Pentru Anul Nou

Am făcut tortul, e cu 3 straturi, deşi de Crăciun a avut 5... (third is a charm)

Am avut un an groaznic, în toate sensurile: am iubit până la a mă pierde pe mine, am crezut că plec spre un job mai bun şi am dat de... (draq).

Dar cred că am descoperit că m-am clarificat asupra unor aspecte, spun eu, esenţiale: iubire, muncă, viaţă în general.

Nu există iubire dacă nu este împărtăşită, nu cred în esenţa de iubire care nu are oglindă. Dacă nu ai ecou, este obsesie şi este nesănătoasă. Nu contează ce faci, dacă nu ai iubire, eşti nimeni. Eu nu ştiu să mă las iubită, dar ştiu că în acest moment am iubirea familiei, care m-a regăsit. Eu nu voiam asta, dar pentru că s-a întâmplat, sunt uimită şi mulţumită şi tristă. Dar ştiu că dacă nu exista, eu nu aş mai fi fost în acest an.

Nu există muncă dacă nu este apreciată. Sau există într-un mod bolnav, pe care nu l-am acceptat şi pe care nu îl voi accepta niciodată. Critică-mă, eu tot aici voi sta, pentru că asta cred. Sper ca noul an să îmi aducă acel job care mă aşteaptă de foarte multă vreme şi pe care precis îl ocolesc, pentru că nu îl văd (îţi doresc şi ţie să ai parte de acea realizare pe care o aştepi şi parcă nu mai vine). Sau e atât de bine ascuns încât mă strigă şi îl ignor. Sau... it is a mistery (Shakespeare in Love, mare film, am plâns, mai plâng şi azi).

Viaţa trebuie trăită. Oricât ne-am întoarce de pe o parte pe alta, ea tot se petrece. Nu mai ştiu bine zicala, dar era ceva de genul viaţa este ceea ce se întâmplă în timp ce tu te agiţi să faci altceva (îmi plac parafrazările). Anul 2007, al Mistreţului, m-a "mistreţit" destul de mult. A fost mai mult decât dur.

Ai în faţa ta o femeie care a fost călcată în picioare şi s-a ridicat. După ce s-a ridicat, şi-a regăsit prietenii pe care nu îi mai întâlnise de multă vreme, pentru că uitase că are foarte multă personalitate. Uitase că există şi viaţă dincolo de cercul "iubirii". Şi că a iubi nu înseamnă a lăsa totul de la tine, a uita, a uita să respiri... Nu am primit nimic foarte bun, am primit lecţii foarte dure. Dar sunt convinsă că 2008 va însemna renaşterea.

Probabil că nu există coerenţa pe care o cauţi în ceea ce scriu. Este foarte personal, de fapt. Dar apreciez că citeşti.

În 2008, sper ca lumea să nu ne mai sărăcească de concreteţe şi certitudini, să ne lase să ne întindem aripile şi să zburăm. Să nu ne mai lase să ne despărţim. Să nu mai plângem. Să fim tineri, deşi încep să apară riduri.Să ne descopere o dragoste nouă şi adevărată. Să lucrăm acolo unde ne place sau acolo unde contează pentru cineva că depunem un efort. Să ningă şi să nu fie mocirlă.

...să mai împlinesc un an, în câteva zile de acum încolo, şi să cred că voi fi mereu tânără :) şi veselă (deşi am o "aplecare" spre tristeţe). Făt-Frumos, găseşte-mă odată, că altfel îmi dispare entuziasmul! Şi pentru că vreau o familie mare şi o casă deschisă (şi dacă nu o să le am în următorii 4 ani, nu cred că o să le mai am vreodată :)

La mulţi ani, să ne auzim-vedem-simţim mult timp de acum încolo, să ne realizăm şi să ne cunoaştem şi în viaţa reală (trăim atât de virtual...).

Să fim egoişti şi altruişti în acelaşi timp, să găsim un echilibru.

Te pup, oricine ai fi şi sper ca 2008 să îţi aducă ceva mai bun!