Sau oltenii şi avionul, cum doriţi.
Întotdeauna am urât perioada sărbătorilor de iarnă, pentru că pe toţi îi apucă frenezii sezoniere şi tardive. De a se plimba, de a cumpăra, de parcă nu poţi să faci asta tot anul.
Am venit foarte grăbită acasă, pentru că da, biletele de avion suferă schimbări de preţuri bruşte şi monumentale la o yi diferenţă în această perioadă a anului. Incredibil, 200 de euro diferenţă de pe o zi pe alta. Aşa că, cei care doresc să "zboare" pe undeva acum, mai bine aşteaptă până după 24 decembrie.
Revenind la poveste, este minunat să fii aproape 24 de ore pe drum, de parcă ai pleca în Japonia, în condiţiile în care, de fapt, pleci de la 2 ore distanţă de Londra şi te aştepţi să nu întâmpini piedici într+o ţară mult mai dezvoltată decât a ta. AŞ!
Trenurile din Anglia, deşi arată mult mai bine decât cele din România, suferă întârzieri neanunţate.
Dacă dă puţină zăpadă, chiar şi trenurile subterane se blochează.
Aşa era să pierd avionul.
Bine, trec peste sprint+ul de 19 porţi, cu raniţa în spate, pentru a ajunge la poarta de îmbarcare, deşi zborul nu fusese anunţat oficial şi se ştia că deja există o întârziere.
Ajung la momentul în care sunt în sfârşit în avion, rebuie să ridic pe cineva care stă pe locul meu şi să mă strecor în locul lui.
Începe minunăţia: în dreapta mea, un cuplu nu destul de tinerel, dar plin de dragoste. La al doilea lor zbor cu avionul, primul fusese spre Londra, cu o săptămână înainte. Poze, tatăăăăă, poze, în aceeaşi poziţie, de parcă era sfârşitul lumii.
Anunţ de la căpitan, 50 de minute de întârziere. Moment culminant pentru "tânărul" cuplu, care decide să scoată o drăcie de DVD player portabil, pentru a viziona...
Ei, ce doreau să vadă...
MANELE MANELE
Trust me, iPod+ul meu a cedat nervos după două ore, după care a trebuit să accept orgia "muzicală". Şi să îndur băutul a patru beri de căciulă din partea petrecăreţilor, precum şi a ţuicii din dotare, pe care nu înţeleg cum cei de la controlul de securitate au trecut-o cu vederea.
Nu, nu sunt veselă şi nu este umoristic ce spun. Dar mai lipsea prazul, pentru că cei doi au recunoscut din ce zonă a României provin.
Apreciez simţul de călător şi explorator al oamenilor din Oltenia, dar poate ar trebui să se mai informeze ş asupra obiceiurilor din alte zone, dar ş asupra bunelor maniere de pretutindeni.
Nu continui cu nici un comentariu, este de ajuns că o să-mi aduc aminte destul timp de acest episod.
joi, 17 decembrie 2009
miercuri, 25 noiembrie 2009
Ce mai fac
Am fost certata pentru faptul ca nu am mai scris de ceva vreme. (Vai, ce nasol, nu mai am diacritice!!! Da, am schimbat limba in romana etc, nu merge.)
N-am avut timp. Nici acum nu am, de fapt, dar de, as face orice numai sa mai am o pauza de la invatat :)
Asa, invat.
Scriu.
Ploua cu spuuuuumeeeeeeeee!!Nu isi poate imagina nimeni ce e aia "spume" si canale explodate. Adica spleen zilnic. Daca cineva are un proiect de pluta, sa mi-l trimita si mie. Ador bricolajul, mai ales cand are o finalitate utila.
Abia astept sa vin acasa, de sarbatori, sa fac cozonac si sa ma bucur de mirosul Craciunului.
Vreau pauzaaaaaa! Concediuuuuuuu! Nu cred c o sa am parte, dar eu tot incerc...
Ma gandesc ca o sa mai imbatranesc cu o "primavara" (and I still haven't found what I'm looking for"), dar incerc sa raman vesela.
Cam asta fac eu. Traiesc. Cine spune ca viata este zilnic spectaculoasa cred ca viseaza.
Astept mesaje, imi terorizez prietenii zilnic. E greu sa fii singur printre straini, dar te obsinuiesti.
Mi-e dor de voi, ne vedem curand!
N-am avut timp. Nici acum nu am, de fapt, dar de, as face orice numai sa mai am o pauza de la invatat :)
Asa, invat.
Scriu.
Ploua cu spuuuuumeeeeeeeee!!Nu isi poate imagina nimeni ce e aia "spume" si canale explodate. Adica spleen zilnic. Daca cineva are un proiect de pluta, sa mi-l trimita si mie. Ador bricolajul, mai ales cand are o finalitate utila.
Abia astept sa vin acasa, de sarbatori, sa fac cozonac si sa ma bucur de mirosul Craciunului.
Vreau pauzaaaaaa! Concediuuuuuuu! Nu cred c o sa am parte, dar eu tot incerc...
Ma gandesc ca o sa mai imbatranesc cu o "primavara" (and I still haven't found what I'm looking for"), dar incerc sa raman vesela.
Cam asta fac eu. Traiesc. Cine spune ca viata este zilnic spectaculoasa cred ca viseaza.
Astept mesaje, imi terorizez prietenii zilnic. E greu sa fii singur printre straini, dar te obsinuiesti.
Mi-e dor de voi, ne vedem curand!
joi, 29 octombrie 2009
Eșec
... sau nu.
Nu cred că există eșec.
Există 'nu s-a putut', și știi că nu a fost din cauza ta,
'nu acum, și poate ține de tine intr-un anumit fel,
'niciodată', când e chiar la latitudinea tuturor,
'poate', adică nu,
dar mai există și 'vreau".
Dacă vreau pot, este acum și nu există cale de întoarcere.
Eșecul vine din 'nu pot".
Nu cred că există eșec.
Există 'nu s-a putut', și știi că nu a fost din cauza ta,
'nu acum, și poate ține de tine intr-un anumit fel,
'niciodată', când e chiar la latitudinea tuturor,
'poate', adică nu,
dar mai există și 'vreau".
Dacă vreau pot, este acum și nu există cale de întoarcere.
Eșecul vine din 'nu pot".
luni, 26 octombrie 2009
Zelda, Myself and I
Well
There are times in your life...
when everything seems to crumble.
It really crumbles. And there is no way you can re-build anything,
the worst case scenario.
What would Zelda do?
She would take the crumbles and make a pie. A post-Shabbat pie. With all the rancour and the meaningful knowledge from the ancestors. And with the ”we fight, we argue, we shout at each others, we cry and then we eat”
That's the way the cookie crumbles.
There are times in your life...
when everything seems to crumble.
It really crumbles. And there is no way you can re-build anything,
the worst case scenario.
What would Zelda do?
She would take the crumbles and make a pie. A post-Shabbat pie. With all the rancour and the meaningful knowledge from the ancestors. And with the ”we fight, we argue, we shout at each others, we cry and then we eat”
That's the way the cookie crumbles.
duminică, 25 octombrie 2009
Whatever you do, have Pride!
Asta este reclama la o bere englezească. Nu, nu îmi place brand-ul respectiv, e slăbuț, deși mi-a fost recomandat cu căldură de colindătorii de pub-uri locale.
Mie îmi place mesajul. E simplu și ajunge exact unde trebuie. Se compleetază foarte bine cu versurile cântecului ”The White Cliffs of Dover”, pe care acum vreo 9 ani îl cântam cu mare plăcere pe plajele din România, până la punctul de a primi nisip în ochi de la cei care nu apreciau talentul meu artistic, la a primi invitații să înregistrez un disc.
Bottom line, Have Pride and „merely survived because of my pride” dau bine.
Numai să îmi intre și mie mesajul ăsta în sânge, odată, și încă o dată, și încă o dată.
Whatever you do, have Pride. A ta mai bine decât London Pride.
Mie îmi place mesajul. E simplu și ajunge exact unde trebuie. Se compleetază foarte bine cu versurile cântecului ”The White Cliffs of Dover”, pe care acum vreo 9 ani îl cântam cu mare plăcere pe plajele din România, până la punctul de a primi nisip în ochi de la cei care nu apreciau talentul meu artistic, la a primi invitații să înregistrez un disc.
Bottom line, Have Pride and „merely survived because of my pride” dau bine.
Numai să îmi intre și mie mesajul ăsta în sânge, odată, și încă o dată, și încă o dată.
Whatever you do, have Pride. A ta mai bine decât London Pride.
miercuri, 21 octombrie 2009
Dușul emoțional și cascada cervicală
De câteva săptămâni tot aud la radio, nu spui la care, o reclama.
Reclama probabil este pentru un centru de... sănătate (?).
Oricum, nu înțeleg: ce e un ”duș emoțional”, ce e o ”cascadă cervicală”.
Poate mă lămurește și pe mine cineva.
A, ce calificare trebuie să aibă, să-i spun așa, conducătorul de cascadă cervicală? Dar aplicatorul de duș emoțional?
Am și eu niște dileme, probabil prea mult spațiu mental, ce să zic...
Reclama probabil este pentru un centru de... sănătate (?).
Oricum, nu înțeleg: ce e un ”duș emoțional”, ce e o ”cascadă cervicală”.
Poate mă lămurește și pe mine cineva.
A, ce calificare trebuie să aibă, să-i spun așa, conducătorul de cascadă cervicală? Dar aplicatorul de duș emoțional?
Am și eu niște dileme, probabil prea mult spațiu mental, ce să zic...
vineri, 16 octombrie 2009
Being an Eastern European
... Not by choice, but by being subject to the EU regulatory mechanisms of allocating each country to a region within Europe. The "late bloomers" such as Romania were pushed in the "Eastern" pile, even though geographically speaking Romania belongs to Central Europe. Well, apparently the historical argument has the magical power to modify geological structures, I would like to learn that magic too.
Anyway, it is "exotic" to be an Eastern European (EE) person living in - let's say - Manchester.
You have to continuously explain that Romania is a member of the European Union. That as an European citizen no, you don't need to carry your passport with you at all times, yes, Easterners such myself are... white??? (doh!), and yeah, we do live in nice cities, we do have apparently more advanced home appliances than the UK citizens... and yes, lucky us, we speak more foreign languages than Brits do.
I certainly did not emerge from a hut/cave/grotto and yes, Eastern European women are more elegant than the ones living in these parts of the world.
And, if an EE person such as I enrols in a Doctoral programme, no, she doesn't do it in order to later work as a cleaning lady for a blob monster of an incapable Brit woman and her spawns of Hell.
I may sound aggressive, but I have honestly and sincerely resented a certain article in the Marie Claire UK magazine, which stated that PhD EE women are good for cleaning ladies. I am certainly not working my butt out and investing money in such a Programme just for later to be allowed to clean the bathroom of such ignorant individuals such as those who may read and approve of such an inept article.
... does not mean that you are a "second-hand" citizen. Maybe other Europeans should study more about the ... civilizations surrounding them, otherwise they will find themselves stormed out of their natural environment without a two-week's notice.
I rest my case, I am proud of being an EE individual, more exactly a CE one. Because, as opposed to other individuals, we do look different one from the others, and we do work more to prove our abilities and skills, but once we do it we prove to be more capable than the carbon-copies who believe that Romania, for example, is situated in the Middle-East.
Anyway, it is "exotic" to be an Eastern European (EE) person living in - let's say - Manchester.
You have to continuously explain that Romania is a member of the European Union. That as an European citizen no, you don't need to carry your passport with you at all times, yes, Easterners such myself are... white??? (doh!), and yeah, we do live in nice cities, we do have apparently more advanced home appliances than the UK citizens... and yes, lucky us, we speak more foreign languages than Brits do.
I certainly did not emerge from a hut/cave/grotto and yes, Eastern European women are more elegant than the ones living in these parts of the world.
And, if an EE person such as I enrols in a Doctoral programme, no, she doesn't do it in order to later work as a cleaning lady for a blob monster of an incapable Brit woman and her spawns of Hell.
I may sound aggressive, but I have honestly and sincerely resented a certain article in the Marie Claire UK magazine, which stated that PhD EE women are good for cleaning ladies. I am certainly not working my butt out and investing money in such a Programme just for later to be allowed to clean the bathroom of such ignorant individuals such as those who may read and approve of such an inept article.
... does not mean that you are a "second-hand" citizen. Maybe other Europeans should study more about the ... civilizations surrounding them, otherwise they will find themselves stormed out of their natural environment without a two-week's notice.
I rest my case, I am proud of being an EE individual, more exactly a CE one. Because, as opposed to other individuals, we do look different one from the others, and we do work more to prove our abilities and skills, but once we do it we prove to be more capable than the carbon-copies who believe that Romania, for example, is situated in the Middle-East.
duminică, 11 octombrie 2009
Destination Buxton
Welcome to Buxton!
Don't ask me the location, I am still struggling to make the difference between the surroundings of Manchester and Derbyshire (hope I am not mistaken). Anyway, lovely, as Brits say.
Fresh air,a traditional town, not much to be seen, but the surroundings and the forest make it quite pleasant.
I had the chance to to visit a cave for the first time in my life, pretty interesting, although I would have expected it to be larger.
Above you will see some photos from this location and the town. Please notice the bookshop, a piece of fairy-tale scenery, and what I like to call "walking bird flu" (everybody's got some fixed ideas).
Ok,back in Manchester I went to a pretty French restaurant.Of course, there were some French people in it.OK, just one girl, on her first date with a bloke who spoke French pretty well, but with a strange accent. It's not very important for this stiry.
The important aspects were the following:
- she was fat, highly unlikely compared to the impression that Brits have with regards to French (that women are quite classy and thin)
- he was fishing for a ... shag
- she was flirty, he was... just a blabber-mouth
- he received the bill from the waiter, and without her seeing threw it on the floor; then, with not that subtle movements of his feet he began pushing the bill towards her, while talking loudly so she wouldn't notice his intentions
- eventually she realized the bill was on the floor, picked it up and drew out her card, to pay it
- he didn't make any move to stop her from paying, even though it was obvious for everybody around it was their first date.
Well, folks, what can I say? I am an old-fashioned Eastern European woman. The man has to pay on a first date (on a second one etc :)). The only thing I could put up with would be to split the bill, but only under special circumstances. But, maybe I am just being out-dated and do not understand how the modern world works.
Bottom line, the day was a success, I highly recommend a day out in Buxton and the food at Cafe Rouge in Manchester (so what if it is a franchise? the food is better than in some London restaurants who claim to be creme de la creme)
miercuri, 7 octombrie 2009
Mancunian Soup
This is an enticing recipe for a dazzling broth:
- take one late-twenties gall
- add four spices from India, Nigeria, Liverpool and China
- pour a hint of misery (from being away from home)
- stir well (daily debates over whom should have a certain shelf in the fridge)
- boil to an acceptable standard (eating in your room, washing the crockery in your room... due to heavy slime in the kitchen, yummy)
- season well with sour cream, butter and some houmus (Eastern europeans can deal with everything, and overcome foreign adversity. The shelf is MINE).
Deee-licious!!
For a portion, please subscribe via comments :)
- take one late-twenties gall
- add four spices from India, Nigeria, Liverpool and China
- pour a hint of misery (from being away from home)
- stir well (daily debates over whom should have a certain shelf in the fridge)
- boil to an acceptable standard (eating in your room, washing the crockery in your room... due to heavy slime in the kitchen, yummy)
- season well with sour cream, butter and some houmus (Eastern europeans can deal with everything, and overcome foreign adversity. The shelf is MINE).
Deee-licious!!
For a portion, please subscribe via comments :)
vineri, 25 septembrie 2009
Servicii de criză egal kko
Da, ce bine e să fii acasă, te trezeşti la realitate brusc şi nemilos.
Toată lumea vorbeşte despre criză, criză... până te crizezi şi tu.
Eu am intrat în ... crize ieri, la repreyentanţa Emag din Crângaşi.
Anul trecut am cumpărat un laptop de la ei. Toate bune şi frumoase, numai că, după un an de folosire intensă a acestuia, a suferi şi el nişte leziuni. Drept care mi-am adus aminte că am garanţie pentru 36 de luni şi ce ar fi să o şi folosesc.
Ei bine, nu se poate!!
La ghişeul de la service, după o uitătură aruncată de la un kilometru, angajata îmi spune că reparaţiile necesare nu sunt acoperite de garanţie. Ce s-a întâmplat: am rămas fărăo mufă USB şi aş fi vrut să cureţe cineva tastatura, pentru că eu îmi prind urechile încercând să descifrey puzzle-ul.
OK, pcurăţarea tataturii să spunem că nu intră în garanţie, însă, daca eu întreb cât mă costă operaţiunea, de ce mi se spune că service-ul Emag nu se ocupă de aşa ceva? Este sub nivelul lor cumva?
Iar mufa USB chipurile antrenează şi placa de bază şi, trebuie să merg la un service partener ca să se ocupe cineva de ea. 400 de lei reparaţia, dar, deoarece nu va fi făcută de ceide la Emag, voi pierde garanţia lor, pentru că reparaţia presupune desfacerea sigillilor.
De ce draq mai am garanţie, ca să mi se spună că reparaţia se poate efectua numai prin pierderea garanţiei? Mai bine aştept să moară laptop-ul de moarte bună şi îmi bag picioarele în serviciile din România.
Explicaţiile primite mi se par absurde şi denotă dorinţa angajaţilor de a nu munci. Şi lipsa de comunicare, lipsă de PR (că tot le place românilor să folosească expresii din alte limbi), atitudine 'lasă-mă să te las' şi lipsă de spirit comercial.
Oricum, poate cineva să îmi spună cum se curăţă tastatura de la un Dell XPS M1530? Am o dorinţă nebună de a reuşi să fac această operaţiune fără a mai da bani la toţi cerşetorii cu contract de muncă.
Toată lumea vorbeşte despre criză, criză... până te crizezi şi tu.
Eu am intrat în ... crize ieri, la repreyentanţa Emag din Crângaşi.
Anul trecut am cumpărat un laptop de la ei. Toate bune şi frumoase, numai că, după un an de folosire intensă a acestuia, a suferi şi el nişte leziuni. Drept care mi-am adus aminte că am garanţie pentru 36 de luni şi ce ar fi să o şi folosesc.
Ei bine, nu se poate!!
La ghişeul de la service, după o uitătură aruncată de la un kilometru, angajata îmi spune că reparaţiile necesare nu sunt acoperite de garanţie. Ce s-a întâmplat: am rămas fărăo mufă USB şi aş fi vrut să cureţe cineva tastatura, pentru că eu îmi prind urechile încercând să descifrey puzzle-ul.
OK, pcurăţarea tataturii să spunem că nu intră în garanţie, însă, daca eu întreb cât mă costă operaţiunea, de ce mi se spune că service-ul Emag nu se ocupă de aşa ceva? Este sub nivelul lor cumva?
Iar mufa USB chipurile antrenează şi placa de bază şi, trebuie să merg la un service partener ca să se ocupe cineva de ea. 400 de lei reparaţia, dar, deoarece nu va fi făcută de ceide la Emag, voi pierde garanţia lor, pentru că reparaţia presupune desfacerea sigillilor.
De ce draq mai am garanţie, ca să mi se spună că reparaţia se poate efectua numai prin pierderea garanţiei? Mai bine aştept să moară laptop-ul de moarte bună şi îmi bag picioarele în serviciile din România.
Explicaţiile primite mi se par absurde şi denotă dorinţa angajaţilor de a nu munci. Şi lipsa de comunicare, lipsă de PR (că tot le place românilor să folosească expresii din alte limbi), atitudine 'lasă-mă să te las' şi lipsă de spirit comercial.
Oricum, poate cineva să îmi spună cum se curăţă tastatura de la un Dell XPS M1530? Am o dorinţă nebună de a reuşi să fac această operaţiune fără a mai da bani la toţi cerşetorii cu contract de muncă.
marți, 1 septembrie 2009
sâmbătă, 30 mai 2009
Londra turistică
Pentru câteva zile am fost gazdă.
A fost foarte bine, dar și foarte obositor :). În sensul că am luat imensitatea asta de oraș ”la picior”.
Îți dai seama că un turist nu va vedea niciodată de ajuns. O săptămână este doar ca să îți deschidă pofta de vizitat.
Everything sparkles. Chiar ai la ce să caști gura când vii pe-aici. Turnul Londrei merită tot efortul.Să faci turul cu un Yeoman, care spune povești despre fiecare clădire în parte. Plus că mai are și puțin umor și mai piperează discursul.
Merită să te plimbi prin parcuri. Noi am efectuat un tur al parcurilor în ultima zi. Te frapează dimensiunile spațiului verde, grija acordată și faptul că ai voie să stai be iarbă. Aici nu există ștranduri, dar în parc poți sta la plaă lejer, poți face, uneori, grătar, poți urca diverse sporturi sau poți lua masa. Oricum lumea NU LASĂ MIZERIE ÎN URMĂ.
Vaporașul, daaaaa, ăsta e piesă de rezistență.
Cultul trandafirilor...
Dați și voi o fugă cât mai sunt oferte la WizzAir. Sau treceți obiectivul Londra pe wishing list și concentrați-vă.
duminică, 17 mai 2009
Diverse - pentru SCDXP
Prietenul SCDXP este tot timpul nemulțumit.
Îl și înțeleg, parțial.
Ce nu înțeleg sunt următoarele:
- de ce nu schimbi tu, atât cât poți, ce fac ceilalți și cum gândesc. Dacă te lamentezi etern, doar ție îți faci rău.
- de ce nu dai mai mult decât un exemplu? Demască-i pe cei care nu-și fac treaba și fii tu mult mai bun decât ei.
- de ce nu te up-gradezi tu?????
- de ce te roade pe tine ce fac alții? Ești atât de bun încât să nu ai pată? Știu de unde vin nemulțumirile, dar cred că există și altă cale decât să dai vina pe cei din jur.
- de ce nu vorbești cu șefii tăi, pentru a îmbunătăți situația? Măcar tu vorbești despre scară mică.
OK, cred că vreau să aud și chestii pozitive de la tine. Sau ceva mai substanțial decât plângeri proprii.
Îl și înțeleg, parțial.
Ce nu înțeleg sunt următoarele:
- de ce nu schimbi tu, atât cât poți, ce fac ceilalți și cum gândesc. Dacă te lamentezi etern, doar ție îți faci rău.
- de ce nu dai mai mult decât un exemplu? Demască-i pe cei care nu-și fac treaba și fii tu mult mai bun decât ei.
- de ce nu te up-gradezi tu?????
- de ce te roade pe tine ce fac alții? Ești atât de bun încât să nu ai pată? Știu de unde vin nemulțumirile, dar cred că există și altă cale decât să dai vina pe cei din jur.
- de ce nu vorbești cu șefii tăi, pentru a îmbunătăți situația? Măcar tu vorbești despre scară mică.
OK, cred că vreau să aud și chestii pozitive de la tine. Sau ceva mai substanțial decât plângeri proprii.
sâmbătă, 9 mai 2009
Concert Dunajska Kapelye și Palinka
Fost astă-seară, văzut, plăcut.
Concertul s-a ținut la Centrul pentru Reconciliere St Ethelburga din Londra.
Ambient neconform, lume care a și dansat, deși era un concert de muzică aproape simfonică.
Muzică ungurească, românească, țigănească și evreiască.
Mai mult ungurii au cântat, dar trcem peste asta - no offence, dar și eu am fost ofensată de faptul că fetele de la Palinka au tot spus ”Transilvania”, dar niciodată nu au menționat ”România”, pentru că nu există țara Transilvania. S-a răsculat mândria din mine.
Dar, trecem, era Centrul pentru Reconciliere. Probabil că ar trebui să existe și români care să cânte acolo, să-și cânte folclorul. Zău, ne ”cântă” alții!!!
În rest, chiar a meritat. Atmosferă foarte relaxată. 12 lire de persoană, pentru care am primit 2 ore și ceva de muzică bună și foarte bună.
Concertul s-a ținut la Centrul pentru Reconciliere St Ethelburga din Londra.
Ambient neconform, lume care a și dansat, deși era un concert de muzică aproape simfonică.
Muzică ungurească, românească, țigănească și evreiască.
Mai mult ungurii au cântat, dar trcem peste asta - no offence, dar și eu am fost ofensată de faptul că fetele de la Palinka au tot spus ”Transilvania”, dar niciodată nu au menționat ”România”, pentru că nu există țara Transilvania. S-a răsculat mândria din mine.
Dar, trecem, era Centrul pentru Reconciliere. Probabil că ar trebui să existe și români care să cânte acolo, să-și cânte folclorul. Zău, ne ”cântă” alții!!!
În rest, chiar a meritat. Atmosferă foarte relaxată. 12 lire de persoană, pentru care am primit 2 ore și ceva de muzică bună și foarte bună.
vineri, 8 mai 2009
Soluție pentru Poliție
Am stat eu așa... și m-am gândit... și am mai auzit și de la un amic ce se mai întâmplă cu camerele de luat vederi de pe șoselele din România...
Chipurile nu le mai pot accesa, că s-au pierdut parolele. Welcome CCTV Romania!
Păăăi, că tot se făceau recrutări și park s-au anulat...
Mai bine, pentru că tot există o lege în sensul ăsta, cum că 3% din contingentul de angajați trebuie să fie persoane cu dizabilități... Oare de ce nu vede nimeni soluția mai mult decât evidentă și logică?
Avem oameni țintuiți în scaune cu rotile. Oameni care, în afara faptului că nu se mai pot deplasa așa cum o făceau altă-dată, au mintea întreagă -da, poate sună ofensator, dar și pe mine mă ofensează faptul că românii au impresia că dacă o persoană nu se bucură de integritate fizică, este automat inutilă și trebuie să moară - și pot fi foarte utili societății.
Chipurile nu avem cum crea locuri de muncă. Să vă spun eu cum?
Luați un om care stă în căruț, testați-l legislativ, cum vreți voi, dar angajați-l, pentru că, din nefericire, omul respectiv chiar nu poate fugi la cafea când îl pocnește că vrea. Poate omul ăla vrea să muncească și nimeni nu-l primește. Aer mai multă atenție și dorință să fie util.
E așa de greu? Sincer, nu cred că este. Nu există voință. Poate că cineva vede și preia ideea. Un om de genul ăsta se poate uita mai atent prin camera de luat vederi și poate sesiza mai multe nereguli. Și poate că, repet, își dorește să interacționeze cu semenii lui și e mai dedicat unei profesii.
Aaa, am uitat, în România nu prea există rampe și nici bun-simț, și nici simț civic. În Romînia funcționează selecția naturală...
Chipurile nu le mai pot accesa, că s-au pierdut parolele. Welcome CCTV Romania!
Păăăi, că tot se făceau recrutări și park s-au anulat...
Mai bine, pentru că tot există o lege în sensul ăsta, cum că 3% din contingentul de angajați trebuie să fie persoane cu dizabilități... Oare de ce nu vede nimeni soluția mai mult decât evidentă și logică?
Avem oameni țintuiți în scaune cu rotile. Oameni care, în afara faptului că nu se mai pot deplasa așa cum o făceau altă-dată, au mintea întreagă -da, poate sună ofensator, dar și pe mine mă ofensează faptul că românii au impresia că dacă o persoană nu se bucură de integritate fizică, este automat inutilă și trebuie să moară - și pot fi foarte utili societății.
Chipurile nu avem cum crea locuri de muncă. Să vă spun eu cum?
Luați un om care stă în căruț, testați-l legislativ, cum vreți voi, dar angajați-l, pentru că, din nefericire, omul respectiv chiar nu poate fugi la cafea când îl pocnește că vrea. Poate omul ăla vrea să muncească și nimeni nu-l primește. Aer mai multă atenție și dorință să fie util.
E așa de greu? Sincer, nu cred că este. Nu există voință. Poate că cineva vede și preia ideea. Un om de genul ăsta se poate uita mai atent prin camera de luat vederi și poate sesiza mai multe nereguli. Și poate că, repet, își dorește să interacționeze cu semenii lui și e mai dedicat unei profesii.
Aaa, am uitat, în România nu prea există rampe și nici bun-simț, și nici simț civic. În Romînia funcționează selecția naturală...
joi, 7 mai 2009
Dedicație specială pentru Dan
Sper că nu te ofensezi că scriu special pentru tine :)
Eu trăiesc, de-aia mă și enervez, chiar dacă nu sunt în țară. Am potențialul ăsta nemaipomenit, numit multi-tasking. Pot să fac mai multe chestii deodată și să mă și gândesc la și mai multe în același timp. Măcar atât mi-a rămas. Nu trebuie să te enervezi și tu.
Eu nu am plecat pentru că aveam choice să nu. Asta aveam de făcut. Ca să nu existe confuzii. Mă bucur că sunt aici, dar o să mă și întorc acasă.
Nu îmi amărăsc viața și nu vreau să fac asta nici pentru alții. Vreau doar să mai dau un semnal de alarmă.
Anyway, că sunt nesimțită. probabil, și mai văd și alții, dar care dintre ”dan” pe care aș putea să îi cunosc ești (?), că deja mor de curiozitate și nu am nici un clue :)
Eu trăiesc, de-aia mă și enervez, chiar dacă nu sunt în țară. Am potențialul ăsta nemaipomenit, numit multi-tasking. Pot să fac mai multe chestii deodată și să mă și gândesc la și mai multe în același timp. Măcar atât mi-a rămas. Nu trebuie să te enervezi și tu.
Eu nu am plecat pentru că aveam choice să nu. Asta aveam de făcut. Ca să nu existe confuzii. Mă bucur că sunt aici, dar o să mă și întorc acasă.
Nu îmi amărăsc viața și nu vreau să fac asta nici pentru alții. Vreau doar să mai dau un semnal de alarmă.
Anyway, că sunt nesimțită. probabil, și mai văd și alții, dar care dintre ”dan” pe care aș putea să îi cunosc ești (?), că deja mor de curiozitate și nu am nici un clue :)
sâmbătă, 2 mai 2009
1 mai în Londra
Același 1 mai putea fi oriunde în altă parte, pentru că sunt răcită. Atât de răcită încât nu am fost în stare să ies aproape deloc din casă. Nasol, chiar nasol!
Am stat și m-am gândit: primul an în care ziua de 1 mai m-a prins nepregătită. Nu că ar fi cine-știe-ce eveniment. Dar, când știi că alții sunt pe-afară și tu zaci, îți vine să mori de nervi.
Da, am treabă, oricum, așa că am mai profitat de moment. Însă, a rămas nostalgia și oftica.
Sunt ofticată că abia seara am reușit să mă pun pe picioare și să ies puțin din casă. Sunt foarte, foarte, foarte... mai am ceva de zăcut, ca să îmi revin total. Și este așa de frumos afară...
Ei, a mai trecut un an în care ar fi trebuit să fac altceva. Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce tu plănuiești.
Am stat și m-am gândit: primul an în care ziua de 1 mai m-a prins nepregătită. Nu că ar fi cine-știe-ce eveniment. Dar, când știi că alții sunt pe-afară și tu zaci, îți vine să mori de nervi.
Da, am treabă, oricum, așa că am mai profitat de moment. Însă, a rămas nostalgia și oftica.
Sunt ofticată că abia seara am reușit să mă pun pe picioare și să ies puțin din casă. Sunt foarte, foarte, foarte... mai am ceva de zăcut, ca să îmi revin total. Și este așa de frumos afară...
Ei, a mai trecut un an în care ar fi trebuit să fac altceva. Viața este ceea ce ți se întâmplă în timp ce tu plănuiești.
luni, 27 aprilie 2009
Destin de funcționar public
Asta ar trebui să devină o rubrică permanentă, dar cred că m-aș plictisi repetând aceleași lucruri, la nesfârșit.
Ce este un funcționar public? De ce este el așa cum este?
Funcționarul public ar trebui să fie ”om de carieră” - uităm toți, de fapt, ce înseamnă cariera. Este acel parcurs profesional al fiecărui individ care catadicsește să vrea să muncească, indiferent de domeniu. Cariera nu este un loc de muncă, nici o profesie, nu este legată de cele două, este, repet, un traseu de job-uri și se sfârșește când ieșim la pensie, dacă ieșim vreodată.
Dar, revin, om de carieră. Care să se nască pentru a lucra în sistemul public și să moară în el. La naiba, nici chiar așa! Dar, ar trebui să fie dedicat profesiei și implicit Statului, că pentru el lucrează și pentru sprijinul cetățenilor.
Da' de unde, taică, funcționarul public lucrează la Stat din orice alt motiv decât dorința de a fi în slujba cetățeanului. Din nefericire, se spune că ajung în sistemul public cei care nu reușesc în ”privat”. Nici asta nu este adevărat, deși sâmburele de adevăr rodește pe-acolo.
Funcționarul public nu reușește, în ochii cetățeanului, să depășească profilul de lucrător la ghișeu. Acel lucrător care te tratează cu fundul și are un singur gând, când vine ziua de plată.
Funcționarul este o hahaleră care nu respectă pe nimeni și nici nu câștigă respect. În ultima vreme și mai puțin, pentru că se căciulește la ”legea salarizării unice”. Uite, dom`le, numai cu gândul la salariu. Unii nici nu au apucat bine să intre în sistem, că tot bani visează. Dacă nu știați, vă spun eu, în sistemul public nu te îmbogățești!!! Doar dacă faci matrapazlâcuri și trăiești în România, unde nimeni nu te controlează și totul este posibil. Nu câștigă respect pentru că, frecvent, are un șef nesimțit, care nu îl bagă în seamă pe subaltern.
Funcționarul public vrea să fie permanent ȘEF, pentru că NUMAI ȘEFUL POATE. ( a se citi iarăși ce am scris mai sus și abia după continuarea). Da` tu ce lips ai de nu poți, dragă? Aaaaaaa, lipsa de respect totală, pe toate fronturile. Ca să fii respectat și auzit, trebuie să te respecți tu pe tine, mai întâi.
Dacă gândești ”mic”, așa cum fac maoritatea funcționarilor publici, mic rămâi. Ce înseamnă să gândești ”mare”? În nici un caz să aspiri numai la funcție de conducere. Asta e, peste tot există și executanți. Uneori muncești o viață întreagă și tot nu ajungi să șefești. Dar, poți ajunge să fii respectat, admirat, reputat, citat și alte alea. Poți câștiga decent și poți fi mulțumit de ceea ce faci. Totul este să nu visezi cai verzi.
Destinul unei persoane depinde și de ea. Dacă stă și chițăie numai după bani, pierde din vedere alte aspecte mult mai importante. A, să mai spun ceva fără rimă, nu contează sporurile, contează să ai un salariu de bază bun, că băncile nu se uită la sporuri. Contează și ce fel de muncă prestezi. Că dacă stai toată ziua și te scurmi în, pardon, scuzați, cur, de ce vrei salariu mare? Sau dacă ai copii, de ce să iei un salariu mai bun decât unul care n-are, dar trage mai mult decât tine la locul de muncă? Copiii nu sunt o scuză.
Dacă nu vrei să fii funcționar public, nu te obligă nimeni. Dacă ești, atunci încearcă să descoperi mândria de a fi. Nu trebuie să fii rușinea națiunii, nu trebuie să te căciulești. Trebuie să îți știi și limitele.
Da, România încă nu are standarde de performanță clare pentru sistemul public, dar sunt convinsă că, din chinuri, vor ieși și acelea. O să vină și momentul în care copiii vor spune când sunt mici ”vreau să fiu funcționar public”, nu dansatoare, cântăreață, pițipoancă sau băiețaș.
Știți, în engleză există termenul de ”public servant”. Verbul ”to serve” vă spune ceva, că este direct legat de expresia de dinainte? Adică, dacă ești în sistemul public ”servești”. Dacă nu ”servești”, nu primești.
Ia mai serviți, și după cârcotiți!
N.A. Acesta este un post de ”scârbă și obidă”. În perioada următoare, precis va veni și unul ”de bine”. Încă nu este cazul.
Ce este un funcționar public? De ce este el așa cum este?
Funcționarul public ar trebui să fie ”om de carieră” - uităm toți, de fapt, ce înseamnă cariera. Este acel parcurs profesional al fiecărui individ care catadicsește să vrea să muncească, indiferent de domeniu. Cariera nu este un loc de muncă, nici o profesie, nu este legată de cele două, este, repet, un traseu de job-uri și se sfârșește când ieșim la pensie, dacă ieșim vreodată.
Dar, revin, om de carieră. Care să se nască pentru a lucra în sistemul public și să moară în el. La naiba, nici chiar așa! Dar, ar trebui să fie dedicat profesiei și implicit Statului, că pentru el lucrează și pentru sprijinul cetățenilor.
Da' de unde, taică, funcționarul public lucrează la Stat din orice alt motiv decât dorința de a fi în slujba cetățeanului. Din nefericire, se spune că ajung în sistemul public cei care nu reușesc în ”privat”. Nici asta nu este adevărat, deși sâmburele de adevăr rodește pe-acolo.
Funcționarul public nu reușește, în ochii cetățeanului, să depășească profilul de lucrător la ghișeu. Acel lucrător care te tratează cu fundul și are un singur gând, când vine ziua de plată.
Funcționarul este o hahaleră care nu respectă pe nimeni și nici nu câștigă respect. În ultima vreme și mai puțin, pentru că se căciulește la ”legea salarizării unice”. Uite, dom`le, numai cu gândul la salariu. Unii nici nu au apucat bine să intre în sistem, că tot bani visează. Dacă nu știați, vă spun eu, în sistemul public nu te îmbogățești!!! Doar dacă faci matrapazlâcuri și trăiești în România, unde nimeni nu te controlează și totul este posibil. Nu câștigă respect pentru că, frecvent, are un șef nesimțit, care nu îl bagă în seamă pe subaltern.
Funcționarul public vrea să fie permanent ȘEF, pentru că NUMAI ȘEFUL POATE. ( a se citi iarăși ce am scris mai sus și abia după continuarea). Da` tu ce lips ai de nu poți, dragă? Aaaaaaa, lipsa de respect totală, pe toate fronturile. Ca să fii respectat și auzit, trebuie să te respecți tu pe tine, mai întâi.
Dacă gândești ”mic”, așa cum fac maoritatea funcționarilor publici, mic rămâi. Ce înseamnă să gândești ”mare”? În nici un caz să aspiri numai la funcție de conducere. Asta e, peste tot există și executanți. Uneori muncești o viață întreagă și tot nu ajungi să șefești. Dar, poți ajunge să fii respectat, admirat, reputat, citat și alte alea. Poți câștiga decent și poți fi mulțumit de ceea ce faci. Totul este să nu visezi cai verzi.
Destinul unei persoane depinde și de ea. Dacă stă și chițăie numai după bani, pierde din vedere alte aspecte mult mai importante. A, să mai spun ceva fără rimă, nu contează sporurile, contează să ai un salariu de bază bun, că băncile nu se uită la sporuri. Contează și ce fel de muncă prestezi. Că dacă stai toată ziua și te scurmi în, pardon, scuzați, cur, de ce vrei salariu mare? Sau dacă ai copii, de ce să iei un salariu mai bun decât unul care n-are, dar trage mai mult decât tine la locul de muncă? Copiii nu sunt o scuză.
Dacă nu vrei să fii funcționar public, nu te obligă nimeni. Dacă ești, atunci încearcă să descoperi mândria de a fi. Nu trebuie să fii rușinea națiunii, nu trebuie să te căciulești. Trebuie să îți știi și limitele.
Da, România încă nu are standarde de performanță clare pentru sistemul public, dar sunt convinsă că, din chinuri, vor ieși și acelea. O să vină și momentul în care copiii vor spune când sunt mici ”vreau să fiu funcționar public”, nu dansatoare, cântăreață, pițipoancă sau băiețaș.
Știți, în engleză există termenul de ”public servant”. Verbul ”to serve” vă spune ceva, că este direct legat de expresia de dinainte? Adică, dacă ești în sistemul public ”servești”. Dacă nu ”servești”, nu primești.
Ia mai serviți, și după cârcotiți!
N.A. Acesta este un post de ”scârbă și obidă”. În perioada următoare, precis va veni și unul ”de bine”. Încă nu este cazul.
vineri, 17 aprilie 2009
Paște
De Paște nu este ca de Crăciun, probabil că nu îți poți dori nimic.
Eu, însă, cred că și acesta este un moment în care pot să îmi doresc câte ceva, cum ar fi:
- mai multă înțelegere între oameni
- mai multă solidaritate
- mai multe rampe pentru oamenii cu handicap locomotor
- mai puțină mizerie sufletească și în mediul din jurul nostru
- mai multă speranță
- mai puțin mâncat ”că așa sunt sărbătorile la români”
- mai puțin triferment vândut, pentru că după post toți mor de poftă și li se blochează intestinele
- mai multă dragoste, doar e primăvară
- mai mult pozitivism, în general, criza nu trebuie să fie în toată ființa noastră și este criză doar dacă o lăsăm să fie așa.
Mai sunt multe de spus, dar nu vreau să obosesc pe nimeni.
Un Paște frumos, liniștit, o reinventare și o renaștere!
Eu, însă, cred că și acesta este un moment în care pot să îmi doresc câte ceva, cum ar fi:
- mai multă înțelegere între oameni
- mai multă solidaritate
- mai multe rampe pentru oamenii cu handicap locomotor
- mai puțină mizerie sufletească și în mediul din jurul nostru
- mai multă speranță
- mai puțin mâncat ”că așa sunt sărbătorile la români”
- mai puțin triferment vândut, pentru că după post toți mor de poftă și li se blochează intestinele
- mai multă dragoste, doar e primăvară
- mai mult pozitivism, în general, criza nu trebuie să fie în toată ființa noastră și este criză doar dacă o lăsăm să fie așa.
Mai sunt multe de spus, dar nu vreau să obosesc pe nimeni.
Un Paște frumos, liniștit, o reinventare și o renaștere!
vineri, 10 aprilie 2009
Alexandrina Hristov Avanpremieră
A fost ieri seară.
Le mulțumesc prietenilor mei care m-au ”smuls” din băbenie și m-au ”târât” într-un demers cultural.
Bineînțeles că am calculat cât a costat în lire :). Numai 6. Dar, de cât dai, de atât primești.
Mie îmi place Alexandrina de acum 2 ani când pe DC++ au început să circule melodiile ei.
De ce i-a luat atât timp să lanseze albumul???
NU mi-a plăcut deloc că a întârziat 1 oră juma.
NUm i-a plăcut că se fuma în club. M-am dezobișnuit de asta. Eram pregătită să ies afară, cu ștampiluța pe mânuță ca să trag o pipă.
O coadă ordinară. Asta e.
Mai mult a vorbit decât a cântat.
Alexandrina, punctualitatea nu te dă afară din casă. În rest, la mai mult. La mai puține re-mix-uri.
Păcat de voce și de versuri.
Atâtea fitze de București... deși publicul ei ar trebui să nu aibă așa ceva și nici ea, pentru că încă nu este căutată în toată Europa.
Baisse les lunettes, că nu ești Nana Mouskuri.
Când o să aibă parte și Bucureștiul de un concert adevărat, de-ăla de să nu mai vrei să se termine, cu artiști autohtoni (whatever, dar nu de gală), un concert ”de casă”, friendly...??? ÎÎÎÎÎ, când?
DAAAAR, apreciez, repet, vocea, versurile, seara trecută, nu sunt o babă care stă în casă și tentativele culturale. Să dea divinitatea să fie altă dată mai bine!
Le mulțumesc prietenilor mei care m-au ”smuls” din băbenie și m-au ”târât” într-un demers cultural.
Bineînțeles că am calculat cât a costat în lire :). Numai 6. Dar, de cât dai, de atât primești.
Mie îmi place Alexandrina de acum 2 ani când pe DC++ au început să circule melodiile ei.
De ce i-a luat atât timp să lanseze albumul???
NU mi-a plăcut deloc că a întârziat 1 oră juma.
NUm i-a plăcut că se fuma în club. M-am dezobișnuit de asta. Eram pregătită să ies afară, cu ștampiluța pe mânuță ca să trag o pipă.
O coadă ordinară. Asta e.
Mai mult a vorbit decât a cântat.
Alexandrina, punctualitatea nu te dă afară din casă. În rest, la mai mult. La mai puține re-mix-uri.
Păcat de voce și de versuri.
Atâtea fitze de București... deși publicul ei ar trebui să nu aibă așa ceva și nici ea, pentru că încă nu este căutată în toată Europa.
Baisse les lunettes, că nu ești Nana Mouskuri.
Când o să aibă parte și Bucureștiul de un concert adevărat, de-ăla de să nu mai vrei să se termine, cu artiști autohtoni (whatever, dar nu de gală), un concert ”de casă”, friendly...??? ÎÎÎÎÎ, când?
DAAAAR, apreciez, repet, vocea, versurile, seara trecută, nu sunt o babă care stă în casă și tentativele culturale. Să dea divinitatea să fie altă dată mai bine!
luni, 6 aprilie 2009
Revelație - înainte de Paște
Probabil că nu ați citit ”Mielul:Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Isus”. Este editată de Polirom.Scrisă de Christopher Moore.
Am râs cât nu am râs de nu-știu-câți ani și am plâns enorm. Este o operă completă.
Da, este despre Isus. Dar despre o ”variantă” friendly.
Nu vine din ceruri să te căsăpească. Probabil a fost un copil nesuferit. Sau nu. Rămâne să decizi tu.
Nu are relevanță, dar am citit-o într-o zi. O singură zi! Nu am respirat pe lângă. Nu este pentru cei fără umor.
Pentru cei cu umor, dacă au unde să găsească, există și ”Cartea Raiului”, scrisă acum foarte mulți ani de Ițic Manger, în română. Se completează mai mult decât fericit. Vechiul și Noul Testament. Dacă nu am fi atât de încrâncenați, probabil că ne-ar fi totul mai ușor.
Poate că blasfemiez, dar cartea despre care vorbesc are atâta umanitate în ea încât nu poți decât să râzi. Pentru că realul îți arată că nu ai pe nimeni lângă tine. Dacă Isus a avut măcar 12 oameni care să vină după el, a fost bogat. Aș vrea să numere cineva câți prieteni are. Nu vorbesc despre discipoli. Câți prieteni avem, câți ne caută dacă avem probleme? Câți știu ce înseamnă milă, compasiune, înțelegere? 3 giuvaieruri - citiți cartea.
Nu sunt originală, dar închei cu un citat din Voltaire, dat și de scriitorul ”Mielului”:
”Dumnezeu e un actor de comedie care dă reprezentații în fața unui public ce se teme să râdă”.
Eu aș fi spus mai nasol. Dar nu contează. Tehenu...
Am râs cât nu am râs de nu-știu-câți ani și am plâns enorm. Este o operă completă.
Da, este despre Isus. Dar despre o ”variantă” friendly.
Nu vine din ceruri să te căsăpească. Probabil a fost un copil nesuferit. Sau nu. Rămâne să decizi tu.
Nu are relevanță, dar am citit-o într-o zi. O singură zi! Nu am respirat pe lângă. Nu este pentru cei fără umor.
Pentru cei cu umor, dacă au unde să găsească, există și ”Cartea Raiului”, scrisă acum foarte mulți ani de Ițic Manger, în română. Se completează mai mult decât fericit. Vechiul și Noul Testament. Dacă nu am fi atât de încrâncenați, probabil că ne-ar fi totul mai ușor.
Poate că blasfemiez, dar cartea despre care vorbesc are atâta umanitate în ea încât nu poți decât să râzi. Pentru că realul îți arată că nu ai pe nimeni lângă tine. Dacă Isus a avut măcar 12 oameni care să vină după el, a fost bogat. Aș vrea să numere cineva câți prieteni are. Nu vorbesc despre discipoli. Câți prieteni avem, câți ne caută dacă avem probleme? Câți știu ce înseamnă milă, compasiune, înțelegere? 3 giuvaieruri - citiți cartea.
Nu sunt originală, dar închei cu un citat din Voltaire, dat și de scriitorul ”Mielului”:
”Dumnezeu e un actor de comedie care dă reprezentații în fața unui public ce se teme să râdă”.
Eu aș fi spus mai nasol. Dar nu contează. Tehenu...
joi, 2 aprilie 2009
I miss u vs. Mi-e dor de tine
I miss you - îți simt lipsa
Mi-e dor de tine...
I long for you - mă gândesc la tine mai mult decât ar trebui, am nevoie de tine
Mi-e dor de tine...
I ache for you - în traducere liberă, mă doare de tine, mă doare ceva pentru tine
Mi-e dor de tine...
Îmi place engleza, dar probabil această limbă sintetică nu va sintetiza niciodată ceea ce vrea să însemne „mi-e dor de tine”.
Adică, mă dor toate după tine, sufletul, mintea, inima, rațiunea. Simt că lipsești din ființa mea. Probabil ”dor” a venit de la țară, așa cum am venit majoritatea nosatră - de la mă doare ceva, undeva, care acum sună așa de trivial, vulgar, deh, limba noastră are multe valențe. De la niște oameni simpli, care au găsit un cuvânt irepetabil.
Mi-e dor de tine!
Ascultați și voi melodia de la Hi-Q, ”mi-e dor de tine, dor de noi”, deși nu are relevanță pentru post. Dar, când ți-e dor, precis ți-e dor de cineva. Oricine e persoana aia.
Mi-e dor de tine...
I long for you - mă gândesc la tine mai mult decât ar trebui, am nevoie de tine
Mi-e dor de tine...
I ache for you - în traducere liberă, mă doare de tine, mă doare ceva pentru tine
Mi-e dor de tine...
Îmi place engleza, dar probabil această limbă sintetică nu va sintetiza niciodată ceea ce vrea să însemne „mi-e dor de tine”.
Adică, mă dor toate după tine, sufletul, mintea, inima, rațiunea. Simt că lipsești din ființa mea. Probabil ”dor” a venit de la țară, așa cum am venit majoritatea nosatră - de la mă doare ceva, undeva, care acum sună așa de trivial, vulgar, deh, limba noastră are multe valențe. De la niște oameni simpli, care au găsit un cuvânt irepetabil.
Mi-e dor de tine!
Ascultați și voi melodia de la Hi-Q, ”mi-e dor de tine, dor de noi”, deși nu are relevanță pentru post. Dar, când ți-e dor, precis ți-e dor de cineva. Oricine e persoana aia.
luni, 30 martie 2009
zgâma
nu merita scris despre ea cu litere mari nici cu punctuație
ocupă spațiu fără să vrei
deși este foarte mică
este invidioasă și moare dacă nu știe ultima știre
dă vina pe alții pentru frustrările proprii - restul sunt frustrați, nu ea (da, am folosit punctuație, nașpa)
o să o roadă toată viața că este o persoană second hand și o să încerce să demonstreze altfel cu ostentații (aroganțe???)
repetă fraze cheie aflate de la alții bine că știe să le pună cap la cap
dacă are interes, iubește pe toată lumea
nu știe să facă nimic k lumea dar așteaptă să vadă când apar alții de care să se lipească
apare de unde nu te aștepți
îți pică de peste ușă dacă o deschizi brusc
stă cu pâlniograful lipit de ... ușă
interpretează totul așa cum vrea ea
că doar le știe pe toate mai bine decât toți și toate
get a life zgâma
odată instalată se șterge greu
e persistentă
se înlătură fie în timp fie brusc depinde de agentul curățător
sau se ia cu lopata și se aruncă la gheenă
sau i se spune ceva de dulce
se numește de fapt MÂZGA
SĂ SCĂPĂM DE MÂZGĂ PRIN PURIFICARE
cu clor cu mister muscolo cu detoxifiere cu renunțare la diverse cunoștințe cu șoricioacă cu perseverență cu MAI DU-TE... DE UNDE AI VENIT... ȘI MAI VEZI-ȚI DE TINE CĂ ... MAI ȘI INSIȘTI
ocupă spațiu fără să vrei
deși este foarte mică
este invidioasă și moare dacă nu știe ultima știre
dă vina pe alții pentru frustrările proprii - restul sunt frustrați, nu ea (da, am folosit punctuație, nașpa)
o să o roadă toată viața că este o persoană second hand și o să încerce să demonstreze altfel cu ostentații (aroganțe???)
repetă fraze cheie aflate de la alții bine că știe să le pună cap la cap
dacă are interes, iubește pe toată lumea
nu știe să facă nimic k lumea dar așteaptă să vadă când apar alții de care să se lipească
apare de unde nu te aștepți
îți pică de peste ușă dacă o deschizi brusc
stă cu pâlniograful lipit de ... ușă
interpretează totul așa cum vrea ea
că doar le știe pe toate mai bine decât toți și toate
get a life zgâma
odată instalată se șterge greu
e persistentă
se înlătură fie în timp fie brusc depinde de agentul curățător
sau se ia cu lopata și se aruncă la gheenă
sau i se spune ceva de dulce
se numește de fapt MÂZGA
SĂ SCĂPĂM DE MÂZGĂ PRIN PURIFICARE
cu clor cu mister muscolo cu detoxifiere cu renunțare la diverse cunoștințe cu șoricioacă cu perseverență cu MAI DU-TE... DE UNDE AI VENIT... ȘI MAI VEZI-ȚI DE TINE CĂ ... MAI ȘI INSIȘTI
sâmbătă, 28 martie 2009
Cambridge vs. Oxford
În ambele locaţii a fost vremea urâtă atunci când le-am vizitat,aşa că ambele orăşele primesc un vot de blam. Glumesc, of course.
Nu vreau să povestesc despre prima descălecare a vreunui individ în vreuna dintre cele două aşezări, pentru asta puteţi gugăli :)
Oxford este mult mai vechi decât Cambridge, mai înţepat, mai cosmopolit. Cambridge este seren, micuţ. Amândouă sunt... veri veri ixpensive. Se vede că e pentru studenţi de rasă.
Probabil chefurile sunt monstruoase, chiar dacă arhitectura căminelor îndeamnă la post şi rugăciune. Însă, dacă citeşti pe panourile de la muzeul oraşului Oxford, afli că studenţii aveau valet personal, la micul dejun mâncau friptură de mistreţ, la ei în cameră, resturile îi reveneau valetului şi familiei acestuia. La prânz, tot în cameră, gâscă, raţă (probabil le tăiau pe cele de pe malul râului care trecea pe lângă universitate), iar seara, la comun cu colegii şi profesorii, mâncau din nou. Bine că dădeau la rame, altfel nu vreau să mă gândesc câtă obezitate pe capul lor.
Plimbarea ar fi fost extrem de relaxantă dacă nu s-ar fi desfăşurat pe ploaie şi vânt.
Recomand ambele aşezări, numai ţineţi cont că între 5 şi 6 p.m. încep să se închidă toate atracţiile turistice şi magazinele. Cel mai bun bargain este să cumperi cărţi, chiar sunt mai ieftine decât în alte locuri. Măcar atât pentru studenţi.
Enjoy the pictures, lebădă de Oxford contra lebădă de Cambridge (las la alegerea publicului să ghicească identitatea fiecăreia). Şi alte câteva pozişoare. Week-end frumos!
sâmbătă, 21 martie 2009
Thorpe Park ruleeez!
Astăzi am fost la parcul de distracții Thorpe.
Este în afara Londrei, mergi până acolo de îți vine rău.
S-ar putea să îți vină rău și acolo, chiar, pentru că este de-a dreptul hard core. Daaaaaar, merităăăăă!
A se vedea în poză pe ce m-am cocoțat eu. Restul pozelor nu le dețin. Dar, așa, de idee generală.
Nenorocirea din poză se numește rollercoaster-ul SAW - da, de la filml de groază. Este... de groază. Am suferit un atac de panică în el, dar am supraviețuit și sunt foarte mândră de faptul că atunci când am coborât din el, deși eram albă la față, râdeam cu gura până la urechi. Da, de acolo de sus te aruncă. Nici nu am putut să mai zbier, deși am bătut orice recorduri de urlete ever :) :)
Such FUUUN! Dacă aveți ocazia, mergeți. Enclosed www.thorpepark.com
luni, 16 martie 2009
Ficțiunea legislativă
Dețin licență artistică pe expresie :)
Păcat că nu și pe ”figment of imagination”, suna mai bine.
Oricum, trăim această ficține zilnic. Nu cred că este nevoie să dau exemple, pentru că ne întâlnim cu ele la tot pasul.
Cel mai mult îmi place când apare (de fapt, emerges from the depths) sub aspect instituțional. Este cea mai simpatică și mai nocivă formă a acestei ficțiuni, părerea mea.
Nu-i așa, ficțiunea se poate baza și pe fapte reale?!
Păcat că nu și pe ”figment of imagination”, suna mai bine.
Oricum, trăim această ficține zilnic. Nu cred că este nevoie să dau exemple, pentru că ne întâlnim cu ele la tot pasul.
Cel mai mult îmi place când apare (de fapt, emerges from the depths) sub aspect instituțional. Este cea mai simpatică și mai nocivă formă a acestei ficțiuni, părerea mea.
Nu-i așa, ficțiunea se poate baza și pe fapte reale?!
vineri, 13 martie 2009
Don'ts for Wives (titlul nu este al meu :))
Ideea mi-a venbit acum 2 zile, când un prieten mi-a spus că deocamdată nu este angajat și este ”caznic”, drept care se duce să facă piața și nu are timp de stat la taclale pe mess.
I shall grant him the benefit of the doubt, eu știam că e ”căsnicie” și de-aici ”casnic”, dar mai știi, poate de la ”cazne”??? Whatever.
Am cupărat o cărticică super-mică, scrisă pe la 1913 de o doamnă numită Blanche Ebbutt. Se intitulează la fel ca post-ul meu. Ulterior, am aflat că a scris și un ”Don'ts for Husbands”, dar încă nu am găsit respectiva apariție.
Ca să vedeți și voi că lumea nu se schimbă, de fapt. A, ce legătură are cu HR? Păăăăăi, o relație e ca un job. Sună prozaic, dar odată angajat, nu te gândești să-ți dai demisia, speri să meargă ok și să nu ieși la pensie niciodată, dacă se poate. Să crească limta de vârstă cât mai mult și să te bucuri de beneficii și sporuri cât trăiești. Sau nu?! - da, mai există și job-hunters, am uitat, my bad.
Spicuiri:
- arta este o amantă capricioasă și nu există una mai capricioasă decât aceea de a fi soție
- dacă te cuplezi pentru bani, poziție socială și faimă să nu fii surprinsă dacă numai asta primești; dragostea nu se cumpără
- să nu crezi că partenerul tău este un sfânt. Dacă ar fi fost, te-ai fi plictisit repede de el.
- nu aștepta ca El să vadă totul din perspectiva ta. Din când în când, pune-te și tu în locul lui.
- nu vegeta. Unele femei sunt niște vaci, dar tu nu trebuie să fii ca ele. Ține-ți corpul și mintea alerte.
- nu adormiți certați
- nu încerca permanent să schimbi bărbatul de lângă tine decât dacă, într-adevăr, are un comportament vizibil neplăcut
- nu deschide tu ușa la vizitatori dacă El este în preajmă
- distrează-te împreună cu El, orice ați face
- dacă El își ia moto, cere-i să-ți ia mașină
- nu fi neglijentă și nu îl lăsa nici pe el să fie neglijent.
Cam atât, ca să nu dau în chestii mai serioase. Indulge ve tehenu :)
I shall grant him the benefit of the doubt, eu știam că e ”căsnicie” și de-aici ”casnic”, dar mai știi, poate de la ”cazne”??? Whatever.
Am cupărat o cărticică super-mică, scrisă pe la 1913 de o doamnă numită Blanche Ebbutt. Se intitulează la fel ca post-ul meu. Ulterior, am aflat că a scris și un ”Don'ts for Husbands”, dar încă nu am găsit respectiva apariție.
Ca să vedeți și voi că lumea nu se schimbă, de fapt. A, ce legătură are cu HR? Păăăăăi, o relație e ca un job. Sună prozaic, dar odată angajat, nu te gândești să-ți dai demisia, speri să meargă ok și să nu ieși la pensie niciodată, dacă se poate. Să crească limta de vârstă cât mai mult și să te bucuri de beneficii și sporuri cât trăiești. Sau nu?! - da, mai există și job-hunters, am uitat, my bad.
Spicuiri:
- arta este o amantă capricioasă și nu există una mai capricioasă decât aceea de a fi soție
- dacă te cuplezi pentru bani, poziție socială și faimă să nu fii surprinsă dacă numai asta primești; dragostea nu se cumpără
- să nu crezi că partenerul tău este un sfânt. Dacă ar fi fost, te-ai fi plictisit repede de el.
- nu aștepta ca El să vadă totul din perspectiva ta. Din când în când, pune-te și tu în locul lui.
- nu vegeta. Unele femei sunt niște vaci, dar tu nu trebuie să fii ca ele. Ține-ți corpul și mintea alerte.
- nu adormiți certați
- nu încerca permanent să schimbi bărbatul de lângă tine decât dacă, într-adevăr, are un comportament vizibil neplăcut
- nu deschide tu ușa la vizitatori dacă El este în preajmă
- distrează-te împreună cu El, orice ați face
- dacă El își ia moto, cere-i să-ți ia mașină
- nu fi neglijentă și nu îl lăsa nici pe el să fie neglijent.
Cam atât, ca să nu dau în chestii mai serioase. Indulge ve tehenu :)
joi, 12 martie 2009
Ce pot alții, ce putem noi
... (mă-sa, pardon)
De fapt, cam la asta se reduce tot, dacă e sa-l ascult pe Badea zilnic (asta e, din nefericire cel mai bine prind radio Zu, aș schimba postul, dar nu prea vrea tzava).
Ei, uite că nu e chiar așa.
Ce pot alții:
- să trăiască cu mai puțin stress (pentru că, de exemplu, au învățat să stea frumos la coadă. Dacă te bagi ca boul în fața altuia, nu înseamnă că ești mai capabil, înseamnă că ești un bou nesimțit sau o vacă idioată și ar trebui să zaci în grajd până îți revii sau să mori acolo)
- pot să aibă o viață politică relaxată (în sensul că guvernul se poate schimba de nush câte ori, dar pentru că strămoșii lor au avut grijă să creeze un sistem legal și legislativ solid, care suportă în același timp modificări, dar modificările nu afectează cursul apei, gen o fac să curgă din aval înspre sursă)
- pot să aibă o criză simpatică ( because it is a credit crunch, we lower every price. Adik, poți mânca ieftin, te poți îmbrăca ieftin, poți circula ieftin, orice, numai să meargă economia mai departe și să nu își piardă comercianții vânzările)
- pot să stea supravegheați de camere de luat vederi (pentru că știu că aparent este o violare a intimității, dar când îl bate gândul pe Vasilică să te violeze, nu-l mai bate și a doua oară, pentru că data aia e momentul în care îi dă nenea polițistul cu bastonul peste ceafă)
- pot să trimită petiții, plângeri, reclamații, ori de câte ori drepturile cetățenești au fost încălcate etc etc (pentru că nici la alții funcționarul bășinos de la ghișeu nu își făcea treaba, dar după ce a fost sufocat de hârțoage, a învățat că mai bine își face treaba prevăzută de fișa postului și pleacă în timp util acasă decât să scurme după țigări printre teancurile de maculatură. Pe de altă parte, nici baba Saveta din alte regiuni ale Europei nu plânge la TV degeaba. Aia ia jordia în mână și își cere drepturile. Dar și le cere alături de vecinii ei, care nu au ca preocupare principală cântăritul ochiometric al averilor de peste gard)
- pot să aibă un sistem educațional coerent (vaaai, în alte țări se învață ca să ai și ce să lucrezi mai departe, nu așa, doar ca să ai o hârtie în plus. Culmea! Culmea! Și dacă nu poți, te duci și muncești după ce ai terminat liceul sau chiar mai devreme, decât să visezi că o să apară un nou Ceaușescu care îți asigură un loc la facultatea de zootehnnie).
Ce putem noi:
- să ne plângem de milă
- să ne aducem aminte de destinul nostru și de istoria lacrimogenă a României, pe care NU VREM; DAR DELOC, să o contrazicem
- să ne crizăm înainte de a fi criză
- să ne înjurăm
- să dăm copy-paste la ideile altora și să credem că am descoperit panaceul
- să plătim expați, în loc să angajăm români de-ai noștri, care chiar pot să facă ceva (e mai bine să îi lăsăm să plece, daaaaaaaaaa, ca să muncească pentru alții și noi să primim experți care habar nu au dacă existăm pe hartă sau nu).
Lista poate continua, dar mă plictisește.
Ce am învățat noi de aici?
Cred că nimic. E târziu. Mai cugetați. Eu tot cuget și cred că avem nevoie de o dictatură luminată. Aș închide granițele vreo 3 ani, aș lăsa să ne omorâm între noi (se numește selecție naturală), după care aș vedea ce fac mai departe - cu speranța că nu supraviețuiesc numai sub-umanii.
Sau mai bine aș învăța că o mână întinsă vecinului înseamnă că poate alt vecin vine și mă ajută și pe mine la un moment dat. Și se creează așa un lanț de solidaritate și înțelegere.
Visez.
De fapt, cam la asta se reduce tot, dacă e sa-l ascult pe Badea zilnic (asta e, din nefericire cel mai bine prind radio Zu, aș schimba postul, dar nu prea vrea tzava).
Ei, uite că nu e chiar așa.
Ce pot alții:
- să trăiască cu mai puțin stress (pentru că, de exemplu, au învățat să stea frumos la coadă. Dacă te bagi ca boul în fața altuia, nu înseamnă că ești mai capabil, înseamnă că ești un bou nesimțit sau o vacă idioată și ar trebui să zaci în grajd până îți revii sau să mori acolo)
- pot să aibă o viață politică relaxată (în sensul că guvernul se poate schimba de nush câte ori, dar pentru că strămoșii lor au avut grijă să creeze un sistem legal și legislativ solid, care suportă în același timp modificări, dar modificările nu afectează cursul apei, gen o fac să curgă din aval înspre sursă)
- pot să aibă o criză simpatică ( because it is a credit crunch, we lower every price. Adik, poți mânca ieftin, te poți îmbrăca ieftin, poți circula ieftin, orice, numai să meargă economia mai departe și să nu își piardă comercianții vânzările)
- pot să stea supravegheați de camere de luat vederi (pentru că știu că aparent este o violare a intimității, dar când îl bate gândul pe Vasilică să te violeze, nu-l mai bate și a doua oară, pentru că data aia e momentul în care îi dă nenea polițistul cu bastonul peste ceafă)
- pot să trimită petiții, plângeri, reclamații, ori de câte ori drepturile cetățenești au fost încălcate etc etc (pentru că nici la alții funcționarul bășinos de la ghișeu nu își făcea treaba, dar după ce a fost sufocat de hârțoage, a învățat că mai bine își face treaba prevăzută de fișa postului și pleacă în timp util acasă decât să scurme după țigări printre teancurile de maculatură. Pe de altă parte, nici baba Saveta din alte regiuni ale Europei nu plânge la TV degeaba. Aia ia jordia în mână și își cere drepturile. Dar și le cere alături de vecinii ei, care nu au ca preocupare principală cântăritul ochiometric al averilor de peste gard)
- pot să aibă un sistem educațional coerent (vaaai, în alte țări se învață ca să ai și ce să lucrezi mai departe, nu așa, doar ca să ai o hârtie în plus. Culmea! Culmea! Și dacă nu poți, te duci și muncești după ce ai terminat liceul sau chiar mai devreme, decât să visezi că o să apară un nou Ceaușescu care îți asigură un loc la facultatea de zootehnnie).
Ce putem noi:
- să ne plângem de milă
- să ne aducem aminte de destinul nostru și de istoria lacrimogenă a României, pe care NU VREM; DAR DELOC, să o contrazicem
- să ne crizăm înainte de a fi criză
- să ne înjurăm
- să dăm copy-paste la ideile altora și să credem că am descoperit panaceul
- să plătim expați, în loc să angajăm români de-ai noștri, care chiar pot să facă ceva (e mai bine să îi lăsăm să plece, daaaaaaaaaa, ca să muncească pentru alții și noi să primim experți care habar nu au dacă existăm pe hartă sau nu).
Lista poate continua, dar mă plictisește.
Ce am învățat noi de aici?
Cred că nimic. E târziu. Mai cugetați. Eu tot cuget și cred că avem nevoie de o dictatură luminată. Aș închide granițele vreo 3 ani, aș lăsa să ne omorâm între noi (se numește selecție naturală), după care aș vedea ce fac mai departe - cu speranța că nu supraviețuiesc numai sub-umanii.
Sau mai bine aș învăța că o mână întinsă vecinului înseamnă că poate alt vecin vine și mă ajută și pe mine la un moment dat. Și se creează așa un lanț de solidaritate și înțelegere.
Visez.
vineri, 20 februarie 2009
Irlanda
Tot am vrut să ajung în Irlanda și, până la urmă, asta am făcut.
În primul rând le mulțumesc colegilor care m-au găzduit, deși aveau destule probleme de rezolvat. În al doilea rând, îi mulțumesc găștii de ”exploratori urbani” în compania căreia am dricuit prin Dublin, împrejurimile lui și Belfast.
Scump halatul, totuși! Degeaba salvezi bănuți cu low-cost flights, că orașul te cocoșează ca prețuri. Este mai scump decât Londra, by far.
O capitală care va deveni competitivă, mai ales pentru că ”absoarbe” fonduri structurale de nu se poate - românii interesați să dea cu nasul pe site-urile guvernamentale irlandeze, poate înțeleg și ei de ce ei pot, iar noi nu. De exemplu, garniturile lor de tren noi au costat numai 16 milioane de euroi, în timp ce nenorocitul de pod de la Băneasa, ăla pentru tren, a costat 80 de milioane. Geeeeeez!! Culmea că avem specialiști pentru proiecte, avem imbecili care își bagă banii în buzunare și avem tâmpiți care aranjează achizițiile publice. Gata cu divagația, scuzați limbajul, dar chiar este ultragios și outrageous!
Pub-uri peste pub-uri, concert de muzică irlandeză de Sf. Valentin, balonașe.
Belfast este a once in a lifetime experience and never go back on it, ever again, cel puțin din punctul meu de vedere. Deprimant, semi-industrial și încă nerevenit după ororile pe care le-a trăit. Atmosferă macho, ultra, șovină, xenofobă și rasistă. Dacă vreți să vedeți unde zace cuibul de teroriști europeni, go there. Mie mi s-a zbârlit pielea pe mine. Dacă am ajuns să văd că ETA este bună, că Hamas trebuie să triumfe și alte chestii de genul ăsta, I rest my case...
Back to nicer things, castelul Malahide, la 3 stații de tren de Dublin merită văzut. Merită să ai timp și să te duci într-un tur de țară, ca să îți amortizezi investiția. Probabil mai vara, așa, ca să nu ai surprize mari cu vremea.
Bere scuuuumpăăăăăăăă, Irish coffee și mai scump. Guinness, că doar e locală, sub 5 euro și 10 nu găsești. Berile blonde sar de 6 euro un pint. Whiskey-ul Jamesons, the local pride, 45 de euro sticla la distilerie.
Anyway, merită văzut. A, nu merită să vorbești prea mul în română, sunt foarte mulți de-ai noștri pe acolo și nu toți arată friendly, dacă înțelegi ce vreau să spun...
Feast your eyes cu câteva poze, unele dintre ele courtesy of a colleague, că mie mi-a fost lene.
Călătoriți cât puteți, nu în condiții de 4 stele, că la înghesuială simți cu adevărat viața - zic și eu, deși mi-ar plăcea să am bani și să stau numai în puf :). Cine moare după sarmale, să stea acasă și să se îmbuibe!
P.S. Îi mulțumesc Gospodinei geometrice pentru comentariu, o mai aștept în vizită.
marți, 17 februarie 2009
Prea multă pauză strică
Da, a fost pauză, acum nu mai este :)
Vedeți niște verde irlandez, să vă aducă energie și să vă bine dispună.
Vedeți-vă de viața voastră, așa cum este, fără să vă pese despre ce spun alții.
Viața este ceea ce se întâmplă în timp ce noi programăm, bârfim și tăiem în nush câte fire.
Get a life, people! Get a real life!
marți, 13 ianuarie 2009
Anunț de recrutare pentru viitori manageri publici
| Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ | |
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR |
PROIECTUL TINERILOR PROFESIONIŞTI
(Young Professionals Scheme - YPS)
PHARE RO – 2006/018-147.01.03.01
Începe cel de-al patrulea ciclu al proiectului!
Intră în sistemul de promovare rapidă ca manager public şi contribuie la reforma administraţiei publice!
Program de formare specializată pentru angajaţii din sectorul public şi tineri absolvenţi – noua generaţie de lideri în administraţia publică.
YPS pe scurt
Proiectul Tinerilor Profesionişti (Young Professionals Scheme - YPS) reprezintă o iniţiativă semnificativă, finanţată de Uniunea Europeană prin programul Phare, în vederea accelerării ritmului de modernizare a administraţiei publice din România. YPS pregăteşte un nucleu de manageri ai unei noi generaţii în funcţia publică, neutri din punct de vedere politic şi formaţi profesional în spiritul valorilor şi principiilor moderne ale Uniunii Europene în domeniul managementului sectorului public.
Partenerii
Proiectul Tinerilor Profesionişti este implementat de un consorţiu format din trei instituţii europene cu expertiză în domeniul formării profesionale, în strânsă colaborare cu Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice (UCRAP) din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu Institutul Naţional de Administraţie (INA) şi cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP). Cele trei instituţii europene care fac parte din consorţiu sunt: European Consultant Organisation (Belgia), East West Consulting (Belgia) şi B&S Europe (Belgia).
Obiectivul
Obiectivul central al proiectului este să creeze sisteme de recrutare şi selecţie, de instruire, evaluare şi plasare pe posturi, care să fie adecvate unui model rapid de dezvoltare accelerată a nivelelor superioare din cadrul funcţiei publice.
Oferta de formare YPS - Programul stagiarilor şi Programul bursierilor
| Proiectul Tinerilor Profesionişti urmăreşte atingerea obiectivelor sale prin crearea unui corp de profesionişti în cadrul funcţiei publice. Aceşti tineri profesionişti sunt formaţi prin intermediul a două programe distincte, fiecare incluzând perioade de instruire în România şi în unul din cele 15 vechi state membre ale Uniunii Europene. Bursierii sunt tineri absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă cu cea de studii superioare de lungă durată, cu sau fără experienţă de muncă, şi care au maximum 35 de ani la data de 24 mai 2009. Aceştia vor urma acelaşi program ca şi stagiarii în primul an de studiu, din luna mai 2009 şi până în luna noiembrie 2009. La sfârşitul programului de formare în România, îşi vor continua apoi pregătirea pentru o perioadă de până la 10 luni în centre de excelenţă în una din cele 15 state vechi membre ale Uniunii Europene înainte de a-şi relua activitatea în cadrul administraţiei publice din România. Cel de-al doilea grup, de stagiari, este format din tineri funcţionari publici sau personal contractual din sectorul public, cu diplomă de studii universitare de licenţă, respectiv absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă cu studii superioare de lungă durată, având cel puţin un an de experienţă în sectorul public şi maximum 35 de ani la data de 24 mai 2009. Aceştia vor dobândi experienţă de lucru în una sau mai multe instituţii publice, concomitent cu o instruire formală, din mai 2009 şi până în noiembrie 2009, după care vor beneficia de stagii în administraţiile publice cu o durată de până la 4 luni în una din cele 15 state vechi membre ale Uniunii Europene, înainte de a-şi relua activitatea în cadrul administraţiei publice din România. Cei care vor urma programul YPS vor beneficia de: · Instruire în domeniul dezvoltării managementului profesionist, bazată pe metode moderne de instruire întâlnite curent în administraţiile celor 15 vechi state membre ale Uniunii Europene; · Experienţă de activitate sistematică în administraţia publică din România, creată pe baza rotaţiei în majoritatea instituţiilor publice şi legată de programul de instruire; · Experienţă personală directă în cele 15 vechi state membre ale Uniunii Europene, fie prin perioade de stagiu în administraţia publică, fie în calitate de studenţi ai programelor de formare post-universitare în centre de excelenţă. Oferta profesională pentru absolvenţii YPS Absolvenţii programului YPS vor fi repartizaţi în poziţii de management în cadrul administraţiei publice, unde vor trebui să lucreze ca funcţionari publici pentru o perioadă de cel puţin 5 ani. Nu se preconizează specializarea absolvenţilor YPS într-un anume sector, ci se urmăreşte dezvoltarea capacităţii lor manageriale care să le permită să urmeze o cale rapidă de promovare spre nivelurile superioare ale funcţiei publice. Înscrieţi-vă acum! Formularele de înscriere sunt disponibile pe site-ul de web www.yps.ro Termenul limită pentru înscrierea la ambele programe este vineri, 27 februarie 2009. Informaţii suplimentare la (021) 314 60 66. |
|
|
|
|
duminică, 11 ianuarie 2009
Criza personalului calificat (ca de obicei)
De data asta scriu despre ce ar trebui să scriu în mod obișnuit pe acest blog.
Ce naiba e cu criza personalului calificat?
Dragi HR-iști, mai schimbați placa. Poate este vorba despre INCAPACITATEA VOASTRĂ; CA RECRUITERI (printre altele) DE A DESCOPERI DINMAREA DE CANDIDAȚI OMUL POTRIVIT PENTRU POSTUL POTRIVIT!!!!
Poate că managerii de HR ar trebui să își amintească de interviurile pe care le-au dat, chiar și anii trecuți, și să vadă unde este buba. NU ESTE POSIBIL CA, LA FIECARE ÎNCEPUT DE AN; SĂ AUZIM ACEEAȘI PLACĂ, STUPIDĂ DEALTFEL: NU AVEM SPECIALIȘTI! Oare chiar nu avem? Dacă nu avem, de ce nu avem?
Poate ar trebui să vă dați demisiile, că oricum luați bani degeaba! Dacă ești manager HR, ar trebui să știi tu răspunsul la dilema asta. Dacă nu îl știi, du-te,tată, la reciclare, la munca de jos, ia lanțul trofic de la capăt, poate descoperi misterul.
Dacă managerul spune așa ceva, înseamnă, în primul rând, că are recrutori imbecili. Din aprox 7 milioane populație activă pe piața muncii, nu se poate să nu găsești specialiști. Că, la munca de jos, nu-ti trebuie (unii cer specialiști și la lipit plicuri). Poate nu sunt pentru că îi respingeți din start, cum că ar avea pretenții prea mari și retenție mică. ĂSTA E CICLUL CARIEREI! CĂ DOAR NU SE CĂSTOREȘTE CU FIRMA!!!
Ca să nu mai spun, dacă sezonul de recrutare durează și în 2009 doar 4 luni, atunci să dea draq dacă mai vrea cineva să vină la voi! Ce țară e aia în care recrutările se țin din martie până în iunie!!!???
Mica confrerie a HR-iștilor dilematici! Ia mai duceți-vă puțin să vă aerisiți de fumurile din cap și o să descoperiți de ce nu aveți specialiști. Un alt motiv ar fi căăăă PE SPECIALIȘTI NU ÎI RECRUTEZI ÎN MASĂ DECÂT DACĂ AI PLAJĂ DE RECRUTARE! ROMÂNIA NU ARE; PENTRU CĂ ACEASTĂ SPECIE MIGREAZĂ SPRE ȚĂRILE MAI CALDE! ȘI PENTRU CĂ NU ȘTIȚI SĂ ÎI DEOSEBIȚI DE PLEAVĂ; NICI SĂ VĂ PURTAȚI CU EI!
Ok, o să revin, m-am mai răcorit puțin.
- nu orice job requires un specialist
- specialistul poate fi treinat din interior
- ca să îl descxoperi, trebuie să deschizi ochii și să lași fumurile
- the open season should be longer, people
- dacă primiți numai piloși, știți că nu primiți neapărat the real stuff
- dacă nu reușiți să realizați target-ul de angajări pe specializări, get a life și duceți-vă să lucrați altceva, sunteți inutili!
Ce naiba e cu criza personalului calificat?
Dragi HR-iști, mai schimbați placa. Poate este vorba despre INCAPACITATEA VOASTRĂ; CA RECRUITERI (printre altele) DE A DESCOPERI DINMAREA DE CANDIDAȚI OMUL POTRIVIT PENTRU POSTUL POTRIVIT!!!!
Poate că managerii de HR ar trebui să își amintească de interviurile pe care le-au dat, chiar și anii trecuți, și să vadă unde este buba. NU ESTE POSIBIL CA, LA FIECARE ÎNCEPUT DE AN; SĂ AUZIM ACEEAȘI PLACĂ, STUPIDĂ DEALTFEL: NU AVEM SPECIALIȘTI! Oare chiar nu avem? Dacă nu avem, de ce nu avem?
Poate ar trebui să vă dați demisiile, că oricum luați bani degeaba! Dacă ești manager HR, ar trebui să știi tu răspunsul la dilema asta. Dacă nu îl știi, du-te,tată, la reciclare, la munca de jos, ia lanțul trofic de la capăt, poate descoperi misterul.
Dacă managerul spune așa ceva, înseamnă, în primul rând, că are recrutori imbecili. Din aprox 7 milioane populație activă pe piața muncii, nu se poate să nu găsești specialiști. Că, la munca de jos, nu-ti trebuie (unii cer specialiști și la lipit plicuri). Poate nu sunt pentru că îi respingeți din start, cum că ar avea pretenții prea mari și retenție mică. ĂSTA E CICLUL CARIEREI! CĂ DOAR NU SE CĂSTOREȘTE CU FIRMA!!!
Ca să nu mai spun, dacă sezonul de recrutare durează și în 2009 doar 4 luni, atunci să dea draq dacă mai vrea cineva să vină la voi! Ce țară e aia în care recrutările se țin din martie până în iunie!!!???
Mica confrerie a HR-iștilor dilematici! Ia mai duceți-vă puțin să vă aerisiți de fumurile din cap și o să descoperiți de ce nu aveți specialiști. Un alt motiv ar fi căăăă PE SPECIALIȘTI NU ÎI RECRUTEZI ÎN MASĂ DECÂT DACĂ AI PLAJĂ DE RECRUTARE! ROMÂNIA NU ARE; PENTRU CĂ ACEASTĂ SPECIE MIGREAZĂ SPRE ȚĂRILE MAI CALDE! ȘI PENTRU CĂ NU ȘTIȚI SĂ ÎI DEOSEBIȚI DE PLEAVĂ; NICI SĂ VĂ PURTAȚI CU EI!
Ok, o să revin, m-am mai răcorit puțin.
- nu orice job requires un specialist
- specialistul poate fi treinat din interior
- ca să îl descxoperi, trebuie să deschizi ochii și să lași fumurile
- the open season should be longer, people
- dacă primiți numai piloși, știți că nu primiți neapărat the real stuff
- dacă nu reușiți să realizați target-ul de angajări pe specializări, get a life și duceți-vă să lucrați altceva, sunteți inutili!
luni, 5 ianuarie 2009
Back home, in London
Hello people!
Cum a fost concediul? Al meu a fost primul, de un an de zile încoace. Și dacă nu a fost perfect, a fost superb. Acum am nevoie de recovery după concediu :)
Nu, nu am fost home, să spunem că am vizitat puțin prin Europa.
Am fost cu Eurostar-ul, pe sub ”canal”, ca să nu spun că nu am ajuns să fac și asta. Singurul tren mai cu clasă. Dacă vreți să vizitați Belgia și Olanda, pregătiți-vă să vă simțiți ca... acasă: înghesuială, ambuteiaje, lume cam nesimțită, scandal, transport cu întârzieri. A, nu, în tren nu ai scaun, trebuie să îţi găseşti, bagajul rămâne undeva, departe de tine, trebuie să stai cu ochii pe el să nu dispară. Ce să mai, europeni!
Bruxelles rămâne iubirea mea, nu mă întrebaţi de ce, dar are un farmec aparte în aşa-zisa banalitate a lui. Amsterdam e de vizitat vara şi cu rezervare de bilete în avans pentru muzee, că altfel rişti să îţi petreci zilele stând la coadă la cumpărat bilete.
Delft este mic şi drăgălaş, merită ascensiunea în turn, mai ales dacă ai fost şi la Brugges şi poţi face comparaţie cu Bellfroy. Recomand cafeneaua din dreapta turnului, una cu galben, porţii humongous şi bune, şi pentru vegetarieni.
Rotterdam este de-a dreptul industrial, dar are şi el farmecul lui. Păcat că de Rev a fost ca în zona de război. Poliţia era pe străzi aproape doar ca să se asigure că cei care dau cu petarde sunt protejaţi de cei care nu suportă fenomenul. În Olanda am prins două incendii, chestie pe care în Londra nu am văzut-o încă.
People, dacă vreţi coffee-shop-uri, găsiţi. Dar get to your senses, there is more to life than smoking a joint, and another, and another. Faceţi mişcare, plimbaţi-vă, vizitaţi.
Fiţi atenţi, magazinele se deschid cam pe la 10 dimineaţa şi se închid începând cu ora 16. So, better go sightseeing.
Mai sus, câteva poye, random, Rotterdam, Delft, Bruxelles.
See ya soon, mulţumesc colegilor pentru găzduire şi căldura cu care am fost primită, m-am simţit ca în familie! Acum, back to work, deadlines coming to term.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
