liniştită (a se băga în seamă şi sondajul meu, care mai are puţin şi expiră).

Dacă eşti tânăr şi nimereşti la "stat", ai de ales între a sta sau a munci. Să ştii că şi la bugetari se munceşte, chiar dacă administraţia publică este varză. Şi, dacă rezişti nervos, te poţi alege cu un loc de muncă stabil, cu primuliţe, bonusuri. Mai puţin cu avansări corecte şi cu aprecierea talentului nativ (naiv).

Dacă rezişti, te tot poţi transfera, până când crezi că ai ajuns într-o instituţie care să îţi asigure un anumit confort psihic şi fizic.

Stat în stat means că stai în timp ce Statul te plăteşte să munceşti. Foarte multe "cariere" funcţionăreşti sunt construite pe acest principiu solid. Dacă stai, Statul va observa că eşti acolo. Şi atât. Dar tot Statul nu te va lua la întrebări de ce nu "produci".

Dacă stai, statul devine o meserie. Statul în Stat este la ordinea zilei.

Mai interesant ar fi să percepi viziunea şi expectanţele Statului şi să decizi că poţi face ceva mai bun pentru el şi pentru tine.

Probabil că nu am fost coerentă pentru tine, dar, hi-hi-hi, eu ştiu ce am vrut să spun :)

Bursucul

- este neprietenos, gen Grumpy
- este băgăcios într-un mod nu foarte deranjant
- are idei bune, dar nu poate să le emită decât cu sunete specifice, care lasă impresia că este în permanenţă îmbufnat
- îşi crerează areale "vizuinice" şi la birou, dar şi acasă (probabil ai observat că este genul de persoană care colecţionează obiecte de birotică şi nu prea vrea să le împrumute)
- paradoxal, îi place să ude plantele
- este apreciat de şefi, care îi acceptă comportamentul neprietenos pentru că ştiu că poate rezolva aproape orice problemă
- dacă îi intri în graţii, o să ai multe de învăţat de la el.

Dacă întâlneşti un Bursuc, ai următoarele 3 posibilităţi:

1) să îl ignori, nu va muri de oftică, dar nici să nu contezi pe sprijinul lui la şedinţe sau proiecte;

2) să încerci să îi furi ideile, dar asta înseamnă să ai nervi de fier şi să accepţi că în vizuina lui eşti pe un teritoriu necunoscut;

3) să te împrieteneşti cu el şi să beneficiezi de "luminile" lui fără să fii acuzat de furt intelectual şi să înveţi să construieşti vizuini.

Job-ul de acasă 2

Am spălat rufe.

Am făcut mâncare.

Am reparat aspiratorul.

Am făcut curat în sertarele din bucătărie, pentru că doamna de la curăţenie de-aia vine, doar ca să dea cu mop-ul. În rest, eu fac curat înainte să vină ea. Pentru că e doamna de la curăţenie (sunt răutăcioasă, este o persoană foarte simpatică, dar bună de doamnă de companie, nu pentru frecat podele).

Trebuie să învăţ, dar sunt cam dărâmată.

Dau familie la schimb sau caut bărbat care să ştie să repare chestii prin casă. Mai am şi eu trburi serioase de făcut pe lumea asta!!!