Când stau pe scaun, în camera mea minusculă, văd ce este ilustrat pe-aici.
Ce văd pe fereastră, în alt episod.
Citatul este ”furat” de la o prietenă, sper să nu se supere că îl supra-folosesc, dar cred că mi se potrivește și mie foarte bine.
Restul, sunt chestiile de care mi-e dor.
Mi-e dor de familie.
Nu, nu mi-e dor de România, mai ales după ultimele vești casnice pe care le-am primit astăzi. Degeaba militez eu pentru deschiderea minților românilor, care ar trebui să vadă că pot mai mult. Lene, tată, lene.
În rest, numai de bine. Aici nu e ninsoare. E soare cu dinți.
Sunteți câțiva care, cu obstinație nu dați niciun semn. La urma-urmei, eu sunt cea plecată de acasă, nu voi. Dacă nu mă căutați, să vă fie de bine. Nici eu nu mai încerc nimic.
2 comentarii:
i know I haven't been in touch, but I am not in Romania either, I've been travelling for the past month. I promis that, when I'll be back (that is on the 15th of Dec) I'll write.
A lot of things have happened.
But i read your blog every chance I get. Miss you.
I hope you are OK and more than that.
I've been thinking a lot about you these days, I miss you too and, for no reason or for all the reasons in the world I keep my fingers crossed for you.
Trimiteți un comentariu