zgâma

nu merita scris despre ea cu litere mari nici cu punctuație

ocupă spațiu fără să vrei

deși este foarte mică

este invidioasă și moare dacă nu știe ultima știre

dă vina pe alții pentru frustrările proprii - restul sunt frustrați, nu ea (da, am folosit punctuație, nașpa)

o să o roadă toată viața că este o persoană second hand și o să încerce să demonstreze altfel cu ostentații (aroganțe???)

repetă fraze cheie aflate de la alții bine că știe să le pună cap la cap

dacă are interes, iubește pe toată lumea

nu știe să facă nimic k lumea dar așteaptă să vadă când apar alții de care să se lipească

apare de unde nu te aștepți

îți pică de peste ușă dacă o deschizi brusc

stă cu pâlniograful lipit de ... ușă

interpretează totul așa cum vrea ea

că doar le știe pe toate mai bine decât toți și toate

get a life zgâma


odată instalată se șterge greu

e persistentă

se înlătură fie în timp fie brusc depinde de agentul curățător

sau se ia cu lopata și se aruncă la gheenă

sau i se spune ceva de dulce

se numește de fapt MÂZGA

SĂ SCĂPĂM DE MÂZGĂ PRIN PURIFICARE

cu clor cu mister muscolo cu detoxifiere cu renunțare la diverse cunoștințe cu șoricioacă cu perseverență cu MAI DU-TE... DE UNDE AI VENIT... ȘI MAI VEZI-ȚI DE TINE CĂ ... MAI ȘI INSIȘTI

Cambridge vs. Oxford

În ambele locaţii a fost vremea urâtă atunci când le-am vizitat,aşa că ambele orăşele primesc un vot de blam. Glumesc, of course.

Nu vreau să povestesc despre prima descălecare a vreunui individ în vreuna dintre cele două aşezări, pentru asta puteţi gugăli :)

Oxford este mult mai vechi decât Cambridge, mai înţepat, mai cosmopolit. Cambridge este seren, micuţ. Amândouă sunt... veri veri ixpensive. Se vede că e pentru studenţi de rasă.

Probabil chefurile sunt monstruoase, chiar dacă arhitectura căminelor îndeamnă la post şi rugăciune. Însă, dacă citeşti pe panourile de la muzeul oraşului Oxford, afli că studenţii aveau valet personal, la micul dejun mâncau friptură de mistreţ, la ei în cameră, resturile îi reveneau valetului şi familiei acestuia. La prânz, tot în cameră, gâscă, raţă (probabil le tăiau pe cele de pe malul râului care trecea pe lângă universitate), iar seara, la comun cu colegii şi profesorii, mâncau din nou. Bine că dădeau la rame, altfel nu vreau să mă gândesc câtă obezitate pe capul lor.

Plimbarea ar fi fost extrem de relaxantă dacă nu s-ar fi desfăşurat pe ploaie şi vânt.

Recomand ambele aşezări, numai ţineţi cont că între 5 şi 6 p.m. încep să se închidă toate atracţiile turistice şi magazinele. Cel mai bun bargain este să cumperi cărţi, chiar sunt mai ieftine decât în alte locuri. Măcar atât pentru studenţi.

Enjoy the pictures, lebădă de Oxford contra lebădă de Cambridge (las la alegerea publicului să ghicească identitatea fiecăreia). Şi alte câteva pozişoare. Week-end frumos!

Thorpe Park ruleeez!

Astăzi am fost la parcul de distracții Thorpe.

Este în afara Londrei, mergi până acolo de îți vine rău.

S-ar putea să îți vină rău și acolo, chiar, pentru că este de-a dreptul hard core. Daaaaaar, merităăăăă!

A se vedea în poză pe ce m-am cocoțat eu. Restul pozelor nu le dețin. Dar, așa, de idee generală.

Nenorocirea din poză se numește rollercoaster-ul SAW - da, de la filml de groază. Este... de groază. Am suferit un atac de panică în el, dar am supraviețuit și sunt foarte mândră de faptul că atunci când am coborât din el, deși eram albă la față, râdeam cu gura până la urechi. Da, de acolo de sus te aruncă. Nici nu am putut să mai zbier, deși am bătut orice recorduri de urlete ever :) :)

Such FUUUN! Dacă aveți ocazia, mergeți. Enclosed www.thorpepark.com

Ficțiunea legislativă

Dețin licență artistică pe expresie :)

Păcat că nu și pe ”figment of imagination”, suna mai bine.

Oricum, trăim această ficține zilnic. Nu cred că este nevoie să dau exemple, pentru că ne întâlnim cu ele la tot pasul.

Cel mai mult îmi place când apare (de fapt, emerges from the depths) sub aspect instituțional. Este cea mai simpatică și mai nocivă formă a acestei ficțiuni, părerea mea.

Nu-i așa, ficțiunea se poate baza și pe fapte reale?!

Don'ts for Wives (titlul nu este al meu :))

Ideea mi-a venbit acum 2 zile, când un prieten mi-a spus că deocamdată nu este angajat și este ”caznic”, drept care se duce să facă piața și nu are timp de stat la taclale pe mess.

I shall grant him the benefit of the doubt, eu știam că e ”căsnicie” și de-aici ”casnic”, dar mai știi, poate de la ”cazne”??? Whatever.

Am cupărat o cărticică super-mică, scrisă pe la 1913 de o doamnă numită Blanche Ebbutt. Se intitulează la fel ca post-ul meu. Ulterior, am aflat că a scris și un ”Don'ts for Husbands”, dar încă nu am găsit respectiva apariție.

Ca să vedeți și voi că lumea nu se schimbă, de fapt. A, ce legătură are cu HR? Păăăăăi, o relație e ca un job. Sună prozaic, dar odată angajat, nu te gândești să-ți dai demisia, speri să meargă ok și să nu ieși la pensie niciodată, dacă se poate. Să crească limta de vârstă cât mai mult și să te bucuri de beneficii și sporuri cât trăiești. Sau nu?! - da, mai există și job-hunters, am uitat, my bad.

Spicuiri:

- arta este o amantă capricioasă și nu există una mai capricioasă decât aceea de a fi soție
- dacă te cuplezi pentru bani, poziție socială și faimă să nu fii surprinsă dacă numai asta primești; dragostea nu se cumpără
- să nu crezi că partenerul tău este un sfânt. Dacă ar fi fost, te-ai fi plictisit repede de el.
- nu aștepta ca El să vadă totul din perspectiva ta. Din când în când, pune-te și tu în locul lui.
- nu vegeta. Unele femei sunt niște vaci, dar tu nu trebuie să fii ca ele. Ține-ți corpul și mintea alerte.
- nu adormiți certați
- nu încerca permanent să schimbi bărbatul de lângă tine decât dacă, într-adevăr, are un comportament vizibil neplăcut
- nu deschide tu ușa la vizitatori dacă El este în preajmă
- distrează-te împreună cu El, orice ați face
- dacă El își ia moto, cere-i să-ți ia mașină
- nu fi neglijentă și nu îl lăsa nici pe el să fie neglijent.

Cam atât, ca să nu dau în chestii mai serioase. Indulge ve tehenu :)

Ce pot alții, ce putem noi

... (mă-sa, pardon)

De fapt, cam la asta se reduce tot, dacă e sa-l ascult pe Badea zilnic (asta e, din nefericire cel mai bine prind radio Zu, aș schimba postul, dar nu prea vrea tzava).

Ei, uite că nu e chiar așa.

Ce pot alții:

- să trăiască cu mai puțin stress (pentru că, de exemplu, au învățat să stea frumos la coadă. Dacă te bagi ca boul în fața altuia, nu înseamnă că ești mai capabil, înseamnă că ești un bou nesimțit sau o vacă idioată și ar trebui să zaci în grajd până îți revii sau să mori acolo)

- pot să aibă o viață politică relaxată (în sensul că guvernul se poate schimba de nush câte ori, dar pentru că strămoșii lor au avut grijă să creeze un sistem legal și legislativ solid, care suportă în același timp modificări, dar modificările nu afectează cursul apei, gen o fac să curgă din aval înspre sursă)

- pot să aibă o criză simpatică ( because it is a credit crunch, we lower every price. Adik, poți mânca ieftin, te poți îmbrăca ieftin, poți circula ieftin, orice, numai să meargă economia mai departe și să nu își piardă comercianții vânzările)

- pot să stea supravegheați de camere de luat vederi (pentru că știu că aparent este o violare a intimității, dar când îl bate gândul pe Vasilică să te violeze, nu-l mai bate și a doua oară, pentru că data aia e momentul în care îi dă nenea polițistul cu bastonul peste ceafă)

- pot să trimită petiții, plângeri, reclamații, ori de câte ori drepturile cetățenești au fost încălcate etc etc (pentru că nici la alții funcționarul bășinos de la ghișeu nu își făcea treaba, dar după ce a fost sufocat de hârțoage, a învățat că mai bine își face treaba prevăzută de fișa postului și pleacă în timp util acasă decât să scurme după țigări printre teancurile de maculatură. Pe de altă parte, nici baba Saveta din alte regiuni ale Europei nu plânge la TV degeaba. Aia ia jordia în mână și își cere drepturile. Dar și le cere alături de vecinii ei, care nu au ca preocupare principală cântăritul ochiometric al averilor de peste gard)

- pot să aibă un sistem educațional coerent (vaaai, în alte țări se învață ca să ai și ce să lucrezi mai departe, nu așa, doar ca să ai o hârtie în plus. Culmea! Culmea! Și dacă nu poți, te duci și muncești după ce ai terminat liceul sau chiar mai devreme, decât să visezi că o să apară un nou Ceaușescu care îți asigură un loc la facultatea de zootehnnie).


Ce putem noi:

- să ne plângem de milă

- să ne aducem aminte de destinul nostru și de istoria lacrimogenă a României, pe care NU VREM; DAR DELOC, să o contrazicem

- să ne crizăm înainte de a fi criză

- să ne înjurăm

- să dăm copy-paste la ideile altora și să credem că am descoperit panaceul

- să plătim expați, în loc să angajăm români de-ai noștri, care chiar pot să facă ceva (e mai bine să îi lăsăm să plece, daaaaaaaaaa, ca să muncească pentru alții și noi să primim experți care habar nu au dacă existăm pe hartă sau nu).

Lista poate continua, dar mă plictisește.

Ce am învățat noi de aici?

Cred că nimic. E târziu. Mai cugetați. Eu tot cuget și cred că avem nevoie de o dictatură luminată. Aș închide granițele vreo 3 ani, aș lăsa să ne omorâm între noi (se numește selecție naturală), după care aș vedea ce fac mai departe - cu speranța că nu supraviețuiesc numai sub-umanii.

Sau mai bine aș învăța că o mână întinsă vecinului înseamnă că poate alt vecin vine și mă ajută și pe mine la un moment dat. Și se creează așa un lanț de solidaritate și înțelegere.

Visez.