De ce nu scriu (înk) din perspectiva "specialistului"

N.a: ghilimelele nu sunt peiorative.

Ok, back in track!

Mi-am însuşit un comentariu adresat de un Anonim. Dacă vrei să ştii mai bine ce comentariu, te rog sa citeşti la articolul cu expectanţele salariale (uite aşa, ca să mai citeşti ceva scris de mine). Chiar a fost constructiv.

Am răspuns şi eu ceva. Dar nu suficient. Aşa că iată ce aş fi vrut sa spun, extensiv şi revoltat (în spiritul propriu şi al blog-ului):

- dragă Anonimule, eşti bărbat, în mod cert
- eşti mai bătrân decât mine şi, dacă îmi aduc bine aminte, eşti puţin blazat (ştii tu de ce, eu doar bănuiesc)
- eşti din domeniu
- gata cu descrierea ta
- nu prea agreez "limbajul de lemn" al profesiei, deşi este normal şi necesar să existe (eu ştiu două astfel de "limbi străine", cea juridică este chiar mai nasoală) şi, de aceea, am ales să îl utilizez rar sau deloc
- Resursele Umane = Oameni, da? Corect.
-Oameni = angajaţi şi angajatori, cu toate derivaţiile
- it goes both ways (see beneath)
- scriu lejer, caustic şi personal pentru că îmi permit şi pentru că am experienţă
- sunt specialist şi din această cauză doresc să ofer aici şi cât mai mult perspectiva candidatului şi a angajatului
- încă nu există flawless specialists, deşi foarte mulţi se auto-declară a fi
- dacă "specialiştii" îşi fac o clică, în momentul în care au ridicat capul în branşă, atunci they're not worth it (or maybe the background worths them, şi atunci ne facem şi noi, restul, ginta noastră)
- îmi plac oamenii, îmi place să lucrez pentru ei şi cred că toate organizaţiile şi toţi angajatorii uită că fără noi toţi, adică indivizii din cadrul unei organizaţii, nimic nu poate funcţiona
- nu există specialişti dacă atunci când te duci cu speranţe de angajare eşti tratat cu dosul (chiar tu, Anonimule, spuneai că ce am menţionat eu este neprofesionist)
- nu are rost, încă, să vorbesc ca specialiştii care angajează, pentru că nu îmi place cum se poartă, cum vorbesc, cum interacţionează. Degeaba ştiu teorie şi au şi practică dacă se blazează. Şi dacă uită că lucrează cu oameni.
- dacă un specialist abuzează de candidatul sau angajatul din faţa lui, atunci poate să fie as la el/ea acasă. Cu ce up-gradează nivelul organizaţional şi al branşei?
- dacă noi, specialiştii, uităm că lucrăm cu oameni mai mult şi cu concepte mai puţin, atunci nu merită să ne numim specialişti
- HR sunt noi, de fapt. Sunt un concept, nu? Construit de nevoia oamenilor de a eticheta, categoriza, fluentiza, exprima, concentra, canaliza, profesionaliza ceva ce există de când s-a creat Universul. Foarte bine, aşa şi trebuie. De ce vrem să ne îndepărtăm de ideea lui primară, aceea de a organiza viaţa profesională a oamenilor? - pentru că asta se întâmplă. Multă proză, rezultate puţine, dezumanizare.
- o să scriu aşa cum spuneai tu în momentul în care o să simt că nu mai este nevoie de revoltă
- nu este posibil ca şi candidaţii şi angajaţii să accepte tot ce li se bagă pe gât
- repet, când mă angajez nu cerşesc. Poate că ar trebui să ştie şi specialistul chestia asta, pentru că a fost în aceeaşi situaţie. De exemplu, eu nu uit şi nu iert.
- sunt un specialist- angajat şi nu ţin cu specialiştii-angajatori, pentru că au uitat care este rolul lor
- revin puţin la comentariul tău, Anonimule, cu ideea că există filtre mult mai inteligente şi mai "specializate" decât filtrul expectanţelor salariale
- de-aia există specialişti, ca să ne uimească cu inventivitatea lor în a ne descifra, în a şti cum să ne abordeze şi în a şti cum să ne folosească în cadrul organizaţiei
- organizaţia nu este numai specialişti şi angajator (BUZZZZ!)
- organizaţia nu este numai finanţe
- dacă eşti specialist şi nu vezi şi perspectiva angajatului, atunci fă-te freelancer şi vezi ce iese
- eu vreau ca la interviu, la angajare şi pe parcursul profesional să pot să ajut şi pe cei ca mine, nu numai pe tata care ne plăteşte
- asta este marea provocare (ce am scris pe rândul de mai sus), pe care nu o acceptă nici un "specialist".

Incă nu rest my case, precis mai găsesc ceva. Dar, e târziu. A, interviul ca sport nu va dispărea :)

A propos, când dai o bere, Anonimule?