Întrebarea de 100 de puncte sau pentru toata viaţa. Depinde ce vrei să ţi se întâmple.
Probabil că trebuia să abordez acest subiect mai încolo, după ce te mai ameţeam puţin cu momente penibile prin care am trecut.
Doar că astăzi m-am izbit din nou de această problemă, în timp ce aplicam pentru niste job-uri.
Nici nu apucasem să transmit CV-ul, când am observat că, pentru a-l putea submite, trebuia să răspund la două întrebări online. A doua şi cea care m-a deranjat: ce expectanţe salariale aveţi?
Păi stai, măi, omule, că nici nu ma cunoşti. Nici nu ştii ce pot, dacă pot ceva din ce vrei tu... Sau eşti un angajator de-ăla care are nişte recrutori "bionici", care simt şi prin monitor, şi prin reţea că eu, tu sau altcineva suntem sau nu apţi să ocupăm postul anunţat!?
Întrebarea din titlu a omorât din start foarte multe cariere. Pentru că ea trebuie să apară în etapa în care doreşti fie să departajezi câţiva candidaţi valabili, fie chiar negociezi cu un viitor angajat termenii angajării lui.
Sau, dragă angajatorule/recrutorule, crezi că există prea multă forţă de muncă potrivită pentru post şi ţi-e frică că o să începem toţi să te asaltăm cu CV-uri şi o să mori sufocat?
Este una dintre cele mai josnice strategii. Dacă angajatorului nu îi convine cât din buget va trebui să aloce pentru tine, atunci bye-bye, chiar dacă eşti cea mai potrivită persoană pentru job-ul respectiv?
Tot nasol este să te duci la interviu şi, după ce recrutorul a spus poezia, tu pe-a ta, îţi trânteşte aceeaşi întrebare. Plusată cu: "spune ce salariu te-ar mulţumi pe tine" - în condiţiile în care poate eşti chiar la primul interviu din viaţa ta, nu ştii cât valorezi... Ştii că nu ţi-ar ajunge nici un milion de dolari, la cât de cheltuitor eşti...
Salariul, în sine, este cota capacităţii tale lucrative, cota pieţei pentru postul respectiv, cât îl lasă pe angajator inima să ofere şi un drept câştigat. Nu este un subiect care să fie tratat aşa de uşor şi aşa de repede. Este lipsă de respect din partea celui care vrea să fie "şeful" tău.
Am fost puţn cam personală, dar teoria spune că tu, ca şi candidat la un post, trebuie să fii abil atunci când deschizi subiectul salariului şi al beneficiului. Să cântăreşti ce ceri, să ştii cam cât valorezi, să nu jigneşti.
Unde este, atunci, teoria valabilă pentru angajator! Nu întreb, afirm şi zbier chestia asta. Unde este respectul tău faţă de mine, care o să vin să muncesc poate jumătate din viaţă pentru tine.
Nu am nici o regulă, de această dată, pentru că fiecare ştie mai bine ce suportă şi ce nu. Am aplicat la job-ul respectiv şi chiar şi la altele asemănătoare ca abordare a strategiei de recrutare. Sunt curioasă dacă or să mă caute. Probabil că nu.
Eu ştiu cât valorez, cât de mult pot să muncesc pentru tine sau pentru alţii, pentru că am criterii proprii de evaluare foarte sănătoase.
Dar tu, cel care mă întrebi aşa ceva, ce ştii să faci pentru mine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
salut zelda,
uite un sfat: daca vrei sa ai un blog de resurse umane pune-te mai degraba in pielea specialistului de resurse umane si nu a tanarului care inca mai merge la interviuri ca sport. din pielea lui ai vedea ca a intreba de salariu e un filtru, e drept poate neprofesionist sau subiectiv dar care te lasa sa bei o bere cu prietenii seara in loc de intalniri cu oamenii care-si doresc salarii triple fata de ce ai tu la dispozitie.
oricum, succes, o sa te citesc cu placere.
Multumesc pentru sfat, chiar este unul pertinent.
N-am putut sa ma abtin sa nu comentez pentru ca stiu ca destul de multi oameni chiar isi cauta serios un loc de munca si au potential si nu cer salarii exagerate. Si eu sunt in aceeasi situatie.
Cunosc si indivizi care misca doua hartii si iau peste 1000 de euro. Pe ei cine i-a filtrat, oare :). Si tot ei, la un moment dat cauta alt job si strica piata penrtu ceilalti care lucreaza mai eficient si mai ieftin.
Imi mentin punctul de vedere, pentru ca piata muncii evolueaza si ea si, de exemplu, nu pot sa mentin dorintele salariale de acum 2 ani. Si ar fi neprofesionist si din partea mea sa vreau la fel ca atunci cand eram in zorii carierei mele. Plus ca nu vreau sa ma simt ca la cersit atunci cand sunt abordata de un angajator.
Am retinut sfatul, multumesc, este pertinent si vine din partea unei persoane mai in varsta decat mine.
Cat cu berea, si mie imi place, as fi vrut ca fostii mei sefi sa ma lase si pe mine sa mi-o beau pe-a mea in liniste, asa cum faceau ei :). Sau sa ajung si eu in situatia expusa de tine, adica la atata blazzaj.
Mai astept un semn, din cand in cand.
Sunt de acord cu "Anonimul". Sincer, ai prefera sa mergi la 5 interviuri la un agngajator, iar la sfarsit sa ti se ofere un slariu la jumatate din cat ai in prezent? Si poate angajatorul chiar te apreciaza, dar grila salariala nu ii permite sa iti ofere salariul dorit. Este o pierdere de vreme de ambele parti, care ar putea fi evitata.
Ca recruiter, nu am considerat niciodata suma trecuta de candidati in CV ca fiind una finala, dar aveam un ordin de marime. Daca eu stiam ca un post este platit cu 700-1000 eur si candidatul voia 2000, de ce sa ne mai pierdem timpul? Daca voia 1100..discutam.
As fi curioasa sa stiu ce experienta ai in HR in general si in recrutare in special. Fara suparare, dar din abordarea ta deduc ca nu foarte multa.
Nu intentionez sa fiu rautacioasa, doar ma regasesc in aceasta pozitie... am trecut si eu prin faza asta acum 2 ani :)
Mult succes in continuare!
Nu mi se pare ca esti rautacioasa, dar chiar tu spui ca pentru o suma rezonabila, erai dispusa sa negociezi. Sunt curioasa daca ai folosit filtrul salarial inainte de a vedea candidatul la fata.
Pe mine ma nemultumeste un singur aspect, chiar foarte mult: acela de a fi intrebat ce salariu vrei chiar inainte de a fi ajuns sa depui CV-ul. Sunt eliminati din start foarte multi candidati. Poate unii chiar merita sa fie chemati la interviu.
Ce se intampla dupa ce chemi omul si-l cunosti este altceva. Bineinteles ca nu poti sa-i oferi mai mult decat e platit postul, doar daca este un personaj iesit din comun. Stiu ca unii vor un salariu foarte mare chiar daca nu au experienta, nu pot face fata atributiilor postului etc. Astia sunt alta categorie.
Nu pot sa imi postez cv-ul aici, dar am experienta in recrutare si in HR. Probabil nu la fel de multa ca tine in recrutare, dar e suficienta. Si da, eu sunt tot timpul in cautare, pentru ca viata este lunga si nu are sens sa pierzi timpul acolo unde nu iti place si nu te simti bine :)
Trimiteți un comentariu