Avionul şi oltenii

Sau oltenii şi avionul, cum doriţi.

Întotdeauna am urât perioada sărbătorilor de iarnă, pentru că pe toţi îi apucă frenezii sezoniere şi tardive. De a se plimba, de a cumpăra, de parcă nu poţi să faci asta tot anul.

Am venit foarte grăbită acasă, pentru că da, biletele de avion suferă schimbări de preţuri bruşte şi monumentale la o yi diferenţă în această perioadă a anului. Incredibil, 200 de euro diferenţă de pe o zi pe alta. Aşa că, cei care doresc să "zboare" pe undeva acum, mai bine aşteaptă până după 24 decembrie.

Revenind la poveste, este minunat să fii aproape 24 de ore pe drum, de parcă ai pleca în Japonia, în condiţiile în care, de fapt, pleci de la 2 ore distanţă de Londra şi te aştepţi să nu întâmpini piedici într+o ţară mult mai dezvoltată decât a ta. AŞ!

Trenurile din Anglia, deşi arată mult mai bine decât cele din România, suferă întârzieri neanunţate.

Dacă dă puţină zăpadă, chiar şi trenurile subterane se blochează.

Aşa era să pierd avionul.

Bine, trec peste sprint+ul de 19 porţi, cu raniţa în spate, pentru a ajunge la poarta de îmbarcare, deşi zborul nu fusese anunţat oficial şi se ştia că deja există o întârziere.

Ajung la momentul în care sunt în sfârşit în avion, rebuie să ridic pe cineva care stă pe locul meu şi să mă strecor în locul lui.

Începe minunăţia: în dreapta mea, un cuplu nu destul de tinerel, dar plin de dragoste. La al doilea lor zbor cu avionul, primul fusese spre Londra, cu o săptămână înainte. Poze, tatăăăăă, poze, în aceeaşi poziţie, de parcă era sfârşitul lumii.

Anunţ de la căpitan, 50 de minute de întârziere. Moment culminant pentru "tânărul" cuplu, care decide să scoată o drăcie de DVD player portabil, pentru a viziona...

Ei, ce doreau să vadă...

MANELE MANELE

Trust me, iPod+ul meu a cedat nervos după două ore, după care a trebuit să accept orgia "muzicală". Şi să îndur băutul a patru beri de căciulă din partea petrecăreţilor, precum şi a ţuicii din dotare, pe care nu înţeleg cum cei de la controlul de securitate au trecut-o cu vederea.

Nu, nu sunt veselă şi nu este umoristic ce spun. Dar mai lipsea prazul, pentru că cei doi au recunoscut din ce zonă a României provin.

Apreciez simţul de călător şi explorator al oamenilor din Oltenia, dar poate ar trebui să se mai informeze ş asupra obiceiurilor din alte zone, dar ş asupra bunelor maniere de pretutindeni.

Nu continui cu nici un comentariu, este de ajuns că o să-mi aduc aminte destul timp de acest episod.