A munci sau a nu munci

Răspunsurile voastre la sondajul despre muncă sunt sau nu similare dilemei lui Hamlet.

Voiam mai multă acțiune, pentru că știu și eu că a munci sau a nu munci este o dilemă.

:)

Și eu, și eu!

Persoana ”și eu, și eu” este copiativă. Ca să nu spun cameleonică. Uneori este și auto-copiativă, nu știu cum reușește :)

Probabil știți cum se manifestă. Dacă nu, vând niște ponturi:

- ești la interviu și ești întrebat/ă ce cursuri de perfecționare/formare ai urmat; victimă sigură, enumeri și punctezi câteva momente în care ai și folosit ce ai învățat.

”Și eu am făcut așa ceva, dar am fost în cutare loc, daaaaaa, și am avut niște rezultate extraordinare. Dar stai sa-ți spun că ce ai făcut tu nu este la fel de bun cu ce am făcut eu.” Ăsta a fost un exemplu.

- ești cu colegii și spui și tu pe unde ai fost în concediu; ”da și eu am fost acolo și a fost așa de frumos, dar eu m-am plimbat și nush unde și tu n-ai fost acolo. De ce n-ai fost acolo, eu știu mai bine ce e de vazut. Eu m-am distrat mai bine. Stați să vă povestesc ce am făcut acum 7000 de ani”.

Exemplele pot continua. Principiul de bază al unei asemenea persoane este ”taci tu să zic eu” sau ”taci, că mor”.

Dacă ai în preajmă asemenea exemplar, ai câteva soluții:

- ignorare
- lipsă de idei
- sau dă-i idei cretine, pe care să le copieze :)

Resursele sunt nenumărate, doar mă amuzam amintindu-mi de niște situații hilare.

Puțin suflet

Se tot întâmplă, zi de zi, dar timpanul nostru s-ar putea să nu perceapă...

Haideți să simțim pentru prieteni, pentru că pe ei ni-i alegem.

Haideți să fim alături de ei, de amici, bine, și de familie ( :) )

Haideți să avem o zi în care să ne gândim la toți cei pe care abia i-am cunoscut sau pe care îi cunoaștem de mai multă vreme, dar despre care nu am întrebat prea multe (fie pentru că ne-a fost jenă, fie pentru că nu ne-a interesat). Fiecare are problemele lui, dar asta nu înseamnă că trebuie să închidem ochii și să ne prefacem că nu există sau că dacă nu ne băgăpm, problema va trece mai repede.

Ziua începe de azi și se termină mâine, la aceeași oră, 22.45.

Faceți o faptă bună, fiți uniți, gândi-vă la cel de aproape.
Faceți și simțiți ceva, chiar dacă vă este lene. Poate gestul vostru o să fie o rampă de lansare pentru altcineva.

Vreau să:

Personal, vreau să am și eu concediu :)

Îl las celor mai fericiți sau mai obosiți decât mine :)

Așaaa:

- deoarece Blogger-ul întâmpină dificultăți de manifestare, este prima dată când pot spune că nu știu care este rezultatul votului.

Probabil este inadmisibil. Asta este, shun me.

Pe de altă parte, bănuiesc ceva de genul - 90% vor în lumea largă, iar restul vor să fie șeful șefului propriu.

Nu este profesionsit, dar este mai real.

Sper să reușeșsc să redresez problema.

Nu am mai fost așa de activă pentru că m-a lovit și pe mine căldura și da, lehammitea.

V-am pupat, găsiți locuri cu umbră!

Ghid de carieră

Urât din partea mea, dar nu dezvolt ceea ce ar trebui:

- se pare câ se simte nevoia de consiliere de carieră.

De ce?

Cariera este ceea ce ar trebbui să înceapă cu specializarea din facultate și să se termine cu pensia sau reconversia profesională.

Din nefericire, facultățile din România nu oferă platforma pentru dezvoltare profesională. Sunt un fel de ”generale” scumpe, care sună bine și care te lasă cu multe dezamăgiri.

Dacă cineva bagă la cap, ar trebui să existe MANAGEMENTUL CARIEREI. Oameni care să consilieze, seniori sau juniori cu aplecare spre lucrul cu oamenii, care să vrea să îi ajute și pe ceilalți să deschidă ochii asupra a ceea ce vor să facă cu viața profesională.

Sondajul a arătat, 100%, că este nevoie de consiliere și management de carieră.

Unde sunt cei dornici să ofere așa ceva? Se simte cineva pregătit pentru asta, ca și consilier?

Eu mă simt :), dar, din nefericire, nu este momentul și nici locul.