miercuri, 9 ianuarie 2008

Interviu la L&M

Nu se începe cu "nu", aşa este, dar iarăşi nu pot să mă abţin.

N.a: nu este vorba despre ţigări în acest articol, deşi sunt fumătoare.

Era un "va urma". Ce drăguţ că există mai multe posibilităţi de "urmare"!

Aşaaaaa, căldură mare, deşi e luna mai.

Moi, îmbrăcată office, asortată, machiată discret, înarmată cu dosărelul privitor la compania la care am fost chemată la interviu, ajung cu juma' de oră mai devreme (still professional, but almost desperate, dar locurile de parcare sunt limitate).

Regulă 1: sfertul de oră menţionat într-un articol anterior este sfânt!!!!

La momentul potrivit, mă anunţ la Front Desk şi sunt îndrumată spre un cubicul-cameră-whatever, pavoazată în albastru şi portocaliu (Geeez, port ochelari şi tot îmi joacă ochii-n cap. Nu este o combinaţie Zen whatsoever.) Arealul respectiv este numit "Africa", dar în afară de harta Africii nu văd nimic concordant.

Am uitat să menţionez că front deskării erau băieţei şi fetiţe, tineri, toţi îmbrăcaţi cu bluziţe rooooz. Nice, metrosexualish. Fetiţele aveau şi fundiţe la decolteu.

Regulă 2: dezvoltă-ţi simţul ridicolului, pe cel de autoconservare şi observă dacă există potenţial de "spălare de creiere".


Am fost lăsată să aştept (again, regulă, am discutat extins despre asta), dar nu m-am impacientat. Afară era foarte cald, înăuntru era aer condiţionat şi aveam apă şi reviste.

După 20 de minute apare domişoara/doamna HR Coordinator.

Brunetă, slăbuţă, nemachiată (da' deloc), transpirată (???). Prin bluziţa albă i se vedea sutienul cu fluturaşi, how cute... Bine că sunt femeie, straight, altfel cine ştie...

Recită litania companiei, fără intonaţie şi fără patos (creier, spălat, oboseală, blazare).

Regulă 3: special pentru angajator: dacă nu eşti convins despre ce vorbeşti, cum vrei să te cred eu?

Stăm de vorbă, notează înfoiat ce îi răspund eu. Discutăm în engleză - la un moment dat se blochează (thank you, I know I am better than most of you).

Again, test practic. Foarte bine, foarte frumos.

Am stat de vorbă aproape două ore.

Regulă 4: dacă interviul durează mult, succesul nu este asigurat. Poate doar voia să mai capete nişte informaţii.

Răspunsul companiei: sunteţi supracalificată şi nu vă "mulaţi" pe profilul nostru.

Regulă 5: get over it! Nu vrei să ţi se spele creierul, să te îmbraci în roz. Poate nu acum. Poate mâine, când o să mai aplici o dată. Rumour has it k they suck, anyway, deşi aparent au cotă! Au fost şi alţii, care acum au afacerile lor de succes şi spală ei creierii altora :). Cum să mă placă dacă eu eram îmbrăcată în bleumarin?

Comentarii? Waiting...

5 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte tare postul :)

Eu nu am fost decat la 2 interviuri pana acum. Primul interviu a fost penibil iar al doilea o placere.

Primul interviu.
Omul nu era de la departamentul de HR si am intrat in discutii tehnice din IT. Pe parcursul discutiei am inceput sa ma enervez (Asta habar nu are nici chestiile de baza). Era ceva in genul:
El ma intreba ceva.
Eu ii raspundeam.
El zicea ca este gresit.
Eu ii demonstram ca am dreptate.

Bineinteles ca nu am fost sunat inapoi. Pana la urma spre binele meu.

Zelda spunea...

Multumesc pentru apreciere.

Tu esti unul dintre cazurile fericite,care si-au gasit locul potrivit repede :)

Ma bucur ca mi-ai spus si despre cum a decurs primul interviu. Este nasol cand nu te intervieveaza persoana potrivita sau vine altcineva decat stiai sau HR-istul de serviciu este total pe dinafara.

Ei, trebuie sa ne amuzam si noi cu ceva.

Anonim spunea...

Mai ales ca facusem drumul Constanta-Bucuresti pentru acel interviu.

Anonim spunea...

My eyes beg you: don't ever use that red font again :)

Anonim spunea...

Yes, he red font is a killler :)