Din când în când mai dai şi examene, chiar dacă ai trecut de vârsta emoţiilor studenţeşti.
Bine, nu trebuie să ai emoţii neapărat, pentru că îţi tulbură judecata şi nu te mai poţi concentra.
Anyway, am fost foarte mirată când am descoperit că m-am pregătit sufleteşte pentru un examen în limba engleză.
Dezorganizarea a fost la ordinea zilei, deşi au fost şi "străinezi" implicaţi.
Stupoarea a survenit în momentul în care am descoperit că întrebările erau formulate în limba română.
Este ceva care mă depăşeşte la faza asta. Cum se mai face o departajare clară şi de ce mai trebuie să depun efort să scriu în altă limbă decât cea maternă dacă exact de la primul pas nu există o etică a concursului?
Ce-i aia "trebuie să înţeleagă toată lumea". Păi, de ce ne-aţi mai selectat pentru această etapă, de ce căutaţi proficiency fie în limba engleză, fie în limba franceză, dacă nu sunteţi în stare să fiţi competitivi ţi să formulaţi întrebările în limbile concursului.
Probabil că mă mir prea mult :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Concluzia ai tras-o singura: te miri prea mult. Si de lucruri care, chiar daca nu sunt normale pentru oameni ca tine si ca mine, sunt normale pentru altii...
Trebuie sa fac si eu ceva, sa reactionez intr-un anumit fel :)
Trimiteți un comentariu