Revelație - înainte de Paște

Probabil că nu ați citit ”Mielul:Evanghelia după Biff, tovarășul de joacă al lui Isus”. Este editată de Polirom.Scrisă de Christopher Moore.

Am râs cât nu am râs de nu-știu-câți ani și am plâns enorm. Este o operă completă.

Da, este despre Isus. Dar despre o ”variantă” friendly.

Nu vine din ceruri să te căsăpească. Probabil a fost un copil nesuferit. Sau nu. Rămâne să decizi tu.

Nu are relevanță, dar am citit-o într-o zi. O singură zi! Nu am respirat pe lângă. Nu este pentru cei fără umor.

Pentru cei cu umor, dacă au unde să găsească, există și ”Cartea Raiului”, scrisă acum foarte mulți ani de Ițic Manger, în română. Se completează mai mult decât fericit. Vechiul și Noul Testament. Dacă nu am fi atât de încrâncenați, probabil că ne-ar fi totul mai ușor.

Poate că blasfemiez, dar cartea despre care vorbesc are atâta umanitate în ea încât nu poți decât să râzi. Pentru că realul îți arată că nu ai pe nimeni lângă tine. Dacă Isus a avut măcar 12 oameni care să vină după el, a fost bogat. Aș vrea să numere cineva câți prieteni are. Nu vorbesc despre discipoli. Câți prieteni avem, câți ne caută dacă avem probleme? Câți știu ce înseamnă milă, compasiune, înțelegere? 3 giuvaieruri - citiți cartea.

Nu sunt originală, dar închei cu un citat din Voltaire, dat și de scriitorul ”Mielului”:

”Dumnezeu e un actor de comedie care dă reprezentații în fața unui public ce se teme să râdă”.

Eu aș fi spus mai nasol. Dar nu contează. Tehenu...