... UIȚI când pleci în străinătate pentru mai mult timp:
- că acasă ești ”cineva” (poți să-ți a anumite situații, expres prevăzute de codul manierelor și de codul snobilor)
- că ai experiență de lucru (oricum, dacă nu ești din țara respectivă, s-ar putea să nu te poți încadra ca skill-uri nici la serviciul de salubritate)
- că te aștepta mașina la scara blocului (sau a vilei)
- că timpul este relativ (este relativ numai pentru băștinași, pentru tine este ceva de genul ”secunda dinaintea momentului în care trebuia să fii undeva”)
... NU UIȚI, în aceleași circumstanțe date:
- că banii sunt limitați, dar nu atât de limitați încât să nu-ți ăndeplinești obligațiile și să nu-ți faci o plăcere
- că dacă mai ești printre peers, mai bine încerci să ”stick with them”, așa cum sunt, în loc să-i șuntezi
- că ai 7 ani de acasă sau dacă nu ai (moi, la 6 ani am început școala :)), poți să suplinești prin good nature
- că, dacă ai calități, precis vor fi observate de cei din jur, fără să te agiți prea tare să te afirmi
- că nu banii îl fac pe om, ci omul banii
- că familia de acasă te iubește și nu te va lăsa la greu
- să zâmbești cât mai mult, pentru că altfel pierzi ocazii pe care nu le mai recuperezi și, totodată, un zâmbet îți face și ție ziua frumoasă, dar și celor din jur.
Probabil că sunt mai multe de enumerat, dar mă mulțumesc cu atât.
To embellish the site, please find ”attached” the picture at the top of the page.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu