Când te apucă, nu te mai lasă multă vreme, deşi ai impresia că un dicarbocalm e suficient pentru a uşura chinurile. Dar, cum ă te ajte dicarbocalmul la suflet sau laminte?!
M-a apucat şi pe mine, de ceva timp. Şi nu mai vrea să treacă.
M-a apucat pentru că nu înţeleg cum într-o ţară în care avem foartemulţi şomeri nu se creează locrui de muncă.
Nu înţeleg de ce ne plângem de lipsă de specialişti dacă toţi angajatorii caută tineri de 18 ani cu experienţă de muncă de 5 ani (paradoxal).
De ce suntem aşa de blazaţi?
De ce găsim satisfacţii timide în munca noastră, în loc să nebucurăm de orice reuşită?
De ce ne lăsăm călcaţi în picioare? De ce nu încercăm să ne depăşim limitele? De ce e dărâmă orice ne spune altcineva, alte persoane care probabil trăiesc alte perioade din viaţa lor?
Eu am făcut bungee-jumping. Cu parapanta nu vreau să mă dau. Probabil o să găsesc ceva la fel de interesant, dar mai "pământean". După ce o să-mi treacă indispoziţia :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu