Nu te simţi trăind în două vieţi paralele?
Job-ul salariat şi zilnic este unul.
Home, eşti în altă existenţă. Pe care ştii că trebuie să o ai. Dar nu mai apuci să o trăieşti.
De ce crezi că trebuie să stai peste program: dă bine, eşti obligat/ă, n-ai ce face acasă?!
Poţi să spui, te rog?
Sunt puţin debusolată.
Promit să dezvolt subiectul :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Ma, tu ai ramas cu "sechele" de cind ti-am zis ca lucrez de-acasa si acum vrei si tu :D Hai sa-ti treaca debusolarea aia ca de simbata nu esti in ape prea bune.
Eu acasa am zile cind lucrez mai dihai decit daca as fi mers la serviciu, adica ceva de genul si 18 ore pe zi. E drept, iau pauza cind vreau, imi pun muzica cit de tare vreau si maninc cind mi se face foame, uneori chiar in timp ce lucrez :)
Cit despre statul peste program, la job-ul anterior la care trebuia sa ma duc stiu ca nu stateam decit rareori peste program si atunci cel mult o ora.
Ore peste program? Cum sa nu. La fiecare job am facut, mai mult sau mai putin din proprie initiativa.
Am avut destule motive:
- a dat bine - dar nu prea des ca se invatau;
- am fost obligat - proiecte de terminat;
- aveam ce face acasa dar banii pe care ii primeam pe orele respective erau foarte motivanti.
@Bogdan: :) nu prea am "sechele", am avut o discutie foarte interesanta pe marginea unui articol - un studiu al profilului angajatilor romani si asupra faptului ca nu exista echilibru intre viata personala si cea profesionala.
Multumesc pentru urare, o sa-mi gasesc si busola.
@Crusher: so, thanks for the insight. Bine k erau platite :)
De-asta suntem atat de stresati, problemele de la job le luam cu noi acasa, iar cele personale le dezbatem de foarte multe ori prin birou, la o tigara cu cate o colega.
Cat despre lucratul de acasa, e ca si cum ai avea o firma cu un singur angajat(tu) si singur trebuie sa faci totul, sa stii totul si sa scoti si profit din asta. Te-ai oprit un pic, pierzi (uneori totul), pentru ca nu te poate inlocui nimeni, nici cand esti bolnav, nici cand esti in concediu, e o munca permanenta si cu presiuni numai asupra ta. Nu se dezvolta prea tare pentru ca nu poate duce prea multe o singura persoana. Liberatatile pe care ti le permiti cand lucrezi de acasa nu stiu daca sunt atat de motivante. Poti sa mananci cand ti-e foame si la job, poti sa asculti muzica cat de tare vrei (la casti), etc. Daca e un job respectabil, eu prefer companiile. Sunt mai protejata. Daca as reusi sami las problemele pe clanta usii cand intru sau ies ar fi bine, mult mai bine.
Multumesc pentru comentariu.
Dezvolti o alta perspectiva a problemei pe care am ridicat-o. E bine de aprofundat si ce spui tu.
Cred ca tu esti, uneori, mult prea implicata in ambele planuri sau cel putin incerci sa acorzi aceeasi atentie, zilnic. E destul de greu,mai ales daca nu te ajuta nimeni. Uneori nu trebuie sa le iei pe toate foarte-n serios (zic eu care as vrea sa le pot face pe toate la fel de bine si sunt o persoana stresata de la natura :) ).
Trimiteți un comentariu