Cum e la Oradea?

Cum să fie, e făinuț :)

Orașul are o pietonală simpatică, bună pentru cei intoxicați cu ”shoppită cronică” *expresia îmi aparține, dar puteți să o folosiți cu licență (costă o bere la terasă).

A fost Parada Florilor, ungurească. Asta nu înseamnă că nu a fost frumos. O să vedeți mai sus o poză de acolo.

Este un oraș interesant și mai mic decât pare. Oamenii sunt ca peste tot. Însă, parcă știu să prețuiască mai mult valoarea propriului oraș.

Astăzi am fost la pădure. Îi mulțumesc colegei mele de la Prefectură, cea care m-a invitat în excursie. Nu m-am așteptat. A fost foarte frumos din partea ei, mă cunoaște de 5 zile. Și s-a gândit că probabil o să stau singură în week-end. A făcut un gest pe care mulți alții nu l-ar fi făcut.

Anyway, o să vă mai țin la curent.

Pentru cei care sunt în situația mea, sper să vă acomodați repede și să aveți un stagiu util. Și dacă nimeriți așa de departe de casă, ca mine, undeva unde nu cunoașteți pe nimeni din orașul respectiv, vă doresc să găsiți și voi ce am găsit eu :)

Some change would do you good

Oradea, municipiul Oradea...

Incă nu am descărcat poze, dar o să. Promit.

Mă felicit pentru alegerea făcută. Nu sunt modestă, știu.

Change is fine, mai ales dacă este conștientă și conștientizată. Nu schimbare ca în ”cărticica stresului”, unde se afirmă că dacă vrei să fii stresat continuu îți schimbi cât mai des job-ul, partenerul, prietenii bla-bla.

Schimbarea mediului de lucru este ca și cum ai da Refresh. Mi-am dorit și eu să reîncarc pagina și să văd ce se întâmplă. Cred că era cazul să mă provoc pe mine însămi. Deși nimic nu ”trebuie”, uneori este bine să faci.

Uneori, Pământul este plat. S-ar putea să crezi că la marginea lui sunt gorgone și balauri. Eu am descoperit că la margine există tot oameni, chiar dacă ritmul lor circadian este altul decât al meu. Am descoperit că poți fi ”arasist și xenofob” și între ai tăi, că poți fi discriminat doar pentru că provii din alt mediu decât cel în care te-ai auto-imersat, dar că toate diferențele pot fi aplanate cu un zâmbet.

Este doar începutul, sper să fie de bun augur. Aaaaaaa, dacă vrei să muncești, poți să faci acest lucru peste tot. Chiar este nevoie de muncă. Dacă vrei să te simți bine, o poți face și într-o cutie de carton, și într-un palat, și pe stradă, și la job. Doar swă ai încedere.

Femeile din viața mea

Și eu sunt femeie.

Acesta este un TRIBUTE femeilor din viața mea.

Mame și Bunik.

Ce m-aș face eu fără voi?

Bine, și voi fără mine :).

Dar, chiar nu știu cum ar fi viața mea fără voi și nici nu aș vrea să aflu.

Vă mulțumesc pentru tot, pentru sprijinul moral și material. Amândouă necondiționate.

All in all, femei mai cu sânge rece decât triada noastră mai rar.

Nu o să murim așa de repede, asta e clar. Sper doar să ne fie bine împreună sau separat. Dar să nu pierdem niciodată legătura care există dincolo de granițele materialului. Sper ca într-o zi să pot avea grijă de voi așa cum îmi doresc de mult timp și nu reușesc să realizez. Sper să nu vă dezamăgesc.

Vă iubesc pe amândouă, vă mulțumesc că existați și sunteți familia mea.

LONDON

Asta e, buricul Europei, deși nu pare.

We are al freaks of nature.

Vreau sa vad Portobello, vreau vintage clothes, vreau gălăgie și nesimțire, criminalitate, cosmopolism. Sliha :)

Mulțumesc ”londonezilor”.

Dacă cineva a lucrat acolo șoi vrea să share, e more than wellcome.