Sper că nu te ofensezi că scriu special pentru tine :)
Eu trăiesc, de-aia mă și enervez, chiar dacă nu sunt în țară. Am potențialul ăsta nemaipomenit, numit multi-tasking. Pot să fac mai multe chestii deodată și să mă și gândesc la și mai multe în același timp. Măcar atât mi-a rămas. Nu trebuie să te enervezi și tu.
Eu nu am plecat pentru că aveam choice să nu. Asta aveam de făcut. Ca să nu existe confuzii. Mă bucur că sunt aici, dar o să mă și întorc acasă.
Nu îmi amărăsc viața și nu vreau să fac asta nici pentru alții. Vreau doar să mai dau un semnal de alarmă.
Anyway, că sunt nesimțită. probabil, și mai văd și alții, dar care dintre ”dan” pe care aș putea să îi cunosc ești (?), că deja mor de curiozitate și nu am nici un clue :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
in primul rand multumesc ptr dedicatie :P.
incep sa cred ca tara asta e hopeless si de asta si atitudinea aiurea pe care o am. dureros e ca ne-o meritam asa cum e, tara. e sentimentul acela de incapacitate de a schimba ceva, de a te lupta cu morile de vant. din pacate problema e ca noi(romanii) ne preocupam mai mult in expunerea situatiei si delog in gasirea solutiei. nu urmaresc prea mult "tocsoaiele" de la tv dar nu cred ca am auzit pe cineva..."hai sa ne gandim cum rezolvam asta! ce idei aveti?" macar asa ceva.
ma bucur sa citesc de la tine cum e prin UK, care e mentalitatea, e altceva.
cat despre mister...:D am mai vorbit noi din cand in cand, cam atat deocamdata.
toate cele bune.
Dan.
Trimiteți un comentariu